Decizia nr. 54/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 125/107/2009

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.284/1/2024, la care a fost conexat Dosarul nr. 2.368/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistratasistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în dosarele nr. 3.027/107/2024 și, respectiv, nr. 2.306/107/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părți.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizărilor conexate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizărilor

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a dispus, prin Încheierea din 19 septembrie 2024, în Dosarul nr. 3.027/107/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind următoarea chestiune de drept: " Dacă sporul de condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază de care beneficiază persoana încadrată pe funcția de inspector în cadrul casei județene de pensii urmează a fi supus plafonării prin raportare la prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, ale art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, ale art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare, respectiv la nivelul lunii decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții sau va fi acordat la nivelul maxim aflat în plată în temeiul unor hotărâri judecătorești definitive care au vizat alți salariați, în cadrul instituției unde își desfășoară activitatea reclamantul, raportat la prevederile art. 6 lit. b) și c) ale Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare."

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 octombrie 2024 cu nr. 2.284/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit pentru data de 24 februarie 2025.

La data de 25 octombrie 2024 a fost înregistrat Dosarul nr. 2.368/1/2024, având ca obiect o sesizare identică formulată tot de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. 2.306/107/2024, prin încheierea pronunțată la 20 septembrie 2024.

Constatând că dosarele nr. 2.284/1/2024 și nr. 2.368/1/2024 privesc sesizări pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu obiect identic, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea celor două cauze. II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020): " Art. I. - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...)

La articolul 34, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: " (2) Începând cu luna ianuarie 2020, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2019, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.» (...)" 12. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021): " Art. I. - (...) (5) În anul 2022, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2021, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022): " Art. I. - (...) (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023): " Art. II. - Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017): " Art. 6. - Principii Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii: (...) b) principiul nediscriminării, în sensul eliminării oricăror forme de discriminare și instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeași activitate și are aceeași vechime în muncă și în funcție; c) principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală; (...)" III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, la data de 22 iulie 2024, cu nr. 3.027/107/2024, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta casa județeană de pensii, anularea celor două decizii emise la 19 martie 2024, urmând a se dispune acordarea sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15% la salariul de bază, indiferent de modificarea acestuia și a funcției publice deținute, fără aplicarea plafonării instituite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

În motivarea cererii s-a arătat că, în urma controlului efectuat de Casa Națională de Pensii Publice, prin Procesulverbal de control nr. xxxxx din 24.11.2023, s-a dispus verificarea acordării salariului și a sporului de condiții vătămătoare; în urma verificării, prin Decizia contestată nr. xxx din 19.03.2024 s-a dispus imputarea sumei de 900 lei, diferențe spor de condiții vătămătoare, întrucât în cuprinsul Deciziei civile nr. 702/CA/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în Dosarul nr. 125/107/2009, nu este menționat faptul că sporul de condiții vătămătoare urmează a fi acordat și "în continuare", motiv pentru care s-a operat plafonarea acestuia. Prin cea de a doua decizie contestată nr. xxx din 19.03.2024 i s-a stabilit reclamantei sporul de condiții vătămătoare în baza adresei emise de Casa Națională de Pensii Publice la 15 ianuarie 2024, pentru perioada 1 martie 2021-31 decembrie 2023.

Reclamanta a arătat că, procedând astfel, pârâta nu a respectat Decizia civilă nr. 702/CA/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, definitivă și irevocabilă, prin care s-a stabilit acordarea sporului de condiții vătămătoare în procent de 15% aplicat la salariul de bază; or, îndeplinind condițiile de reîncadrare într-o nouă gradație, sporul de 15% trebuie aplicat la noul salariu de bază; s-a creat astfel o discriminare a reclamantei, raportat la alți colegi din cadrul Casei Județene de Pensii Alba, cărora li s-a aplicat sporul de 15% la salariul de bază indiferent de gradație, funcție etc.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 37 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, art. 6 lit. b) și c) din aceeași lege-cadru.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, apreciind, în esență, ca urmare a Procesului-verbal de control nr. xxxxx din 24.11.2023 întocmit de organul de control al Casei Naționale de Pensii Publice, că s-a constatat aplicarea eronată pentru perioada 1 martie 2021-31 decembrie 2023 a sporului de condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, fără a se ține cont de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023; prin Decizia civilă nr. 702/CA/2009 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în Dosarul nr. 125/107/2009 reclamantei i s-a acordat un spor de condiții vătămătoare în procent de 15% începând cu 11 noiembrie 2008. Având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, sporurile acordate la salariile de bază au fost plafonate, în mod eronat s-a acordat sporul de condiții vătămătoare în procent de 15% la salariul de bază după modificarea gradației din 4 în 5.

