ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5173/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1034/ C din 28

octombrie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a admis acțiunea

formulată de reclamanta SC M.P. SRL (în prezent SC C. SRL) Călimănești,

împotriva pârâtei SC S. SRL București și a constatat nulitatea absolută a

clauzelor cuprinse în cap. H. pct. 7 lit. a) și b) din contractul de leasing

imobiliar, încheiat între părți. Totodată, a constatat că nu a intervenit

rezilierea de drept a contractului menționat, care și-a păstrat valabilitatea.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul cercetând acțiunea, precum și apărările formulate de pârâtă, a

constatat, mai întâi, că excepția necompetenței teritoriale este nefondată

deoarece în contract nu este stabilit locul încheierii contractului și, în

consecință, Tribunalul Vâlcea este competent să soluționeze cauza, căci

reclamantul are posibilitatea să aleagă instanța, în cazul unei competențe

teritoriale, alternative.

Cu privire la fondul cauzei,

tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată, întrucât prevederile

contractuale prevăzute în cap. H pct. 7 lit. a) și b) au o cauză ilicită,

vizând obținerea de foloase necuvenite și, în consecință, este lovită de

nulitate absolută.

Prin decizia nr. 28/ A-C din 9

martie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis apelul declarat de debitoarea SC S. SRL București,

împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a anulat-o și a trimis cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Comercial Argeș, în temeiul

dispozițiilor art. 13 din contract, art. 969 C. civ. și art. 19 C. proc. civ.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de apel a reținut că prin clauza din capitolul H art. 13 s-a statuat

convențional că instanța competentă teritorial să soluționeze litigiile născute

din contract este instanța de la locul încheierii contractului, iar faptul că

nu este stabilit în contract care este locul încheierii contractului nu dă

dreptul unei părți ori judecătorului să înlăture aplicarea acestei convenții,

căci art. 969 C. civ., dă contractului putere de lege, iar art. 19 C. proc.

civ., permite particularilor să aleagă instanța, cu excepția cazurilor de

competență de ordine publică.

A mai reținut că întrucât locul

încheierii contractului nu este precizat, rămâne să fie dovedit cu orice mijloc

de probă, inclusiv prezumții, ori, prezumția simplă că locul încheierii

contractului a fost în Pitești, unită cu uzanța că la sediul locatorului sau

vânzătorului se încheie contractul, conduce la concluzia că locul încheierii

contractului a fost la sediul filialei pârâtei, din Pitești, astfel încât, în

temeiul dispozițiilor art. 13 din contract, art. 969 C. civ. și art. 19 C.

proc. civ., s-a apreciat că Tribunalul Comercial Argeș este competent să

soluționeze cauza și i s-a trimis cauza în acest sens.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs creditoarea SC C. SRL (fostă SC M.P. SRL) Călimănești,

criticând-o pentru nelegalitate în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ. și solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei atacate și

trimiterea dosarului spre soluționare la o altă instanță egală în grad cu

Curtea de Apel Pitești.

Recurenta susține astfel că în mod

corect prima instanță a respins excepția necompetenței teritoriale a

Tribunalului Vâlcea, întrucât în contract nu este menționat locul în care a

fost încheiat contractul, situație în care conform prevederilor art. 10 pct. 4 C.

proc. civ. și art. 12 C. proc. civ., competența revine Tribunalului Vâlcea.

Totodată, arată că analizând

succesiunea evenimentelor, respectiv cumpărarea imobilului de societatea de

leasing SC S. SRL, pentru a-l pune la dispoziția ulitizatorului SC M.P. SRL,

reprezentată de asociatul unic D.C. și apoi cesionarea de către acesta a

contractului de leasing cu acordul SC S. SRL, se ajunge la concluzia de

necontestat că locul încheierii contractului este în județul Vâlcea, contractul

trebuind să fie văzut și interpretat ca act juridic și netrebuind să fie

invocat numai contractul în forma materială, în care nu se inserează mențiunea

locului încheierii lui.

În concluzie, apreciază că nu poate

fi contestată competența teritorială a Tribunalului Vâlcea, soluția curții de

apel care a hotărât astfel, fiind indubitabil greșită.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului se

constată următoarele:

În contractul de leasing încheiat

între SC S. SRL București și SC M.P. SRL Călimănești la data de 14 iunie 2002,

la cap. H art. 13 s-a prevăzut că orice litigii rezultate din derularea

contractului, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi soluționate de

instanța de la locul încheierii contractului.

Prin urmare, părțile au statuat

convențional, prin clauza contractuală mai sus menționată asupra competenței

teritoriale în cazul ivirii unor litigii născute din desfășurarea relațiilor

contractuale ce impun a fi soluționate pe cale judecătorească.

Astfel fiind, existând un criteriu

de stabilire a instanței competente în acest mod, instanța de apel a reținut

corect că nu poate fi înlăturată de către una dintre părți, unilateral și nici

de către judecător aplicarea acestei convenții, dându-se eficiență

dispozițiilor art. 969 C. civ., care consacră puterea de lege a contractului și

dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., articol care permite particularilor să

aleagă instanța, în cadrul competenței teritoriale, ce are un caracter

preponderent alternativ, cu excepția cazurilor de competență de ordine publică.

Tot corect s-a reținut că având în

vedere că în contract nu este numit locul încheierii contractului, acesta poate

fi determinat, respectiv dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv

prezumții, fiind vorba despre o chestiune de fapt ce poate fi probată în modul

arătat.

Ca atare, judicios s-a dat relevanță

prezumției simple potrivit căreia locul încheierii contractului a fost în

Pitești și această prezumție a fost unită cu uzanța încheierii contractului la

sediul locatorului sau vânzătorului, precum și cu cererea de încheiere a

contractului de leasing formulată la 14 iunie 2002 de utilizator și procesul

verbal (dosar apel), din interpretarea lor rezultând că locul încheierii

contractului a fost la sediul filialei pârâtei din Pitești, împrejurare în

raport de care instanța a apreciat corect pentru soluționarea cauzei în primă

instanță, competența aparține Tribunalului Comercial Argeș.

În consecință, se reține că,

hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și va fi menținută și se

va respinge recursul declarat în cauză de creditoare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de creditoarea SC C. SRL Călimănești, împotriva deciziei nr. 28/ AC

din 9 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.