ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3553/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 25

iunie 2007, reclamanții B.B., I.C., D.Ș., M.E., D.V., P.E.M., S.O.S., O.D., C.E.,

B.I., I.I.C., D.M., S.S., B.L.C., în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L. au

solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor reprezentând prima de concediu

pentru anii 2001 - 2006, actualizate cu indicele de inflație de la data

nașterii dreptului până la data plății efective.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că au calitatea de funcționari publici în cadrul

pârâtului, fost M.I.E. și, potrivit art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

au dreptul anual la prima de concediu egală cu salariul de bază din luna

anterioară plecării în concediu.

Reclamanții au mai arătat că

aplicarea dispozițiilor privitoare la prima de concediu a fost suspendată

succesiv prin acte normative care și-au încetat aplicabilitatea.

În drept acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 188/1999.

Intervenienții C.V., B.C., B.A.E.,

G.P.T., B.M., L.C.E., au formulat cerere de intervenție în interes propriu

(principală) prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L.,

obligarea acestuia la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu

aferentă anilor 2001 - 2006 pentru aceleași motive arătate de reclamanți. Pârâtul

M.D.L.P.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii

administrative prealabile.

Prin sentința civilă nr. 2669

din 31 octombrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei procedurii administrative

prealabile. A admis acțiunea formulată de reclamanții B.B., I.C., D.Ș., M.E., D.V.,

P.E.M., S.O.S., O.D., C.E., B.I., I.I.C., D.M., S.S., B.L.C. și cererea de

intervenție principală formulată de intervenienții C.V., B.C., B.A.E., G.P.T.,

B.M., L.C.E. în contradictoriu cu pârâtul M.D.L.P.L.

A obligat pârâtul M.D.L.P.L.

la plata către reclamanți și intervenienți a drepturilor bănești, reprezentând

prima de concediu aferentă perioadei 2001 - 2006, actualizate cu indicele de

inflație la data plății.

A obligat pârâtul la plata

către reclamanți și intervenienți a sumei de 6.000 lei reprezentând cheltuieli

de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, că excepția lipsei procedurii administrative

prealabile este neîntemeiată, deoarece temeiul acțiunii reclamanților și

intervenienților este art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici și nu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Conform art. 109 din Legea nr.

188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului

public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția

situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor

instanțe”.

S-a precizat că Legea nr. 188/1999

face trimitere la instanța de contencios administrativ și nu la legea

contenciosului administrativ.

În legătură cu dreptul

reclamanților și intervenienților la prima de concediu, instanța a mai reținut

că, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă

egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se

impozitează separat.

Suspendarea aplicării

acestor dispoziții legale, pentru un interval de timp, nu echivalează cu

abrogarea sau anularea acestora.

Prin suspendare, dreptul la

prima de concediu, care se naște anual în raportul de funcție al funcționarului

public, nu este afectat în existența sa, fiind amânată doar acordarea acestui

drept până la încetarea perioadei de suspendare.

Din adeverințele depuse la

dosarul cauzei de către reclamanți și intervenienți, emise de pârât, s-a

reținut că aceștia au calitatea de funcționari publici în intervalul pentru

care s-au solicitat drepturile bănești în litigiu.

Împotriva sentinței civile

sus menționate a declarat recurs M.D.L.P.L., solicitând modificarea sentinței

atacate în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect, odată cu apariția

O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007.

Recurentul a solicitat și

diminuarea cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond, susținând că

acestea sunt nejustificat de mari raportat la obiectul și complexitatea cauzei.

S-a precizat și faptul că

ministerul ar fi putut da curs solicitărilor reclamanților și intervenienților

doar în situația în care sumele privind plata primelor de concediu ar fi fost

incluse în bugetul instituției recurente, fapt care nu s-a întâmplat.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului și a normelor juridice aplicabile, se constată că recursul

este întemeiat, în sensul ce urmează a fi prezentat.

Obiectul cauzei de față îl

constituie obligarea M.D.L.P.L. la plata sumelor reprezentând prima de concediu

aferentă anilor 2001 - 2006 pentru o serie de funcționari publici din cadrul

ministerului pârât.

Se reține faptul că prin O.U.G.

nr. 146 din 19 decembrie 2007 a fost aprobată plata primelor de concediu de

odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.

Actul normativ menționat

prevede și modul de eșalonare a plății drepturilor în litigiu pe parcursul

anului 2008.

În acest mod, independent de

hotărârea judecătorească pronunțată în cauză, s-a acceptat faptul că

solicitările reclamanților sunt întemeiate.

În ceea ce privește

obligarea M.D.L.P.L. la plata sumei de 6.000 lei cu titlu de cheltuieli de

judecată către reclamanți și intervenienți, Înalta Curte apreciază că suma

stabilită de instanța de fond este nejustificat de mare în raport de obiectul

și complexitatea cauzei și de faptul că dosarul a fost soluționat în 2 termene.

În conformitate cu

prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., „judecătorii au dreptul să

mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în

tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt

nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită

de avocat”.

Având în vedere

considerentele prezentate, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis

și modificată în parte sentința atacată, în sensul că va fi redus cuantumul

cheltuielilor de judecată datorate de pârât, de la 6.000 lei la 1.000 lei.

Celelalte dispoziții ale

sentinței recurate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul M.D.L.P.L.  împotriva sentinței civile nr. 2669 din 31 octombrie 2007

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că reduce cuantumul cheltuielilor de judecată de la 6.000 lei

la 1.000 lei.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2008.