În dosarul conexat, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, la data de 22 mai 2024, cu nr. 3.026/107/2024, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta casa județeană de pensii, anularea Deciziei nr. xxx din 4.03.2024 și a Deciziei nr. xxx din 18.03.2024, urmând a se dispune acordarea sporului pentru condiții vătămătoare în procent de 15% la salariul de bază, indiferent de modificarea acestuia și a funcției publice deținute, fără aplicarea plafonării instituite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023.

În motivarea cererii s-a arătat că, în urma controlului efectuat de Casa Națională de Pensii Publice, prin Procesulverbal de control nr. xxxxx din 24.11.2023, s-a dispus verificarea acordării salariului și a sporului de condiții vătămătoare; în urma verificării, prin Decizia contestată nr. xxx din 4.03.2024 s-a dispus imputarea sumei de 4.520 lei, pe motivul că prevederile art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-au aplicat eronat pentru perioada 16.05.2022-29.02.2024. Reclamanta a arătat că, procedând astfel, pârâta nu a respectat hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit acordarea sporului de condiții vătămătoare în procent de 15% aplicat la salariul de bază; s-a creat astfel o discriminare a reclamantei, raportat la alți colegi din cadrul Casei Județene de Pensii Alba, cărora li s-a aplicat sporul de 15% la salariul de bază indiferent de gradație, funcție etc.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, apreciind, în esență, ca urmare a Procesului-verbal de control nr. xxxxx din 24.11.2023 întocmit de organul de control al Casei Naționale de Pensii Publice, că s-a constatat aplicarea eronată pentru perioada 1 martie 2021-31 decembrie 2023 a sporului de condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază fără a se ține cont de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021, ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023; mai exact, prin Sentința civilă nr. 507/CAF/2019, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 1.701/107/2019, s-a acordat salariaților Casei Județene de Pensii Alba nivelul maxim de salarizare aflat în plată la nivelul Casei Județene de Pensii Buzău. Având în vedere această situație de fapt, reclamanta nefiind cuprinsă în sentința civilă sus-menționată, în mod nelegal i s-a acordat un spor de condiții vătămătoare de 1.029 lei în loc de 866 lei, dispozițiile art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 fiind aplicate eronat. IV. Motivele reținute de titularul sesizărilor cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a arătat că, deși dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, față de scopul declarat al legiuitorului avut în vedere la adoptarea actului normativ, precum și față de modalitatea de reglementare, raportat la procedura prevăzută de ordonanța de urgență menționată, există diferențe în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept față de procedura de drept comun prevăzută de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Astfel, a apreciat că singura condiție de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare; odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului.

Instanța de sesizare a considerat că nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că este necesar potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 reiese cu evidență că ceea ce a intenționat legiuitorul a fost ca instanța supremă să asigure o interpretare unitară a dispozițiilor legale supuse analizei în litigii privind salarizarea/dreptul la pensie al personalului plătit din fonduri publice. Cât timp sesizarea se dispune cu titlu imperativ, nu este lăsată la latitudinea instanței care judecă procesul analizarea chestiunii privind dificultatea interpretării chestiunii de drept.

Totodată, instanța de trimitere a menționat că nu a identificat nicio hotărâre care să privească exact chestiunea de drept care face obiectul prezentelor cauze, până la momentul pronunțării încheierilor de sesizare.

Pe cale de consecință, s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât cele două litigii au ca obiect stabilirea și plata drepturilor salariale și de natură salarială, reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind plătiți din fonduri publice, iar asupra chestiunii de drept ce face obiectul sesizărilor de față instanța supremă nu a statuat și nici nu formează obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părțile au apreciat că nu sunt aplicabile în cele două spețe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în raport cu obiectul cauzelor, având în vedere că se contestă decizii de debit emise ca urmare a modificării unor drepturi salariale printr-un proces-verbal de control.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, părțile nu au formulat puncte de vedere. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completurile de judecată ale instanței de trimitere au reținut, raportat la temeiurile de drept ale acțiunilor, respectiv art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, și la principiile aplicabile sistemului de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, prevăzute la art. 6 din aceeași lege-cadru, că se impune a fi avute în vedere considerentele Curții Constituționale exprimate în cadrul Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, precum și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept exprimate în cadrul Deciziei nr. 49 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, apreciind că mecanismul de determinare a nivelului la care se poate realiza egalizarea salariului între persoane care ocupă funcții similare este aplicabil mutatis mutandis și în aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017.

