ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 73/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.313/1/2024, la care s-a conexat Dosarul nr. 94/1/2025, este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările formulate de Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal cu privire la următoarele probleme de drept: " Dacă, în interpretarea art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, a art. 4 și 13 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, a art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, a art. 150 din Codul muncii, indemnizația de concediu aferentă concediului de odihnă trebuie să cuprindă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sporul pentru condiții grele de muncă, sporuri de care personalul beneficiază în perioada de activitate?"; " Dacă, în interpretarea art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, a art. 4 din anexa nr. VI «Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională"» la Legea-cadru nr. 153/2017 și a art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, indemnizația de concediu aferentă concediului de odihnă cuvenită polițiștilor din cadrul inspectoratelor județene de poliție/Inspectoratului General al Poliției Române trebuie să cuprindă sporurile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a)-c) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv: sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sporul pentru condiții grele de muncă și sporul pentru activitățile care solicită o încordare psihică foarte ridicată - de care personalul beneficiază în perioada de activitate (acordate în mod concomitent)?; Prevederile art. 150 din Codul muncii se aplică la calcularea și scadența drepturilor prevăzute de art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, având în vedere că, în temeiul art. 1 alin. (2) și art. 278 din Codul muncii, normele din Codul muncii completează legislația funcției de poliție, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective?".

Magistratul-asistent învederează că la dosar au fost depuse raportul întocmit și amicus curiae din partea Sindicatului Național Pro Lex.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizărilor

Tribunalul Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la prima problemă de drept.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 21 octombrie 2024, cu nr. 2.313/1/2024.

Ulterior, pe rolul instanței supreme a fost înregistrată, cu nr. 94/1/2025, sesizarea formulată de Tribunalul Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la ultimele două probleme de drept.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări și cel al sesizării înregistrării ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 94/1/2025 la Dosarul nr. 2.313/1/2024. II. Normele legale incidente

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 360/2002 " Art. 28. - (1) Polițistul are dreptul la: (...) e) concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concediu fără plată, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;"

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 Anexa nr. VI "Familia ocupațională de funcții bugetare «Apărare, ordine publică și securitate națională»" Capitolul II "Reglementări specifice personalului din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională" Secțiunea a 2-a "Soldele de funcție și salariile de funcție" " Art. 4. - (1) Polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare au dreptul la salariu lunar. (2) Salariul lunar se compune din salariul de funcție, salariul gradului profesional deținut, gradații și, după caz, salariul de comandă, indemnizații, compensații, sporuri, prime, premii și din alte drepturi salariale. (...) Art. 12. - (1) Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil care lucrează în condiții de pericol în unitățile de fabricare, experimentare, analiză sau depozitare a munițiilor, pulberilor, explozivilor și substanțelor toxice speciale sau care execută operațiuni de depozitare, dezamorsare, manipulare, examinare ori neutralizare a acestora, precum și cel care desfășoară activități specifice la calamități naturale beneficiază de o primă pentru condiții periculoase de muncă, diferențiată în funcție de gradul de pericol și/sau de timpul efectiv lucrat în aceste locuri, calculată la solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, astfel: - locuri de muncă sau operațiuni deosebit de periculoase - 37-50%; - locuri de muncă sau operațiuni foarte periculoase - 16-30%; - locuri de muncă sau operațiuni periculoase - până la 16%. (2) Personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil beneficiază de următoarele sporuri, în funcție de condițiile de muncă: a) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, dar nu mai mult de 1.500 lei brut lunar, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; b) pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; c) pentru activitățile care solicită o încordare psihică foarte ridicată, un spor de până la 15% din solda de funcție/salariul de funcție/salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. (3) Locurile, condițiile de muncă și operațiunile, precum și procentele de acordare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite, în limita prevederilor din Regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens. Art. 13. - (1) Dispozițiile legale prin care sunt stabilite sporuri, indemnizații și alte drepturi de natură salarială pentru personalul din alte domenii de activitate din sectorul bugetar se aplică și personalului militar, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalului civil care se află în situații similare, indiferent de tipul unității în care își desfășoară activitatea, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale. (2) Normele de aplicare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite."

Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 " Art. 37. - (1) Polițiștii, pe timpul cât se află în delegare, detașare, incapacitate temporară de muncă, concediu de odihnă, concediu de maternitate și alte concedii plătite care se acordă în baza dispozițiilor legale în vigoare, primesc salariile de bază și celelalte drepturi bănești avute. În cazul în care detașarea se face pe un post cu un nivel de salarizare superior, polițiștii beneficiază de salariul funcției respective și de celelalte drepturi bănești legal cuvenite. (...)"

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii " Art. 150. - (1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. (2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. (3) Indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu." III. Expunerea proceselor

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava (ca urmare a declinării), astfel cum a fost modificată, reclamantul Sindicatul Polițiștilor din România (...), în numele unei persoane fizice, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului (...), obligarea acestuia la recalcularea drepturilor salariale, respectiv a diferențelor salariale rezultate dintre sumele plătite efectiv pe perioada concediilor de odihnă efectuate în anii 2020, 2021, 2022 și 2023 și sumele cuvenite în mod legal, prin includerea tuturor sporurilor pentru condițiile de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, prevăzute de art. 12 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, de care a beneficiat reclamantul anterior concediilor efectuate și pentru concediile de odihnă ce se vor efectua, precum și la plata drepturilor salariale stabilite conform primului capăt de cerere, actualizate.

În motivare s-a arătat că dreptul la concediul plătit al reclamantului este garantat de art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, iar condițiile de acordare a concediului sunt reglementate de Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament și recuperare, cu modificările și completările ulterioare, actul normativ reglementând atât concediul de odihnă plătit, cât și concediul de odihnă suplimentar, ce se acordă pentru activități în condiții deosebite sau vătămătoare, grele sau periculoase ori în locuri de muncă în care există astfel de condiții.

Aceste sporuri sunt cu titlu permanent, neavând un caracter temporar, și au la bază buletine de determinare sau, după caz, expertizare emise periodic de autorități anume abilitate în acest sens; la stabilirea drepturilor pe perioada concediului de odihnă se iau în considerare toate aceste elemente constitutive ale remunerației globale și în directă legătură cu sarcinile de serviciu ce revin salariaților unității membri de sindicat.

Reglementarea instituită prin art. 150 din Codul muncii este generală și aplicabilă și funcționarilor publici cu statut special - polițiștilor, întrucât legislația specială acestei categorii de personal nu conține prevederi contrare celor expuse; totodată, a menționat că atât polițiștii din penitenciare, cât și polițiștii din cadrul Poliției Române beneficiază de sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare în baza aceluiași art. 13 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, motiv pentru care nu se poate justifica acordarea acestui spor, în mod diferențiat, între cele două categorii de funcționari publici.

Clarificări cu privire la această chestiune au fost aduse de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, de referință fiind Cauza C-155/10, Williams și alții British Airways plc.

Prin Cererea înregistrată cu nr. 2.161/103/2023 pe rolul Tribunalului Neamț - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Sindicatul Polițiștilor din România (...), în numele membrilor de sindicat, a solicitat obligarea pârâților Inspectoratul de Poliție Județean (...) și Inspectoratul General al Poliției Române la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților membri de sindicat, respectiv a diferențelor salariale rezultate dintre sumele plătite efectiv și sumele cuvenite în mod legal pentru perioada concediilor de odihnă din anii 2020, 2021, 2022 și 2023, prin plata efectivă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în perioada concediilor efectuate și în continuare, pe viitor, cât timp angajații muncesc în astfel de condiții și sunt alocați la sporul în cauză.

