ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1905/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. 2377/36/2007, reclamanții A.L., A.M., B.M.L., B.A., B.N., C.A., C.B., C.A.O., C.Ș., D.M., D.A., E.L., G.M., G.I., l.C., I.K., I.R., L.F., M.S., P.E., P.A., P.A., Ș.C., S.E., V.R., V.C., Z.M. au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului Ministerul Sănătății Publice București de a răspunde petiției lor din 01 august 2007 prin care au solicitat punerea în executare a sentinței civile nr. 1103 din 08 iunie 200 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 5102/118/2006, obligarea acestuia la plata de daune materiale în cuantum de 4.000 RON pentru fiecare reclamant conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și sancționarea cu amendă de 20% din salariul mediu brut pe economie pe zi de întârziere a pârâtei A.G., conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din aceeași Lege.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința Tribunalului Constanța pârâtul Ministerul Sănătății Publice București a fost obligat să achite primele de vacanță pentru perioada 2001-2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, însă acesta nu a înțeles să își execute obligația și nici nu le-a comunicat opinia în legătură cu această hotărâre în termenul prevăzut de lege. Pârâta A.G. le-a comunicat telefonic faptul că nu a acordat viza și nu a formulat un răspuns în termenul prevăzut de lege pentru că a formulat recurs împotriva respectivei hotărâri judecătorești. Reclamanții apreciază că pârâtele au o culpă exclusivă în ce privește nerezolvarea în termen a cererii lor de plată a drepturilor bănești acordate de instanță, acestea dând dovadă de un comportament abuziv.

În drept, au fost invocate prevederile legii contenciosului administrativ. La data de 09 octombrie 2007 Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Autorității de Sănătate Publică Județene Constanța a formulat cerere de intervenție în interesul reclamanților. Pârâtul Ministerul Sănătății Publice București a formulat note scrise prin care a arătat că nu s-a făcut dovada calității de reprezentant al reclamantului Ș.C. pentru ceilalți reclamanți. În ce privește primul capăt de cerere a precizat că prin decizia civilă nr. 326/CM/2006 Curtea de Apel Constanța a admis recursul și a modificat sentința tribunalului în sensul admiterii excepției prescrierii dreptului la acțiune. Intimatul apreciază că sumele solicitate nu sunt justificate în condițiile în care nu s-a creat nici un prejudiciu reclamanților, acest comunicându-li-se că există posibilitatea ca prin decizia instanței de recurs să fie nevoiți să returneze banii.

Cu privire la cererea de obligare a directorului Direcției juridice din cadrul Ministerul Sănătății Publice la plata de daune, s-a arătat că reclamanții nu au precizat care este temeiul în baza căruia acesta trebuia să ducă la îndeplinire dispozițiile unei sentințe care nu îi era opozabilă. La data de 09 octombrie 2007 reclamanții au formulat precizări în sensul renunțării la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Sănătății Publice să le răspundă la petiția prin care au solicitat punerea în executare a hotărârii tribunalului. Prin încheierea de ședință din data de 11 octombrie 2007 instanța a luat act de renunțarea la dreptul pretins formulată de reclamanții A.L., A.M., B.M.L., B.A., B.N., C.A., C.A.O., C.Ș., D.A., E.L., G.M., I.C., I.K., I.R., L.F., P.E., P.A., P.A., S.E., V.R., V.C., Z.M.

La data de 14 noiembrie 2007 Sindicatul Funcționarilor Publici din cadrul Autorității de Sănătate Publică Județene Constanța a solicitat să se ia act de renunțarea la cererea de intervenție în interes alăturat reclamanților. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 784/CA din 28 noiembrie 2007, în temeiul art. 161 C. proc. civ., a anulat cererea formulată de reclamantul Ș.C. pentru lipsa calității de reprezentant al reclamanților D.M. și C.B. A luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție în interes alăturat al reclamanților formulată de Sindicatul Funcționarilor Publici din Cadrul Autorității de Sănătate Publice Județene Constanța.

A respins ca nefondată cererea reclamanților Ș.C., G.I. și M.S. în contradictoriu cu Ministerul Sănătății Publice, A.G. și Direcția Resurse Umane din cadrul Ministerului Sănătății Publice. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut următoarele: Reclamanții D.M. și C.B. au formulat acțiunea prin mandatar conform art. 67 C. proc. civ., astfel că trebuia ca reprezentantul acestora să facă dovada calității sale printr-o procură făcută prin înscris sub semnătură legalizată conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ. Procura judiciară depusă la dosar nu are legătură cu obiectul cauzei de față, iar reclamanta D.M. nu figurează în cuprinsul acestei procuri. Pe fondul cererii s-a reținut că reclamanții Ș.C., G.I.

și M.S. au solicitat obligarea Ministerului Sănătății Publice la plata a câte 4.000 RON daune materiale conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât au fost vătămați prin neexecutarea hotărârii pronunțate, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii. Au mai cerut sancționarea pârâtei A.G. cu amendă de 20% din salariul brut pe economie pentru tergiversarea punerii în executare a hotărârii prin care le-au fost acordate drepturile salariale. Situația reclamată, însă a reținut instanța de fond, nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 și nici în cele ale art. 24 alin. (1) și (2) din aceeași Lege. Împotriva hotărârii sus-menționate a declarat recurs reclamantul Ș.C., criticând-o ca nelegală și netemeinică și invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul-reclamant a susținut în esență că în mod greșit prima instanță a respins cererea prin nesoluționarea în termen a cererii și ulterior prin refuzul nejustificat de punere în aplicare a unei hotărâri judecătorești definitive și executorii de drept, a fost vătămat într-un drept al său, acela de a i se achita primele de vacanță pentru perioada 2001-2006 încălcându-i-se astfel un drept fundamental prevăzut de Constituție. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

În speță, reclamanții au solicitat plata de daune materiale ca urmare a neexecutării de către pârât a dispozițiilor unei hotărâri judecătorești, faptă ce nu se încadrează în situațiile limitativ prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv ca autoritatea publică, prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri să producă o vătămare unui drept sau unui interes legitim al reclamanților. De asemenea, nefondată este și cererea reclamanților privind sancționarea pârâtei A.G.

cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, întrucât situația reclamată în speță este diferită de cea prevăzută de art. 24 alin. (2) raportat la alin. (1). Dispozițiile acestui articol reglementează amenda care se aplică conducătorului unei autorități administrative pentru neexecutarea în termen a unei hotărâri judecătorești în situația în care prin hotărâre judecătorească autoritatea a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, situație care nu se regăsește în speța de față. De altfel, modalitatea de plată a primelor de concediu aferente anilor 2001-2006 pentru funcționarii publici (situație similară cazului în speță) a fost stabilită de legiuitor prin O.U.G.

nr. 146/2007. Se constată așadar, că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ș.C. împotriva sentinței civile nr. 784/CA din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.