ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4069/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la data de 28 septembrie 2007, reclamantul S.F.P.S. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.S.P. București și Ministerul

Sănătății Publice, obligarea pârâților la plata primelor de vacanță aferente

perioadei 2001-2006, actualizate cu rata inflației până la data plății.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că primele de vacanță sunt datorate în temeiul dispozițiilor art. 33

alin. (2) devenit art. 34, după republicare, din Legea nr. 188/1999, astfel

încât în mod nejustificat s-a refuzat plata acestor prime către funcționarii

publici din cadrul autorității pârâte. S-a mai arătat că suspendarea acordării

drepturilor respective prin legile bugetare nu echivalează cu o anulare a

drepturilor în litigiu.

Prin sentința civilă nr. 3123 din 4

decembrie 2007, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.F.P.S., în

contradictoriu cu pârâții A.S.P. București și Ministerul Sănătății Publice.

A obligat pârâții la plata contravalorii

primei de concediu aferentă perioadei 2001-2006, actualizată cu rata inflației

până la data plății.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 188/1999

privitoare la acordarea primelor de vacanță a fost suspendată anual prin legile

bugetare, însă suspendarea nu echivalează cu anularea drepturilor respective,

întrucât este vorba de drepturi legal câștigate.

S-a mai reținut faptul că, după încetarea

efectelor actelor de suspendare, se impunea plata retroactivă a dreptului la

prima de vacanță și în consecință, acțiunea reclamantului este întemeiată.

Împotriva sentinței civile sus menționate

a declarat recurs Ministerul Sănătății Publice.

În motivarea recursului au fost reiterate

excepțiile prescripției parțiale a dreptului material la acțiune și lipsei

calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății Publice.

De asemenea, s-a susținut faptul că

instanța de fond a admis acțiunea și a dispus plata primelor de vacanță pentru

toți reclamanții, fără să verifice dacă toți au avut raporturi de serviciu

pentru întreaga perioadă. În acest sens, s-a menționat că pentru anul 2006 unii

din reclamanți, deși au avut raporturi cu Ministerul Sănătății Publice, acestea

nu au avut loc pentru întreg anul, motiv pentru care primele de vacanță ar fi

trebuit acordate proporțional cu perioada lucrată.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului și a normelor juridice aplicabile în cauză se constată că recursul

este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi prezentate în continuare.

Instanța de fond a apreciat în mod corect

faptul că funcționarii publici din anexa la acțiune sunt îndreptățiți la

primele de vacanță pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006, conform

art. 166 din Legea nr. 53/2003 Codul Muncii, suspendările dispuse în legile

bugetului din fiecare an încetându-și aplicabilitatea.

Dreptul la prima de concediu a devenit

actual după încetarea suspendării executării acestuia la 31 decembrie 2006,

întrucât Legea nr. 486/2006 care a aprobat bugetul pentru anul 2007 nu a mai

suspendat acest drept.

În acest sens, normele legale de

suspendare contravin prevederilor art. 41 și art. 53 din Constituție. Astfel,

dreptul la prima de vacanță constituie un drept de remunerare a muncii care

face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă, și ca

atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod discriminatoriu și contrar echității

impuse de o societate democratică, potrivit art. 53 din Constituție.

În mod întemeiat, reclamantul s-a

îndreptat cu pretenții către cei doi pârâți, astfel:

- către A.S.P. a municipiului București,

întrucât funcționarii publici reclamanți se află în raporturi directe de

serviciu cu această instituție;

- către Ministerul Sănătății Publice,

pentru că este ordonator principal de credite și reprezintă autoritatea

centrală în domeniul asistenței de sănătate publică ce aprobă bugetul de

venituri și cheltuieli al A.S.P.M.B.

Instanța de fond a admis acțiunea

formulată de S.F.P.S. și a dispus plata primelor de vacanță pentru toți

reclamanții prevăzuți în Anexa la acțiune, care cuprinde toți membrii de

sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, fără să verifice dacă toți

funcționarii publici respectivi au avut raporturi de serviciu pentru întreaga

perioadă prevăzută în anexa acțiunii.

Întrucât pentru anul 2006 unii dintre

reclamanți nu au avut raporturi de muncă cu pârâții pentru întreg anul, se

impunea ca primele de vacanță să fie acordate proporțional cu perioada efectiv

lucrată.

În consecință, având în vedere motivele

expuse, urmează ca recursul declarat în cauză să fie admis și modificată

sentința atacată, în sensul că prima de vacanță va fi acordată în funcție de

timpul efectiv lucrat de fiecare reclamant din Anexa la acțiune.

Celelalte dispoziții ale sentinței

recurate vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul

Sănătății Publice împotriva sentinței civile nr. 3123 din 4 decembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că

prima de vacanță se va acorda în funcție de timpul efectiv lucrat.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2008.