În cadrul soluționării acțiunilor s-a dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

În raport cu art. 1 alin. (1) și (3) coroborat cu art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, Tribunalul Suceava a reținut că sunt îndeplinite următoarele condiții cumulative pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție: - obiectul cererii de chemare în judecată să vizeze stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice; - Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective (instanța supremă s-a pronunțat cu privire la funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare prin Decizia nr. 23/2021); - chestiunea de drept care formează obiectul judecății nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Tribunalul Neamț a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât prezentul litigiu are ca obiect stabilirea și plata drepturilor salariale și de natură salarială, reclamanții au calitatea de funcționar public, fiind plătiți din fonduri publice, iar asupra chestiunii de drept ce face obiectul prezentei cauze Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; de asemenea, soluționarea pe fond a cauzei în curs depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, fiind esențial modul de interpretare a reglementării sporurilor în discuție - dacă se acordă și pe perioada concediilor de odihnă și dacă se pot acorda concomitent (pentru acei polițiști care îndeplinesc condițiile generale și specifice de desfășurare efectivă a activității în condițiile prevăzute de lege sau chiar și în ipoteza simplului fapt că sunt reglementate prin lege) sau alternativ (indiferent dacă sunt îndeplinite toate condițiile, se acordă doar unul dintre sporuri). V. Punctul de vedere al titularilor sesizărilor

Tribunalul Suceava, având în vedere art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002 și art. 4 al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, a considerat că sporul solicitat de a fi inclus în indemnizația de concediu este un spor cu caracter permanent, chiar dacă este stabilit în considerarea unor condiții specifice de muncă, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare emise de autoritățile abilitate în acest sens, iar dreptul reclamantului de a beneficia de includerea acestui spor în indemnizația de concediu există atâta timp cât el a fost inclus în indemnizația primită pentru perioada de lucru efectiv.

S-a apreciat ca fiind relevantă Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 septembrie 2011, pronunțată în Cauza C-155/10, în care s-a reținut că expresia "concediu anual plătit", care figurează la art. 7 alin. (1) din Directiva 2003/88, are drept semnificație faptul că, pe durata concediului anual, remunerația trebuie menținută, astfel spus, lucrătorul trebuie să primească remunerația obișnuită pentru această perioadă de repaus.

De asemenea, s-a reținut că trebuie constatat că, deși structura remunerației obișnuite a unui lucrător ca atare intră în sfera de aplicare a dispozițiilor și practicilor reglementate de dreptul statelor membre, aceasta nu poate avea un impact asupra dreptului lucrătorului de a se bucura, în perioada de repaus și de relaxare, de condiții economice comparabile cu cele privind perioada în care își desfășoară activitatea.

În concluzie, s-a arătat că soluția includerii sporurilor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase în drepturile bănești aferente concediului de odihnă de care beneficiază polițiștii este conformă celor statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența dezvoltată în interpretarea art. 7 alin. (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru (Directiva 2003/88/CE).

Tribunalul Neamț a apreciat că cele trei sporuri în litigiu solicitate a fi incluse în indemnizația de concediu sunt sporuri cu caracter permanent, chiar dacă sunt stabilite în considerarea unor condiții specifice de muncă, având la bază buletinele de determinare, sau după caz, de expertizare emise de autoritățile abilitate în acest sens, iar dreptul reclamanților de a beneficia de acordarea lor pe perioada concediilor de odihnă există atât timp cât el a fost inclus în indemnizația primită pentru perioada de lucru efectiv, cu distincțiile generate de fiecare spor în parte (condiții generale și specifice de desfășurare efectivă a activității), relevantă fiind și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 septembrie 2011, pronunțată în Cauza C-155/10.

