ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1067/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș a chemat în judecată pe

pârâta SC S. SRL București solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună repunerea părților din contractul de leasing încheiat la

data de 14 iunie 2002 în situația executării contractului, să fie obligată

pârâta să respecte obligațiile contractuale conform contractului de leasing din

14 iunie 2002.

La data de 21

ianuarie 2000, reclamanta și-a precizat acțiunea solicitând repunerea părților

în situația continuării contractului de leasing începând cu a 28-a rată;

obligarea pârâtei să pună la dispoziția utilizatorului imobilului în litigiu;

obligarea pârâtei să respecte dreptul de opțiune al reclamantei.

Prin sentința comercială nr. 252/C din 25

februarie 2009 Tribunalul Comercial Argeș a admis excepția autorității de

lucru, respingând cererea reclamantei SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C.

Ipurl Rm. Vâlcea.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că între reclamanta SC C.H. SRL prin lichidator

judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea și pârâta SC S. SRL București au existat mai

multe litigii în legătură cu respectivul contract, despre care mai multe

instanțe, prin hotărâri judecătorești irevocabile, au statuat asupra

nevalabilității lui.

Sub acest aspect o

primă categorie de litigii a avut ca obiect pronunțarea de către instanță a

unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare - cumpărare pentru imobilul

teren și construcție situat în Călimănești, iar Tribunalul Vâlcea a respins

această cerere prin sentința nr. 432 din 14 mai 2007, reținând că reclamanta nu

are dreptul să ceară încheierea contractului de vânzare - cumpărare, cât timp

nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor reprezentând rate neachitate și

penalități, hotărâre ce a rămas definitivă în urma respingerii apelului

reclamantei prin Decizia nr. 129/A/C din 7 noiembrie 2007 a Curții de Apel

Pitești și devenită irevocabilă în urma constatării nulității cererii de recurs

prin decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 27

mai 2008.

De asemenea, prin

sentința nr. 440/C din 23 aprilie 2007 rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia

nr. 76/2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, Tribunalul Comercial Argeș a

respins acțiunea formulată de SC C.H. SRL privind valabilitatea contractului de

leasing imobiliar din 14 iunie 2002 iar în subsidiar constatarea nulității

clauzelor contractuale prevăzute în capitolul 4 pct. 7 lit. a) și b),

reținându-se în motivare că este neîntemeiat capătul de acțiune având ca obiect

„constatarea valabilității contractului de leasing imobiliar”, iar clauza

prevăzută la cap. 4 pct. 7 vizând rezilierea de drept a contractului în cazul

neîndeplinirii obligațiilor de către utilizator, ca fiind valabilă.

În același sens,

Tribunalul Comercial Argeș pentru a pronunța sentința comercială nr. 252/C din

25 februarie 2009 a reținut o altă categorie de litigii ce au avut ca obiect

contestația la executarea silită, fiind pronunțate două hotărâri judecătorești

cu privire la aceasta.

Astfel, prin sentința

civilă nr. 687 din 26 octombrie 2009 pronunțată de Judecătoria Brezoi în Dosarul

nr. R/706/2005 s-a admis contestația la executare formulată de SC C.H. SRL prin

lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea în contradictoriu cu intimata SC S.

SRL București și s-a dispus asigurarea formelor de executare formulate în

dosarul de executare din 2004 reținându-se în motivare că executarea silită s-a

pornit fără rezoluțiunea contractului de leasing încheiat între părți să fie

operat.

Totodată s-a

constatat că prin sentința civilă nr. 799 din 3 octombrie 2007 pronunțată de

Judecătoria Brezoi în Dosarul nr. 679/198/2006 s-a respins contestația la

executare formulată de SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea

în contradictoriu cu intimata SC S. SRL reținându-se faptul că la data de 31

decembrie 2005 a expirat contractul de leasing și că după acest moment

contractul a fost învestit cu formulă executorie sentința pronunțată de

Judecătoria Brezoi a devenit irevocabilă prin respingerea recursului declarat

de SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea urmare a

pronunțării Deciziei nr. 168 din 25 februarie 2008 de către Tribunalul Vâlcea.

Față de cele ce

preced, Tribunalul Comercial Argeș pentru a pronunța sentința nr. 252/C din 25

februarie 2009 a reținut că cerința prevăzută de art. 1201 C. civ. a existenței

aceleiași cauze, nu privește denumirea acțiunii soluționate, ci natura sau

specificul raportului juridic supus judecății, a drepturilor și obligațiilor

ivite între aceleași părți care, sunt soluționate prin hotărâre judecătorească

definitivă și irevocabilă.

La data de 13 martie 2009 reclamanta SC C.H.

SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea a declarat apel împotriva

sentinței nr. 252/C din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial

Argeș, criticând soluția instanței de fond ca nelegală, considerând că în mod

greșit prima instanță a respins acțiunea pe excepția autorității de lucru

judecat, întrucât sentința nr. 440/2007 a avut ca obiect acțiunea în constatare

și că nu s-a ținut cont de sentința nr. 687/2005, susținând că principiul de

drept pe care se întemeiază cauza de față este cu totul diferit față de cele

invocate în cererile soluționate anterior.

Prin Decizia nr. 64/A/C din 3 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC

C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea împotriva sentinței nr.

252/C din 25 februarie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș, reținându-se ca

fiind corectă soluția primei instanțe de a constata autoritatea de lucru

judecat, deoarece a intrat în puterea de lucru judecat, că a încetat contractul

de leasing prin rezilierea de drept; că ulterior a încetat și prin expirarea

duratei contractului și că reclamanta, fiind în culpă, nu poate pretinde să

opteze pentru cumpărarea imobilului.

Curtea de Apel Pitești a apreciat că instanța

de fond a reținut corect că autoritatea de lucru judecat există față de

sentința nr. 440/C/2007, întrucât acest litigiu a avut obiect „să se constate

valabilitatea contractului de leasing”, neexistând nici o îndoială că părțile

noului litigiu sunt aceleași și în aceeași calitate cu cele din sentința

arătată, astfel că în mod corect prima instanță a stabilit că noua cererea nu

mai poate fi verificată pe fond asupra ei statuându-se definitiv prin sentința nr.

440/C/2007.

Nu poate fi primită nici critica apelantei

prin care invocă faptul că sentința nr. 687/2005 ar fi stabilit că rezilierea

contractului de leasing nu ar fi intervenit, deoarece prezenta cerere nu are

același obiect cu sentința menționată, pentru ca apelanta să se poată prevala

de ea.

Împotriva Deciziei nr. 64/A/C din 3 iunie 2009

pronunțată de Curtea de Apel Pitești reclamanta SC C.H. SRL prin lichidator

judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea a declarat recurs solicitând admiterea

recursului, desființarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenta - reclamantă a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 7, 8, 9, criticând decizia din apel sub cele trei aspecte în

sensul că - hotărârea cuprinde motive contradictorii odată ce uneori se

consideră că respectivul contract a încetat de drept, dar și prin ajungere la

termen.

- greșita interpretare a actului juridic al

părților întrucât atât instanța de fond, cât și cea de apel au considerat

„esențial să nu se ajungă la două hotărâri contradictorii, în sensul că

drepturile recunoscute prin prima hotărâre să nu fie contrazise de hotărârea ulterioară”;

modalitatea de analiză a raporturilor dintre părți prin enumerarea litigiilor

anterioare considerându-se greșită.

- greșita aplicare a legii și interpretarea

greșită a raporturilor dintre părți, întrucât scopul acțiunilor promovate și

soluționate anterior este diferit.

Analizând decizia recurată, prin raportare la

criticile formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate di reținută, întrucât hotărârea instanței de

apel, nu cuprinde motive contradictorii așa cum consideră recurenta -

reclamantă, instanța de apel analizând existența identității celor 3 elemente

ale lucrului judecat (părți, obiect, cauză) între litigiul de față și cele trei

hotărâri irevocabile, a justificat menținerea soluției primei instanțe în ceea

ce privește existența autorității lucrului judecat nefiind în contradicție cu

nici un alt motiv pe care instanța de apel l-ar fi reținut în decizie.

Ce-a de-a doua critică referitoare la

reglementările pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. este nefondată, întrucât

instanța de apel a răspuns apărărilor și criticilor formulate de reclamantă

fără a o interpretare greșită actului dedus judecății și fără a schimba natura

ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv a

contractului de leasing încheiat între SC C.H. SRL prin lichidator judiciar

V.C. Ipurl Rm. Vâlcea și SC S. SRL București.

Se poate reține că acest motiv poate fi

susținut în recurs atunci când deși din conținutul actului rezultă cu

certitudine natura și înțelesul pe care părțile le-au dat clauzelor înserate,

instanța de apel ar fi reținut un alt act juridic sau conținut.

Simpla nemulțumire a recurentei față de

menținerea soluției privind autoritatea de lucru judecat „să nu se ajungă la

două hotărâri contradictorii” nu poate duce la concluzia că, în speță, ar fi

incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Nu poate fi reținută nici cea-a de-a treia

critică privind dispozițiile art. 304 pct. 9, deoarece decizia recurată are

temei legal, instanța de apel aplicând în mod judicios prevederile art. 1201 C.

civ. potrivit cărora „este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare

în judecată are aceleași obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceiași calitate”.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept

expuse mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte apreciază ca fiind

legală hotărârea recurată și în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge

recursul reclamantei SC C.H. SRL prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta

SC

C.H. SRL - prin lichidator judiciar V.C. Ipurl Rm. Vâlcea împotriva Deciziei nr.

64/A-C din 3 iunie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2010.