ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la 26 februarie 2007, reclamantul

R.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice, solicitând obligarea

pârâtului să îi răspundă la cererea trimisă cu scrisoarea recomandată din 05 noiembrie

2006 și să fie obligat la daune morale în cuantum de 2.000 RON.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâtul nu a răspuns cererii sale în termen de 30 de zile

astfel cum prevede Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 10/CA

din 18 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 218/57/2007, Curtea de Apel Alba Iulia,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat

pârâtul să-i răspundă reclamantului la petiția trimisă cu scrisoarea recomandată

din 05 noiembrie 2006 și să-i plătească suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale

și 4,90 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs pârâtul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Recurentul invocă faptul

că petiția trimisă prin scrisoarea recomandată din 05 noiembrie 2006 nu a fost înregistrată,

nefiind demonstrată împrejurarea că cererea a ajuns la autoritate.

Se mai arată că în mod

greșit a fost admis capătul de cerere privind daunele morale, fără a fi îndeplinite

cumulativ prevederile art. 998-999 C. civ.

Intimatul-reclamant a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind

reale afirmațiile recurentului în sensul că nu a primit petiția adresată.

Recursul este întemeiat

în parte.

Reclamantul-intimat a

depus la dosar copia scrisorii recomandate din 05 noiembrie 2006 și copia cererii

înregistrate la registratura generală a Ministerului Sănătății Publice din 08 noiembrie

2006.

Înscrisurile menționate

fac dovada certă că recurentul a primit cererea reclamantului și era obligat, conform

art. 7 din Legea nr. 554/2004, să răspundă în termen de 30 de zile de la primire.

Întrucât recurentul nu

s-a conformat dispozițiilor legale, în mod corect instanța de fond l-a obligat să

răspundă reclamantului.

În ceea ce privește acordarea

de daune morale, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că instanța de fond

a făcut o greșită aplicare a legii, sentința pronunțată fiind criticabilă sub aspectul

prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Daunele materiale sau

morale, pot fi acordate numai în condițiile dovedirii îndeplinirii condițiilor impuse

de art. 998-999 C. civ., faptă imputabilă, prejudiciu, legătură de cauzalitate între

faptă și prejudiciu.

Simpla solicitare de plată

a daunelor nu poate fi soluționată pozitiv în condițiile nedovedirii condițiilor

impuse de lege.

De asemenea, simpla existență

a faptei nu duce automat la plata daunelor astfel cum au considerat reclamantul

și instanța fondului.

Mai mult, instanța de

fond a obligat pârâtul la plata a 2000 lei daune morale fără a-și motiva în niciun

fel sentința.

Față de considerentele

menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ.,

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a se admite recursul și a se modifica

sentința recurată în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata daunelor morale.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Sănătății Publice, împotriva sentinței civile nr. 10/CA din 18 mai

2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că înlătură obligarea pârâtului Ministerul Sănătății Publice la plata

daunelor morale.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 17 ianuarie 2008.