Soluția includerii celor trei sporuri prevăzute de art. 12 alin. (2) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 în drepturile bănești aferente concediului de odihnă de care beneficiază polițiștii este conformă celor statuate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în jurisprudența dezvoltată în interpretarea art. 7 alin. (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind unele aspecte ale organizării timpului de lucru, cu mențiunea că se vor include doar acele sporuri de care polițiștii au beneficiat efectiv în perioada de activitate (concomitent, dacă polițistul în discuție a beneficiat de două sau trei sporuri), nefiind suficientă simpla reglementare legală a celor trei categorii de sporuri. VI. Punctul de vedere al părților

Părțile din dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava nu au formulat niciun punct de vedere, iar cele din dosarul aflat pe rolul Tribunalului Neamț au fost de acord cu sesizarea instanței supreme. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Într-o opinia cvasiunanimă, bogată și covârșitoare, s-a apreciat că, în cazul polițiștilor de penitenciare, indemnizația aferentă concediului de odihnă trebuie să includă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare și sporul pentru condiții grele de muncă, în acest sens fiind hotărârile înaintate de curțile de apel Alba Iulia, Bacău, București, Brașov, Craiova, Constanța, Galați, Iași, Ploiești, Pitești și Timișoara.

În parte din aceste spețe s-a făcut aplicarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 23 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022 (Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021).

Punct de vedere contrar a exprimat Tribunalul Brașov.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară și nu au formulat niciun punct de vedere.

Ministerul Public a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Prezintă relevanță următoarele decizii: - Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii; - Decizia nr. 13 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.052 din 21 octombrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizările sunt inadmisibile. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizărilor

Potrivit art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu judecarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a instanței supreme.

Așadar, spre deosebire de condițiile de admisibilitate impuse de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este impusă condiția noutății chestiunii de drept ce se solicită a fi lămurită.

De asemenea, în această procedură, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se poate face și de către completurile învestite cu soluționarea cauzei în primă instanță, iar nu doar de către completurile învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, astfel cum impune art. 519 din Codul de procedură civilă.

Verificând îndeplinirea condițiilor subsumate art. 1 alin. (1) și (3) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesele au ca obiect obligarea Inspectoratului de Poliție al Județului (...) la plata diferențelor salariale rezultate dintre sumele efectiv plătite și sumele cuvenite în mod legal pentru perioada concediilor de odihnă din anii 2020, 2021, 2022 și 2023, prin plata efectivă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în perioada concediilor efectuate și, în continuare, pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație.

Totodată, procesul în care a fost formulată sesizarea conexă are ca obiect obligarea Inspectoratului de Poliție al Județului (...) și Inspectoratului General al Poliției Române la recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților - membri de sindicat și la plata diferențelor salariale rezultate dintre sumele plătite efectiv și sumele cuvenite în mod legal pe perioada concediilor de odihnă din anii 2020, 2021, 2022 și 2023, prin plata efectivă a sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în perioada concediilor efectuate și, în continuare, pe viitor, sume actualizate cu indicele de inflație.

Analizând cele două sesizări conexate prin raportare la condiția de admisibilitate privind existența unei chestiuni de drept de a cărei dezlegare să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că această cerință instituie o dublă condiționare, respectiv să existe o veritabilă chestiune de drept, pe de o parte, și să fie stabilită legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea pe fond a cauzei.

În ceea ce privește existența unei veritabile chestiuni de drept, în absența unei definiții legale a acestei noțiuni, în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat în mod constant că este necesar ca problema de drept antamată să necesite cu pregnanță a fi lămurită "să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Deși noul act normativ a preluat întocmai noțiunea utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a sesizării se impune a fi analizată în contextul particularităților procedurii reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, care are caracter special și parțial derogatoriu de la dispozițiile dreptului comun.

Verificând îndeplinirea acestei condiții, se constată că prima chestiune de drept presupune a se stabili dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, ale art. 4 și 13 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, ale art. 150 din Codul muncii, indemnizația de concediu aferentă concediului de odihnă trebuie să cuprindă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sporul pentru condiții grele de muncă, sporuri de care personalul beneficiază în perioada de activitate.

Totodată, se constată că, prin sesizarea conexată ulterior, se solicită instanței supreme să se stabilească dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, ale art. 4 din anexa nr. VI "Familia ocupațională de funcții bugetare «Apărare, ordine publică și securitate națională»" la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, indemnizația de concediu aferentă concediului de odihnă cuvenită polițiștilor din cadrul inspectoratelor județene de poliție/Inspectoratului General al Poliției Române trebuie să cuprindă sporurile prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a)-c) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare, sporul pentru condiții grele de muncă și sporul pentru activitățile care solicită o încordare psihică foarte ridicată de care personalul beneficiază în perioada de activitate (acordate în mod concomitent).

