ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5539/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 9 aprilie 2003, reclamanta SC P.C. SRL Câmpulung, a chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Câmpulung pentru ca, în temeiul art. 111 C. proc. civ., să se constate că societatea reclamantă este proprietara imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 2465,21 mp din Câmpulung și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că la data de 17 ianuarie 2000 a încheiat cu pârâta un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare dar, deși SC P.C.

SRL și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit acestui contract, societatea pârâtă a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilul în discuție. Totodată, a mai arătat că în urma acestui refuz, s-a adresat Tribunalului Argeș care, printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă a obligat pârâta SC R. SA Câmpulung, să încheie act de vânzare cumpărare, dar aceasta nu a respectat nici obligația impusă prin sentința tribunalului. Prin sentința nr. 2147 din 12 septembrie 2003, Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea cu motivarea că, atâta timp cât reclamanta ar fi putut formula o acțiune în realizarea dreptului său, acțiunea în constatare, în temeiul art. 111 C. proc.

civ., nu poate fi primită. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC P.C. SRL Câmpulung, iar prin decizia nr. 9A/ C din 14 ianuarie 2004, s-a admis apelul, a fost anulată hotărârea tribunalului, iar pe fond s-a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Câmpulung, în sensul că s-a constatat vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 2465,21 mp și construcțiilor de pe acest teren, situate în Câmpulung, str. Parcul Ștefănescu, reținându-se că hotărârea ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Totodată, intimata-pârâtă a fost obligată să plătească apelantei reclamante suma de 2.226.500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că prin îndeplinirea clauzelor anticipatorii ale convenției, dreptul de proprietate a continuat să existe în patrimoniul vânzătorului promitent și în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor instanța va pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare. Cu actul înregistrat la 23 februarie 2004 pârâta SC R. SA București, pentru sucursala Câmpulung a formulat motive de recurs susținând următoarele: - hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a timbra acțiunea, iar instanța nu i-a pus în vedere acest lucru; - instanța de apel a acordat altceva decât s-a cerut prin acțiune (art. 304 pct. 6 C. proc.

civ.); - hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură aflate sub sancțiunea nulității, conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ.; - în motivarea deciziei s-au indicat motive străine pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.); - instanța a făcut o greșită aplicare a legii înlăturând excepția inadmisibilității acțiunii. Recursul societății pârâte este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta: Din actele dosarului rezultă că la 17 ianuarie 2000 între SC M. Câmpulung (care ulterior a fuzionat cu pârâta SC R. SA) și SC P.C. SRL Câmpulung, s-a încheiat contractul de leasing imobiliar nr. 77/2000, potrivit căruia locatorul a transmis utilizatoarei-reclamante dreptul de folosință și posesie a imobilului compus din construcții și teren în suprafață de 2465,21 mp situat în Câmpulung, str. Parcul Ștefănescu.

În conformitate cu art. 7 alin. (2) și (3) din acest contract s-a convenit ca, la expirarea termenului de leasing, prin achitarea ultimei redevențe, să se procedeze la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, iar prin achitarea integrală a prețului activului, utilizatorul putea să cumpere imobilul chiar pe durata executării contractului. Așa cum a arătat reclamanta (iar pârâta nu a contestat), pe parcursul executării contractului, SC P.C. SRL a achitat valoarea integrală a redevenței, dar SC R. SA a refuzat încheierea actului de vânzare-cumpărare, situație care a generat litigiile dintre pârât.

Într-adevăr, între cele două societăți a mai existat un litigiu comercial soluționat, în baza sentinței civile nr. 2770 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeș, care a obligat pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare, pentru activul în discuție și a respins cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de leasing, ceea ce înseamnă că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă părțile au fost obligate să respecte contractul de leasing imobiliar, respectiv să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru activul în litigiu. Pe de altă parte, pârâta recurentă a refuzat sistemativ atât îndeplinirea obligațiilor contractuale cât și executarea hotărârii judecătorești mai sus arătate, împrejurare ce a determinat reclamanta să solicite pronunțarea unei hotărâri, care să țină loc de act de vânzare-cumpărare (cerere care constituie capăt de cerere distinct în acțiunea introductivă de instanță).

Deși instanța de apel a reținut corect situația de fapt, soluția adoptată nu corespunde întru totul cererii formulate de reclamantă, iar sub acest aspect este întemeiată critica, potrivit căreia instanța a acordat altceva decât s-a solicitat. Astfel, prin acțiune, reclamanta a cerut să se constate că SC P.C. SRL este proprietara imobilului, iar curtea de apel a constatat vânzare-cumpărarea imobilului, sub acest aspect recursul fiind fondat, iar decizia atacată urmând a fi casată conform art. 304 pct. 6 C. proc. civ. și art. 312 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași curți de apel. Cu ocazia rejudecării, instanța va examina și celelalte critici formulate de recurentă, inclusiv cele legate de timbrarea acțiunii la valoarea imobilului, dar ținând totodată seama de art. 294 C. proc.

civ., potrivit căruia în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza ori obiectul cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA București, împotriva deciziei nr. 9 din 14 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2004.