ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 decembrie 2004, reclamantul P.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății și Institutul Național de Expertiză Medicală și de Recuperare a Capacității de Muncă, schimbarea specializării din „medicină de familie”, în „psihiatrie adulți” și, în consecință, modificarea ordinului de confirmare a intrării în rezidențiat nr. 964 din 2 noiembrie 2002. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este infectat cu virusul hepatic C și, fiind medic rezident, este posibil să reprezinte o sursă de infecție pentru pacienții cu care vine în contact, iar, pe de altă parte, mediul profesional este unul contagios cu risc ridicat.

Ministerul Sănătății, prin adresa nr. VIII/d/228/2 din 19 mai 2004, i-a răspuns că solicitarea sa de schimbare a specializării nu se încadrează în prevederile legale. La data de 24 iunie 2004 a expediat o nouă cerere Ministerului Sănătății, cu aceeași solicitare, la care nu a primit răspuns în cele 30 de zile prevăzute de Legea nr. 29/1990, astfel că a apreciat că refuzul pârâtului este nejustificat. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 85/F din 30 iunie 2005, a admis excepția de tardivitate invocată de pârât și, în consecință, a respins acțiunea, ca tardiv formulată, având în vedere dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul P.A.

susținând, în esență, că instanța greșit a respins acțiunea, ca tardiv formulată. Astfel, a precizat reclamantul, acțiunea sa nu este tardivă față de termenul de 1 an prevăzut de art. 5 din Legea nr. 29/1990, având în vedere că răspunsul dat de Ministerul Sănătății, prin adresa nr. VIII d/228/2 din 19 mai 2004, a fost actul administrativ care i-a adus vătămare, după care a formulat altă cerere, în data de 24 iunie 2004, la care nu a mai primit răspuns. Recursul este nefondat. Excepția de tardivitate a acțiunii a fost corect admisă de instanța de fond, întrucât reclamantul nu a formulat acțiunea în termen de 30 de zile de la comunicarea soluției asupra cererii sale, respectiv de la primirea răspunsului scris din 19 mai 2004, fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Împrejurarea că instanța a fost totuși sesizată în termenul de 1 an de la comunicare, prevăzut de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, este lipsită de relevanță în cauză, pentru că reclamantul nu a invocat și nu a dovedit depășirea termenului de 30 de zile, din cauza unor împrejurări mai presus de voința sa. Cererea de chemare în judecată a fost depusă la data de 5 decembrie 2004, astfel că, în raport cu dispozițiile legale menționate, instanța a reținut corect că și față de cel de-al doilea memoriu formulat de reclamant, către pârâtul Ministerul Sănătății, la data de 24 iunie 2004, acțiunea este tardivă. Pentru cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.A. împotriva sentinței nr. 85/F din 30 iunie 2005 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2006.