ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2098/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.I. a

chemat în judecată pe pârâtul C.S.M. solicitând instanței ca prin hotărârea ce

o va pronunța în cauză să dispună obligarea acestuia să îi răspundă în termen

de 30 de zile la reclamația pe care a formulat-o împotriva unui judecător de la

Tribunalul Sibiu, trimisă la data de 31 ianuarie 2007.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 126 din 14 noiembrie 2007,

a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut că pârâtul C.S.M. a răspuns în termenul legal

la cele două petiții formulate de reclamant, motiv pentru care acesta nu a fost

vătămat într-un drept al său, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia și admiterea

acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului

reclamantul a arătat că hotărârea atacată este nelegală, întrucât nu și-a

întemeiat în drept cererea de chemare în judecată pe dispozițiile O.G. nr. 27/2002,

așa cum a reținut instanța de fond.

Analizând sentința recurată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 3041 C.proc.

civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare.

Instanța de fond a analizat

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Într-adevăr, intimatul - pârât

a răspuns la cele două petiții care i-au fost adresate de către recurentul - reclamant.

Împrejurarea că acesta din urmă nu este mulțumit cu răspunsurile primite nu

poate echivala cu un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Prin urmare, este corectă

concluzia primei instanțe, potrivit căreia recurentul - reclamant nu a fost

vătămat într-un drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de petiționare,

pentru a fi incidente prevederile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ.

În consecință, în raport de

considerentele anterior expuse și de prevederile art. 312 alin. (1) C.proc.

civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.I. împotriva sentinței civile nr. 126/F/CA din 14 noiembrie 2007 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 23 mai 2008.