ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 168/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la 26 februarie 2007, reclamantul R.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății Publice, solicitând obligarea pârâtului să îi răspundă la cererea trimisă cu scrisoarea recomandată din 05 noiembrie 2006 și să fie obligat la daune morale în cuantum de 2.000 RON. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul nu a răspuns cererii sale în termen de 30 de zile astfel cum prevede Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 10/CA din 18 mai 2007, pronunțată în Dosarul nr. 218/57/2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să-i răspundă reclamantului la petiția trimisă cu scrisoarea recomandată din 05 noiembrie 2006 și să-i plătească suma de 2.000 RON cu titlu de daune morale și 4,90 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul invocă faptul că petiția trimisă prin scrisoarea recomandată din 05 noiembrie 2006 nu a fost înregistrată, nefiind demonstrată împrejurarea că cererea a ajuns la autoritate. Se mai arată că în mod greșit a fost admis capătul de cerere privind daunele morale, fără a fi îndeplinite cumulativ prevederile art. 998-999 C. civ. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind reale afirmațiile recurentului în sensul că nu a primit petiția adresată. Recursul este întemeiat în parte.

Reclamantul-intimat a depus la dosar copia scrisorii recomandate din 05 noiembrie 2006 și copia cererii înregistrate la registratura generală a Ministerului Sănătății Publice din 08 noiembrie 2006. Înscrisurile menționate fac dovada certă că recurentul a primit cererea reclamantului și era obligat, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, să răspundă în termen de 30 de zile de la primire. Întrucât recurentul nu s-a conformat dispozițiilor legale, în mod corect instanța de fond l-a obligat să răspundă reclamantului. În ceea ce privește acordarea de daune morale, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, sentința pronunțată fiind criticabilă sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Daunele materiale sau morale, pot fi acordate numai în condițiile dovedirii îndeplinirii condițiilor impuse de art. 998-999 C. civ., faptă imputabilă, prejudiciu, legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Simpla solicitare de plată a daunelor nu poate fi soluționată pozitiv în condițiile nedovedirii condițiilor impuse de lege. De asemenea, simpla existență a faptei nu duce automat la plata daunelor astfel cum au considerat reclamantul și instanța fondului. Mai mult, instanța de fond a obligat pârâtul la plata a 2000 lei daune morale fără a-și motiva în niciun fel sentința. Față de considerentele menționate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează a se admite recursul și a se modifica sentința recurată în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata daunelor morale.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății Publice, împotriva sentinței civile nr. 10/CA din 18 mai 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că înlătură obligarea pârâtului Ministerul Sănătății Publice la plata daunelor morale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2008.