ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3023/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Ploiești, la data de 30 noiembrie 2006 reclamanta P.A. a chemat

în judecată pârâtul Ministerul Sănătății Publice, invocând refuzul acestuia de

a răspunde petiției pe care i-a adresat-o și învederând că au trecut mai mult

de 30 de zile de la data la care demersul său a fost înregistrat la sediul

pârâtului.

Curtea de Apel Ploiești, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 38 din 13

martie 2007, a respins excepțiile de netimbrare și de tardivitate, invocate de

pârât, iar pe fond a respins acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a

reținut că, în condițiile în care reclamanta a renunțat la capătul de cerere

prin care-i solicita pârâtului daune materiale pentru prejudiciul cauzat,

acțiunea acesteia este suficient timbrată și de asemenea că acțiunea este formulată

în termenul legal de 6 luni, termenul de 30 de zile, invocat de pârât,

referindu-se exclusiv la acțiunile al căror obiect este anularea unui act

administrativ.

Pe fondul cauzei s-a reținut că, prin

adresa nr. 44360 din 5 februarie 2007 pârâtul a răspuns solicitării făcute de

reclamantă, chiar dacă acest lucru s-a produs cu întârziere, în timpul

procesului, astfel încât nu se poate vorbi de o lezare a drepturilor sau

intereselor legitime ale acesteia din urmă, în condițiile art. 1 din Legea nr.

554/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta susținând, în esență, că instanța a greșit

atunci când i-a respins acțiunea ca rămasă fără obiect întrucât adresa emisă de

pârât, care a determinat această soluție, nu conține un răspuns clar la

solicitarea făcută și nu elucidează situația medicală a mamei sale.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un

act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se

poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată”.

În speță, se constată că, prin emiterea

de către pârât a adresei nr. 44360 din 5 februarie 2007 cererea recurentei a

fost satisfăcută astfel încât nu se poate vorbi de o lezare a drepturilor sau

intereselor sale legitime.

Nemulțumirea reclamantei cu privire la

conținutul răspunsului, pe care îl consideră birocratic, formalis și lipsit de

claritate, ține de o apreciere subiectivă și nu reprezintă o critică de

nelegalitate în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., atâta vreme cât pârâtul a precizat, prin adresa susmenționată că

diagnosticul de demență senilă poate fi stabili numai în baza unei expertize

medico-legal, dovadă medicală eliberată de medicul de familie fiind lipsită de

concludență și a încunoștiințat reclamanta că se vor cere relațiile necesare

privind menționarea mamei reclamantei în evidențele rețelei de psihiatrie a

județului Hunedoara.

Pe cale de consecință, Curtea constată că

hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, urmând a

respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.A.

împotriva sentinței civile nr. 38 din 13 martie 2007 a Curții de Apel Ploiești,

secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

iunie 2007.