ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5173/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 1034/ C din 28 octombrie 2004, Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M.P. SRL (în prezent SC C. SRL) Călimănești, împotriva pârâtei SC S. SRL București și a constatat nulitatea absolută a clauzelor cuprinse în cap. H. pct. 7 lit. a) și b) din contractul de leasing imobiliar, încheiat între părți. Totodată, a constatat că nu a intervenit rezilierea de drept a contractului menționat, care și-a păstrat valabilitatea.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul cercetând acțiunea, precum și apărările formulate de pârâtă, a constatat, mai întâi, că excepția necompetenței teritoriale este nefondată deoarece în contract nu este stabilit locul încheierii contractului și, în consecință, Tribunalul Vâlcea este competent să soluționeze cauza, căci reclamantul are posibilitatea să aleagă instanța, în cazul unei competențe teritoriale, alternative. Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată, întrucât prevederile contractuale prevăzute în cap. H pct. 7 lit. a) și b) au o cauză ilicită, vizând obținerea de foloase necuvenite și, în consecință, este lovită de nulitate absolută.

Prin decizia nr. 28/ A-C din 9 martie 2005, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a admis apelul declarat de debitoarea SC S. SRL București, împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Comercial Argeș, în temeiul dispozițiilor art. 13 din contract, art. 969 C. civ. și art. 19 C. proc. civ. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că prin clauza din capitolul H art. 13 s-a statuat convențional că instanța competentă teritorial să soluționeze litigiile născute din contract este instanța de la locul încheierii contractului, iar faptul că nu este stabilit în contract care este locul încheierii contractului nu dă dreptul unei părți ori judecătorului să înlăture aplicarea acestei convenții, căci art. 969 C. civ., dă contractului putere de lege, iar art. 19 C. proc.

civ., permite particularilor să aleagă instanța, cu excepția cazurilor de competență de ordine publică. A mai reținut că întrucât locul încheierii contractului nu este precizat, rămâne să fie dovedit cu orice mijloc de probă, inclusiv prezumții, ori, prezumția simplă că locul încheierii contractului a fost în Pitești, unită cu uzanța că la sediul locatorului sau vânzătorului se încheie contractul, conduce la concluzia că locul încheierii contractului a fost la sediul filialei pârâtei, din Pitești, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 13 din contract, art. 969 C. civ. și art. 19 C. proc. civ., s-a apreciat că Tribunalul Comercial Argeș este competent să soluționeze cauza și i s-a trimis cauza în acest sens.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs creditoarea SC C. SRL (fostă SC M.P. SRL) Călimănești, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului spre soluționare la o altă instanță egală în grad cu Curtea de Apel Pitești. Recurenta susține astfel că în mod corect prima instanță a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Vâlcea, întrucât în contract nu este menționat locul în care a fost încheiat contractul, situație în care conform prevederilor art. 10 pct. 4 C. proc. civ. și art. 12 C. proc. civ., competența revine Tribunalului Vâlcea. Totodată, arată că analizând succesiunea evenimentelor, respectiv cumpărarea imobilului de societatea de leasing SC S. SRL, pentru a-l pune la dispoziția ulitizatorului SC M.P.

SRL, reprezentată de asociatul unic D.C. și apoi cesionarea de către acesta a contractului de leasing cu acordul SC S. SRL, se ajunge la concluzia de necontestat că locul încheierii contractului este în județul Vâlcea, contractul trebuind să fie văzut și interpretat ca act juridic și netrebuind să fie invocat numai contractul în forma materială, în care nu se inserează mențiunea locului încheierii lui. În concluzie, apreciază că nu poate fi contestată competența teritorială a Tribunalului Vâlcea, soluția curții de apel care a hotărât astfel, fiind indubitabil greșită. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele: În contractul de leasing încheiat între SC S. SRL București și SC M.P.

SRL Călimănești la data de 14 iunie 2002, la cap. H art. 13 s-a prevăzut că orice litigii rezultate din derularea contractului, care nu pot fi rezolvate pe cale amiabilă, vor fi soluționate de instanța de la locul încheierii contractului. Prin urmare, părțile au statuat convențional, prin clauza contractuală mai sus menționată asupra competenței teritoriale în cazul ivirii unor litigii născute din desfășurarea relațiilor contractuale ce impun a fi soluționate pe cale judecătorească. Astfel fiind, existând un criteriu de stabilire a instanței competente în acest mod, instanța de apel a reținut corect că nu poate fi înlăturată de către una dintre părți, unilateral și nici de către judecător aplicarea acestei convenții, dându-se eficiență dispozițiilor art. 969 C. civ., care consacră puterea de lege a contractului și dispozițiilor art. 19 C. proc.

civ., articol care permite particularilor să aleagă instanța, în cadrul competenței teritoriale, ce are un caracter preponderent alternativ, cu excepția cazurilor de competență de ordine publică. Tot corect s-a reținut că având în vedere că în contract nu este numit locul încheierii contractului, acesta poate fi determinat, respectiv dovedit prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumții, fiind vorba despre o chestiune de fapt ce poate fi probată în modul arătat.

Ca atare, judicios s-a dat relevanță prezumției simple potrivit căreia locul încheierii contractului a fost în Pitești și această prezumție a fost unită cu uzanța încheierii contractului la sediul locatorului sau vânzătorului, precum și cu cererea de încheiere a contractului de leasing formulată la 14 iunie 2002 de utilizator și procesul verbal (dosar apel), din interpretarea lor rezultând că locul încheierii contractului a fost la sediul filialei pârâtei din Pitești, împrejurare în raport de care instanța a apreciat corect pentru soluționarea cauzei în primă instanță, competența aparține Tribunalului Comercial Argeș. În consecință, se reține că, hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală și va fi menținută și se va respinge recursul declarat în cauză de creditoare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de creditoarea SC C. SRL Călimănești, împotriva deciziei nr. 28/ AC din 9 martie 2005 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.