ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 29 mai 2003, reclamanta M.P. a chemat în judecată Ministerul Sănătății și Familiei solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la memoriile adresate sub nr. 28499/8 noiembrie 2001; 5452/6 iunie 2001; 21037/15 iulie 2001; 21045/15 iulie 2001; 9681/10 septembrie 2001; 9683/10 aprilie 2001 și 30301/21 noiembrie 2001 prin care a solicitat sprijin în găsirea unei modalități privind tratamentul afecțiunilor de care suferă cele două fice ale sale. Prin sentința civilă 152/3 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea și a obligat pârâtul să răspundă la memoriile ce i-au fost adresate, reținându-se incidența dispozițiilor art. 1 Legea nr. 29/1992.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Sănătății, susținând în principal că acțiunea este tardivă în raport de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, iar pe fond, neîntemeiată față de împrejurarea că a răspuns petițiilor ce i-au fost adresate. Recursul nu este fondat. Obiectul acțiunii îl constituie constatarea refuzului nejustificat al autorității administrative pârâte de a răspunde unor petiții, situația în care, formularea acțiunii nu este legată de vreun termen anume. În ce privește fondul litigiului, cum în cauză nu s-a făcut dovada răspunsului formulat de Ministerul Sănătății la memoriile indicate de reclamantă, legal și temeinic Curtea de Apel Ploiești a dispus obligarea pârâtului în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 152 din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.