ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5539/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5539/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 9 aprilie 2003, reclamanta SC P.C. SRL Câmpulung, a chemat în judecată pe

pârâta SC R. SA Câmpulung pentru ca, în temeiul art. 111 C. proc. civ., să se

constate că societatea reclamantă este proprietara imobilului compus din

construcții și teren în suprafață de 2465,21 mp din Câmpulung și să se pronunțe

o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli

de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că la data de 17 ianuarie 2000 a încheiat cu pârâta un

contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare dar,

deși SC P.C. SRL și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit acestui

contract, societatea pârâtă a refuzat încheierea contractului de

vânzare-cumpărare pentru imobilul în discuție.

Totodată, a mai arătat că în

urma acestui refuz, s-a adresat Tribunalului Argeș care, printr-o hotărâre

definitivă și irevocabilă a obligat pârâta SC R. SA Câmpulung, să încheie act

de vânzare cumpărare, dar aceasta nu a respectat nici obligația impusă prin

sentința tribunalului.

Prin sentința nr. 2147 din

12 septembrie 2003, Tribunalul Argeș, secția comercială și de contencios

administrativ a respins acțiunea cu motivarea că, atâta timp cât reclamanta ar

fi putut formula o acțiune în realizarea dreptului său, acțiunea în constatare,

în temeiul art. 111 C. proc. civ., nu poate fi primită.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta SC P.C. SRL Câmpulung, iar prin decizia nr. 9A/ C din

14 ianuarie 2004, s-a admis apelul, a fost anulată hotărârea tribunalului, iar

pe fond s-a admis acțiunea în contradictoriu cu pârâta SC R. SA Câmpulung, în

sensul că s-a constatat vânzarea-cumpărarea terenului în suprafață de 2465,21

mp și construcțiilor de pe acest teren, situate în Câmpulung, str. Parcul

Ștefănescu, reținându-se că hotărârea ține loc de act autentic de

vânzare-cumpărare.

Totodată, intimata-pârâtă a

fost obligată să plătească apelantei reclamante suma de 2.226.500 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, curtea de apel a reținut că prin îndeplinirea clauzelor anticipatorii

ale convenției, dreptul de proprietate a continuat să existe în patrimoniul

vânzătorului promitent și în temeiul principiului executării în natură a

obligațiilor instanța va pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de

vânzare-cumpărare.

Cu actul înregistrat la 23

februarie 2004 pârâta SC R. SA București, pentru sucursala Câmpulung a formulat

motive de recurs susținând următoarele:

- hotărârea este dată cu

aplicarea greșită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece

reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a timbra acțiunea, iar instanța nu

i-a pus în vedere acest lucru;

- instanța de apel a acordat

altceva decât s-a cerut prin acțiune (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.);

- hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea formelor de procedură aflate sub sancțiunea nulității,

conform art. 304 pct. 5 C. proc. civ.;

- în motivarea deciziei s-au

indicat motive străine pricinii (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.);

- instanța a făcut o greșită

aplicare a legii înlăturând excepția inadmisibilității acțiunii.

Recursul societății pârâte

este întemeiat, în sensul celor ce se vor arăta:

Din actele dosarului rezultă

că la 17 ianuarie 2000 între SC M. Câmpulung (care ulterior a fuzionat cu

pârâta SC R. SA) și SC P.C. SRL Câmpulung, s-a încheiat contractul de leasing

imobiliar nr. 77/2000, potrivit căruia locatorul a transmis

utilizatoarei-reclamante dreptul de folosință și posesie a imobilului compus

din construcții și teren în suprafață de 2465,21 mp situat în Câmpulung, str.

Parcul Ștefănescu.

În conformitate cu art. 7

alin. (2) și (3) din acest contract s-a convenit ca, la expirarea termenului de

leasing, prin achitarea ultimei redevențe, să se procedeze la perfectarea

contractului de vânzare-cumpărare, iar prin achitarea integrală a prețului

activului, utilizatorul putea să cumpere imobilul chiar pe durata executării

contractului.

Așa cum a arătat reclamanta

(iar pârâta nu a contestat), pe parcursul executării contractului, SC P.C. SRL

a achitat valoarea integrală a redevenței, dar SC R. SA a refuzat încheierea

actului de vânzare-cumpărare, situație care a generat litigiile dintre pârât.

Într-adevăr, între cele două

societăți a mai existat un litigiu comercial soluționat, în baza sentinței

civile nr. 2770 din 25 noiembrie 2002 a Tribunalului Argeș, care a obligat

pârâta să încheie contractul de vânzare-cumpărare, pentru activul în discuție

și a respins cererea reconvențională prin care pârâta a solicitat constatarea

nulității absolute a contractului de leasing, ceea ce înseamnă că, prin

hotărâre judecătorească irevocabilă părțile au fost obligate să respecte

contractul de leasing imobiliar, respectiv să încheie contractul de

vânzare-cumpărare pentru activul în litigiu.

Pe de altă parte, pârâta

recurentă a refuzat sistemativ atât îndeplinirea obligațiilor contractuale cât

și executarea hotărârii judecătorești mai sus arătate, împrejurare ce a

determinat reclamanta să solicite pronunțarea unei hotărâri, care să țină loc

de act de vânzare-cumpărare (cerere care constituie capăt de cerere distinct în

acțiunea introductivă de instanță).

Deși instanța de apel a

reținut corect situația de fapt, soluția adoptată nu corespunde întru totul

cererii formulate de reclamantă, iar sub acest aspect este întemeiată critica,

potrivit căreia instanța a acordat altceva decât s-a solicitat.

Astfel, prin acțiune,

reclamanta a cerut să se constate că SC P.C. SRL este proprietara imobilului,

iar curtea de apel a constatat vânzare-cumpărarea imobilului, sub acest aspect

recursul fiind fondat, iar decizia atacată urmând a fi casată conform art. 304 pct.

6 C. proc. civ. și art. 312 C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare

aceleiași curți de apel.

Cu ocazia rejudecării,

instanța va examina și celelalte critici formulate de recurentă, inclusiv cele

legate de timbrarea acțiunii la valoarea imobilului, dar ținând totodată seama

de art. 294 C. proc. civ., potrivit căruia în apel nu se poate schimba

calitatea părților, cauza ori obiectul cererii de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC R. SA București, împotriva deciziei nr. 9 din 14 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2004.