ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3753/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 aprilie 2009,

reclamantul S.I.B.M a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Sănătății, să i se recunoască dreptul de a fi confirmat și încadrat ca rezident

specialitatea Medicină de Familie, conform Metodologiei pentru desfășurarea

concursului de rezidențiat în medicină, medicină dentară și farmacie, sesiunea

20 noiembrie 2005, aprobată prin OMS nr. 1000/2005, astfel cum a fost

modificată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1027/2006 a Curții

de Apel București.

Reclamantul a

solicitat și obligarea pârâtului la emiterea ordinului de confirmare a sa ca

medic rezident în specialitatea Medicină de Familie și la efectuarea tuturor

demersurilor necesare pentru încadrarea efectivă ca rezident în specialitatea

Medicină de Familie.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în anul 2005 a candidat la concursul național

de rezidențiat, dar nu s-a clasificat în limita numărului de locuri scoase la concurs

la grupa respectivă de specialitate, deși punctajul de 560 pe care l-a obținut

a fost peste punctajul de promovare,stabilit de organizatorul concursului la

460 puncte.

În aceste condiții,

reclamantul a susținut că a dobândit dreptul la confirmarea și încadrarea, la

cerere, ca rezident în specialitatea Medicină de Familie, întrucât se

încadrează în ipoteza prevăzută de pct. 22.1 din Metodologia pentru

desfășurarea concursului de rezidențiat în medicină, medicină dentară și

farmacie, sesiunea 20 noiembrie 2005, aprobată prin OMS nr. 1000/2005, astfel

cum a fost modificată prin sentința civilă nr. 1027/2006 a Curții de Apel

București.

Prin întâmpinarea

formulată la 12 iunie 2009 pârâtul a invocat excepția tardivității introducerii

cererii administrative prealabile, arătând că dreptul reclamantului de a

solicita, pe calea plângerii prealabile, recunoașterea unui drept și emiterea

ordinului de confirmare în rezidențiat se putea face în termen de 30 de zile de

la data afișării răspunsurilor la rezidențiat.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a pronunțat

sentința civilă nr. 4020 din 18 noiembrie 2009, prin care a respins excepția

tardivității cererii, a admis acțiunea formulată de reclamant, a recunoscut

dreptul acestuia de a fi confirmat și încadrat ca rezident, specialitatea

Medicină de Familie, obligând pârâtul să emită ordinul de confirmare a

reclamantului ca rezident în specialitatea Medicină de Familie și să efectueze

toate demersurile care se impun în vederea încadrării lui efective ca rezident

în specialitatea Medicină de Familie.

Instanța de fond a

respins ca neîntemeiată excepția tardivității cererii administrative

prealabile, reținând că nu există nici o dispoziție legală care să limiteze

exercitarea în timp a dreptului de a solicita confirmarea și încadrarea ca

rezident, specialitatea medicină de familie, a absolvenților care au obținut

punctaj de promovare și că, acțiunea în contencios administrativ a fost

formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 554/2004, respectiv în termenul de 6 luni de la data comunicării

refuzului nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii.

Pe fondul cauzei, s-a

constatat că refuzul exprimat de pârât este nejustificat, în sensul dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât reclamantul

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2001 și

de Ordinul Ministrului Sănătății nr. 1000/2005, astfel cum a fost modificat

prin sentința civilă nr. 1027/2006, definitivă și irevocabilă, pentru a fi

confirmat și încadrat ca rezident, specialitatea medicină de familie.

Astfel, s-a avut în

vedere că reclamantul este absolvent al Facultății de Medicină, Specialitatea

Medicină Generală din cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”

din Timișoara, iar la concursul național de rezidențiat, sesiunea noiembrie

2005, a obținut un punctaj de 560 de puncte, peste punctajul de promovare, care

a fost de 460 de puncte, dar nu s-a clasificat în limita numărului de locuri

scoase la concurs.

Împotriva acestei

sentințe, a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, solicitând ca în

temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8, 9, art. 312 alin. (3) și art. 304

1

C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamant.

În primul motiv de

recurs a fost criticată soluția dată excepției de tardivitate, cu motivarea că

instanța de fond a considerat eronat că dreptul la acțiune al intimatului –

reclamant s-a născut la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței

civile nr. 1027/2006, deși acesta nu a fost parte în litigiul respectiv, iar

sentința susmenționată nu produce efecte erga omnes, nefiind publicată în Monitorul

Oficial.

Prin cel de-al doilea

motiv de recurs, invocat pe fondul cauzei, recurentul a susținut că hotărârea

atacată nu cuprinde considerentele pentru care au fost înlăturate argumentele

sale privind legalitatea Ordinului nr. 1000/2005.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru

următoarele considerente:

Excepția tardivității

cererii administrative prealabile a fost corect respinsă de instanța de fond,

în condițiile în care nu există nici o dispoziție legală sau regulamentară care

să limiteze în timp exercitarea dreptului de a solicita confirmarea și

încadrarea ca rezidenți, specialitatea medicină de familie, a absolvenților

care au obținut un punctaj de promovare, dar care nu s-au clasificat în limita

numărului de locuri scoase la concurs, cum este cazul intimatului – reclamant.

În atare situație,

s-a apreciat judicios că instanța de contencios administrativ a fost sesizată

pentru constatarea refuzului nejustificat al ministerului recurent de a

soluționa cererea intimatului – reclamant de confirmare și de încadrare, astfel

că acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art.

11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, care se calculează de la data

comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii.

Din acest motiv, se

constată că sunt lipsite de relevanță susținerile din recurs privind efectele

juridice ale sentinței civile nr. 1027/2006, cu atât mai mult cu cât recurentul

a fost parte în litigiul soluționat irevocabil prin această hotărâre

judecătorească și în consecință, nu poate invoca inopozabilitatea hotărârii

care nu a fost publicată în Monitorul Oficial., conform dispozițiilor art. 23

din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs

prin care s-a invocat nemotivarea hotărârii atacate este de asemenea nefondat,

constatându-se că instanța de fond a respectat dispozițiile art. 261 pct. 5 C.

proc. civ., expunând considerentele de drept și de fapt pentru care a respins apărările

formulate de recurentul – pârât.

Instanța de fond nu

avea obligația să examineze și argumentele ministerului pârât privind

legalitatea OMS nr. 1000/2005, care nu a constituit obiectul judecății în

prezentul litigiu, fiind soluționată în mod definitiv și irevocabil prin

sentința civilă nr. 1027/2006 pronunțată de Curtea de Apel București.

În consecință,

nefiind motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța

de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

În baza dispozițiilor

art. 274 alin. (1) și (3) raportat la art. 316 Cod procedură civilă, se va

dispune obligarea  recurentului  la plata  către intimat a sumei de 1000 lei,

reprezentând cheltuielile de judecată la instanța de recurs, fără a fi acordate

și cheltuielile solicitate cu același titlu la instanța de fond, întrucât nu a

existat o asemenea  cerere cu ocazia  judecării fondului pricinii și nu s-au

exercitat căile de atac prevăzute de lege pentru  omisiunea pronunțării asupra

unui capăt de cerere, principal sau accesoriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile  nr. 4020 din 18

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul la

plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei către intimatul S.I.B.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi  22 septembrie 2010.