ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3553/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25 iunie 2007, reclamanții B.B., I.C., D.Ș., M.E., D.V., P.E.M., S.O.S., O.D., C.E., B.I., I.I.C., D.M., S.S., B.L.C., în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L. au solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul pârâtului, fost M.I.E. și, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, au dreptul anual la prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Reclamanții au mai arătat că aplicarea dispozițiilor privitoare la prima de concediu a fost suspendată succesiv prin acte normative care și-au încetat aplicabilitatea. În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 188/1999. Intervenienții C.V., B.C., B.A.E., G.P.T., B.M., L.C.E., au formulat cerere de intervenție în interes propriu (principală) prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L., obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006 pentru aceleași motive arătate de reclamanți. Pârâtul M.D.L.P.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii administrative prealabile. Prin sentința civilă nr. 2669 din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile.

A admis acțiunea formulată de reclamanții B.B., I.C., D.Ș., M.E., D.V., P.E.M., S.O.S., O.D., C.E., B.I., I.I.C., D.M., S.S., B.L.C. și cererea de intervenție principală formulată de intervenienții C.V., B.C., B.A.E., G.P.T., B.M., L.C.E. în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L. A obligat pârâtul M.D.L.P.L. la plata către reclamanți și intervenienți a drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație la data plății. A obligat pârâtul la plata către reclamanți și intervenienți a sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că excepția lipsei procedurii administrative prealabile este neîntemeiată, deoarece temeiul acțiunii reclamanților și intervenienților este art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și nu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”. S-a precizat că Legea nr. 188/1999 face trimitere la instanța de contencios administrativ și nu la legea contenciosului administrativ. În legătură cu dreptul reclamanților și intervenienților la prima de concediu, instanța a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.

Suspendarea aplicării acestor dispoziții legale, pentru un interval de timp, nu echivalează cu abrogarea sau anularea acestora. Prin suspendare, dreptul la prima de concediu, care se naște anual în raportul de funcție al funcționarului public, nu este afectat în existența sa, fiind amânată doar acordarea acestui drept până la încetarea perioadei de suspendare. Din adeverințele depuse la dosarul cauzei de către reclamanți și intervenienți, emise de pârât, s-a reținut că aceștia au calitatea de funcționari publici în intervalul pentru care s-au solicitat drepturile bănești în litigiu. Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs M.D.L.P.L., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, odată cu apariția O.U.G.

nr. 146 din 19 decembrie 2007. Recurentul a solicitat și diminuarea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, susținând că acestea sunt nejustificat de mari raportat la obiectul și complexitatea cauzei. S-a precizat și faptul că ministerul ar fi putut da curs solicitărilor reclamanților și intervenienților doar în situația în care sumele privind plata primelor de concediu ar fi fost incluse în bugetul instituției recurente, fapt care nu s-a întâmplat. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului și a normelor juridice aplicabile, se constată că recursul este întemeiat, în sensul ce urmează a fi prezentat. Obiectul cauzei de față îl constituie obligarea M.D.L.P.L. la plata sumelor reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2001 - 2006 pentru o serie de funcționari publici din cadrul ministerului pârât.

Se reține faptul că prin O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007 a fost aprobată plata primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006. Actul normativ menționat prevede și modul de eșalonare a plății drepturilor în litigiu pe parcursul anului 2008. În acest mod, independent de hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, s-a acceptat faptul că solicitările reclamanților sunt întemeiate. În ceea ce privește obligarea M.D.L.P.L. la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenienți, Înalta Curte apreciază că suma stabilită de instanța de fond este nejustificat de mare în raport de obiectul și complexitatea cauzei și de faptul că dosarul a fost soluționat în 2 termene.

În conformitate cu prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., „judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”. Având în vedere considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis și modificată în parte sentința atacată, în sensul că va fi redus cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârât, de la 6.000 lei la 1.000 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței recurate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul M.D.L.P.L. împotriva sentinței civile nr. 2669 din 31 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată de la 6.000 lei la 1.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2008.