ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la 29 mai 2003, reclamanta M.P. a chemat în judecată Ministerul Sănătății

și Familiei solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la memoriile adresate

sub nr. 28499/8 noiembrie 2001; 5452/6 iunie 2001; 21037/15 iulie 2001;

21045/15 iulie 2001; 9681/10 septembrie 2001; 9683/10 aprilie 2001 și 30301/21

noiembrie 2001 prin care a solicitat sprijin în găsirea unei modalități privind

tratamentul afecțiunilor de care suferă cele două fice ale sale.

Prin

sentința civilă 152/3 iulie 2003, Curtea de Apel Ploiești a admis acțiunea și a

obligat pârâtul să răspundă la memoriile ce   i-au fost adresate, reținându-se

incidența dispozițiilor art. 1 Legea nr. 29/1992.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs, Ministerul Sănătății, susținând în

principal că acțiunea este tardivă în raport de dispozițiile art. 5 din Legea nr.

29/1990, iar pe fond, neîntemeiată față de împrejurarea că a răspuns petițiilor

ce i-au fost adresate.

Recursul

nu este fondat.

Obiectul

acțiunii îl constituie constatarea refuzului nejustificat al autorității

administrative pârâte de a răspunde unor petiții, situația în care, formularea

acțiunii nu este legată de vreun termen anume.

În ce

privește fondul litigiului, cum în cauză nu s-a făcut dovada răspunsului

formulat de Ministerul Sănătății la memoriile indicate de reclamantă, legal și

temeinic Curtea de Apel Ploiești a dispus obligarea pârâtului în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 152

din 3 iulie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 februarie 2004.