Decizia nr. 3023/2007 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, la data de 30 noiembrie 2006 reclamanta P.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății Publice, invocând refuzul acestuia de a răspunde petiției pe care i-a adresat-o și învederând că au trecut mai mult de 30 de zile de la data la care demersul său a fost înregistrat la sediul pârâtului. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 38 din 13 martie 2007, a respins excepțiile de netimbrare și de tardivitate, invocate de pârât, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că, în condițiile în care reclamanta a renunțat la capătul de cerere prin care-i solicita pârâtului daune materiale pentru prejudiciul cauzat, acțiunea acesteia este suficient timbrată și de asemenea că acțiunea este formulată în termenul legal de 6 luni, termenul de 30 de zile, invocat de pârât, referindu-se exclusiv la acțiunile al căror obiect este anularea unui act administrativ. Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin adresa nr. 44360 din 5 februarie 2007 pârâtul a răspuns solicitării făcute de reclamantă, chiar dacă acest lucru s-a produs cu întârziere, în timpul procesului, astfel încât nu se poate vorbi de o lezare a drepturilor sau intereselor legitime ale acesteia din urmă, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că instanța a greșit atunci când i-a respins acțiunea ca rămasă fără obiect întrucât adresa emisă de pârât, care a determinat această soluție, nu conține un răspuns clar la solicitarea făcută și nu elucidează situația medicală a mamei sale. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

În speță, se constată că, prin emiterea de către pârât a adresei nr. 44360 din 5 februarie 2007 cererea recurentei a fost satisfăcută astfel încât nu se poate vorbi de o lezare a drepturilor sau intereselor sale legitime. Nemulțumirea reclamantei cu privire la conținutul răspunsului, pe care îl consideră birocratic, formalis și lipsit de claritate, ține de o apreciere subiectivă și nu reprezintă o critică de nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., atâta vreme cât pârâtul a precizat, prin adresa susmenționată că diagnosticul de demență senilă poate fi stabili numai în baza unei expertize medico-legal, dovadă medicală eliberată de medicul de familie fiind lipsită de concludență și a încunoștiințat reclamanta că se vor cere relațiile necesare privind menționarea mamei reclamantei în evidențele rețelei de psihiatrie a județului Hunedoara.

Pe cale de consecință, Curtea constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinței civile nr. 38 din 13 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2007.