De asemenea, instanța de trimitere a solicitat să se lămurească de către instanța supremă dacă prevederile art. 150 din Codul muncii se aplică la calcularea și scadența drepturilor prevăzute de art. 37 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, având în vedere că, în temeiul art. 1 alin. (2) și art. 278 din Codul muncii, normele din Codul muncii completează legislația funcției de poliție în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective.

Independent de exprimările diferite ale celor două instanțe de sesizare, se reține că sesizările conexate au un obiect similar, vizând una și aceeași chestiune de drept de lămurirea căreia depinde soluționarea pe fond a cauzei, dat fiind că în ambele cauze reclamanții solicită obligarea pârâților la plata sporului pentru condiții vătămătoare și periculoase și a sporului pentru condiții grele de muncă, respectiv a sporului de stres neuropsihic (în sesizarea conexată ulterior) pe perioada concediului de odihnă.

Răspunsurile transmise de instanțele consultate, valabile pentru ambele sesizări, relevă o abordare unitară cu privire la această chestiune de drept, fiind conturată o singură opinie consolidată la nivel național, în sensul că indemnizația aferentă concediului de odihnă cuvenită polițiștilor trebuie să includă sporul pentru condiții periculoase sau vătămătoare și sporul pentru condiții grele de muncă, respectiv sporul de stres neuropsihic. Într-o bună parte din aceste spețe, instanțele de judecată au făcut aplicarea Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 23 din 15 noiembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 20 ianuarie 2022.

Astfel, instanțele judecătorești nu au întâmpinat dificultăți în soluționarea cauzelor în care s-a invocat aplicabilitatea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, ale art. 4 și 13 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 și, respectiv, ale art. 150 din Codul muncii.

Rezolvarea unitară a acestei chestiuni de drept a fost determinată de pronunțarea Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021 prin care s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare, și a art. 150 alin. (1) și (2) din Codul muncii, la stabilirea drepturilor bănești cuvenite polițiștilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceștia au beneficiat în perioada de activitate corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.

Pornind de la conținutul similar al dispozițiilor interpretate prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021 cu cel al prevederilor art. 28 din Legea nr. 360/2002, ale anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, în practica judiciară conturată la nivelul curților de apel s-a stabilit că raționamentul expus în această decizie poate fi aplicat mutatis mutandis și funcționarilor publici din familia ocupațională de funcții bugetare "apărare, ordine publică și securitate națională", în speță, polițiștilor.

Având în vedere că, prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, instanța supremă a dat o interpretare și aplicare unitară a normelor speciale prin raportare la norma generală inclusă în art. 150 alin. (1) și (2) din Codul muncii, se apreciază că problema care face obiectul sesizării conexe la punctul al doilea este o chestiune de drept care, la acest moment, nu mai suscită neclarități întrucât a primit deja o dezlegare din partea instanței supreme.

Soluționarea în acest mod a chestiunii de drept antamate prin cele două sesizări conexate relevă inexistența unui risc real de apariție a practicii judiciare neunitare cu privire la o chestiune de drept care nu prezintă o dificultate suficient de mare de natură să justifice intervenția instanței supreme în scopul pronunțării unei hotărâri prealabile.

De altfel, în chiar preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se face referire la necesitatea identificării unor remedii procedurale eficiente care să asigure îndeplinirea "dezideratului unei practici judiciare unitare în materia supusă reglementării".

Or, acest deziderat a fost deja atins în practica judiciară ca urmare a aplicării raționamentului expus în Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, fiind rezolvată unitar chestiunea de drept referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 28 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, ale art. 4 și 13 din anexa nr. VI la Legeacadru nr. 153/2017, ale art. 37 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 38/2023 și ale art. 150 din Codul muncii.