ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 116/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data 6 aprilie 2007, reclamanta Ș.R.N.

a solicitat în contradictoriu cu M.A.I. și M.F.P. obligarea la plata primelor

de concediu pentru perioada 2002 - 2005, actualizată în raport de rata

inflației.

M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în

garanție în sensul obligării M.F.P. să aloce fondurile necesare plății

drepturilor bănești cuvenite reclamantei.

În motivarea acțiunii reclamanta a

arătat că a fost funcționar public la instituția pârâtă și era îndreptățită în

baza Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici la plata primei

de vacanță. Mai arată reclamanta că legile bugetare au suspendat acest drept

dar acest aspect nu echivalează cu anularea dreptului în raport de dispozițiile

constituționale, fiind vorba de un drept câștigat.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă 1811 din data de 26

iunie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș.R.N., a obligat pârâtul

M.A.I. la plata către aceasta a primei de vacanță pentru anii 2002 - 2005

actualizate, a admis cererea de chemare în garanție formulată de M.I.R.A. și a

obligat M.E.F. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale

cuvenite acesteia.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de Fond

a reținut că reclamanta este îndreptățită la plata primei de vacanță în

conformitate cu dispozițiile art. 34 din Legea 188/1999 privind statutul

funcționarilor publici întrucât suspendarea acestor dispoziții prin legile

bugetare nu echivalează cu anularea dreptului, orice interpretare contrară

fiind de natură să lipsească obligația autorităților publice de orice conținut.

Prin suspendarea acestui drept, nu se poate

considera că acesta nu exista în perioada respectivă.

Împotriva sentinței civile nr. 1811 din

data de 26 iunie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, au declarat recurs M.I.R.A. și M.E.F.

În recursul său M.I.R.A., susține că acordarea

primelor de vacanță pentru funcționarii publici a fost suspendată prin legile

de buget succesive, începând cu anul 2002.

M.E.F. critică sentința atacată

susținând că Instanța nu a observat lipsa calității sale procesuale pasive

determinată de faptul că raportul de serviciu a fost încheiat între reclamanta

și instituția în care își desfășoară activitatea.

Pe fondul cauzei se arată că acordarea

primei de concediu a fost suspendată succesiv în perioada 2001 - 2005 prin acte

normative legale că beneficiul primei de vacanță nu constituie un drept

salarial fundamental, legiuitorul putând să-l acorde, să-l suspende sau să-l

modifice, cu respectarea normelor de tehnică legislativă.

Recursul declarat de M.E.F. este fondat

pentru următoarele considerente.

Instanța de Fond s-a pronunțat fără a

reține lipsa calității procesuale pasive a M.E.F.

Potrivit dispozițiilor art. 19 din

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, în domeniul finanțelor publice, M.F.P.

are în principal următoarele atribuții:

a) coordonează acțiunile care sunt în

responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume:

pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare,

precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.

Art. 20 al aceluiași act normativ

precizează că, ordonatorii principali de credite sunt miniștri, conducătorii

celorlalte organe de specialitate, ale administrației publice centrale,

conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice

autonome.

Instanța de Fond face o greșită

aplicare a dispozițiilor Legii nr. 500/2002 a finanțelor publice când apreciază

că M.E.F.P. obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor

salariale către reclamanți, nesocotind și prevederile art. 34 din acest act

normativ.

Potrivit acestor prevederi ordonatorii

principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să

depună la M.F.P. propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta,

pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli și

estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de

documentații și fundamentări detaliate.

Instanța de Fond trebuia să aibă în

vedere faptul că raportul de serviciu a fost încheiat între reclamantă pe de o

parte și instituția în care își desfășoară activitatea pe de altă parte.

Așa fiind, se va admite recursul

declarat de pârât și se va modifica sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii față de M.E.F. pentru lipsă de calitate procesuală pasivă și al

respingerii cererii de chemare în garanție formulată de M.I.

Referitor la susținerile pârâtului pe fondul

cauzei, acestea urmează a fi înlăturate.

Prin considerentele Deciziei 12 din 5

februarie 2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, reținându-se că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face

obiectul vreunei tranzacții, renunțări sau limitări, ele fiind apărate de stat

împotriva oricăror încălcări a manifestărilor de subiectivism, abuz sau

arbitrarea, în conformitate cu dispozițiile art. 28 C. muncii.

De aceea, fiind un drept câștigat,

derivând dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin

actele normative menționate. Aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire

la o eventuală desființare a drepturilor la prima de concediu, ci doar la

suspendarea exercitării acestui drept.

Cu privire la recursul formulat de M.I.

acesta va fi respins ca nefondat, pentru considerentele expuse în Decizia 12

din 5 februarie 2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarate de M.E.F. împotriva

sentinței civile nr. 1811 din data de 26 iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința în sensul că respinge

acțiunea formulată de reclamanta Ș.R.N. și cererea de chemare în garanție

formulată de M.I.R.A. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Respinge recursul declarat de M.I.R.A. împotriva

sentinței civile nr. 1811 din data de 26 iunie 2007 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15

ianuarie 2008.