Din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 reiese că acestea au avut în vedere exclusiv faptul că la aplicarea dispozițiilor privind maximizarea trebuie avute în vedere hotărârile judecătorești care au ca efect majorarea indemnizației de încadrare și care vizează întreaga familie ocupațională; doar în aceste situații maximizarea se face la nivelul categoriei profesionale și familiei ocupaționale, reținând Curtea Constituțională cu acea ocazie că o hotărâre care are legătură cu modul de stabilire a drepturilor salariale/indemnizațiilor lunare care este comun la nivelul familiei ocupaționale trebuie avută în vedere și recunoscută cu ocazia maximizării la nivelul întregii familii ocupaționale.

Apoi, prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național; față de acestea, instanța de trimitere a apreciat că și sub imperiul Legii-cadru nr. 153/2017 egalizarea drepturilor salariale între persoanele care ocupă funcții similare se poate realiza în cadrul instituțiilor sau autorităților publice, la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar.

Astfel, instanța de sesizare a considerat că, la nivelul casei teritoriale de pensii, interpretarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 ar trebui să conducă la stabilirea nivelului de salarizare a personalului prin raportare la nivelul maxim de salarizare existent pentru funcția similară, inclusiv cu luarea în considerare a drepturilor salariale obținute de alți salariați ce ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, însoțite de practică judiciară și opiniile teoretice formulate de judecători, au rezultat următoarele aspecte:

Practica judiciară identificată a fost în sensul respingerii recursurilor declarate de casele teritoriale de pensii, reținându-se că dispozițiile art. I alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022, conform cărora plafonarea sporului pentru condiții vătămătoare se menține și pentru anul 2023, au fost interpretate în mod just de instanțele de fond, având în vedere că recalcularea sporului dispusă în primă instanță prin raportare la salariul de bază stabilit la nivelul maxim în plată nu înlătură aplicabilitatea dispozițiilor legale anuale în materia salarizării referitoare la modalitatea de acordare a sporului pentru condiții vătămătoare. Prin această dispoziție, prima instanță nu a făcut decât să individualizeze nivelul salariului de bază în raport cu care se procedează la calcularea sporului pentru condiții vătămătoare, iar nu să înlăture de la aplicare dispozițiile legale care stabilesc modalitatea de acordare a sporului pentru condiții vătămătoare.

Unele instanțe au identificat practică judiciară în sensul că reglementarea privind egalizarea salariilor persoanelor cu aceeași încadrare la nivel maxim este aplicabilă exclusiv în privința salariului de bază/indemnizației de încadrare, aceste dispoziții legale nevizând și acordarea sporurilor la valoarea maximă aflată în plată în cadrul instituțiilor publice aflate în subordinea aceluiași ordonator principal de credite.

Practica judiciară identificată în aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 6 lit. b) și c) din aceeași lege-cadru este că aceste prevederi obligă inclusiv la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare stabilit anterior, prin hotărâri judecătorești, pentru alți salariați din aceeași instituție.

Au fost exprimate de către judecători și puncte de vedere teoretice în același sens.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În procedurile de unificare a practicii judiciare au fost pronunțate următoarele decizii ce prezintă relevanță în dezlegarea prezentei chestiuni de drept: - Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018; - Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024; - Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1017 din 11 octombrie 2024; - Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024; - Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024. IX. Jurisprudența Curții Constituționale

Prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 3 1 alin. (1 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale. În considerentele de la paragraful 32 din această decizie s-a reținut că: "În consecință, ca efect al neconstituționalității art. 31 alin. (12) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare», la care se face egalizarea prevăzută de art. 31 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizările conexate formulate în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile sunt inadmisibile, nefiind îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție

Pentru a evalua dacă sesizările adresate Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulate în temeiul dispozițiilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, sunt apte să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost conceput acest mecanism, aceea de a se pronunța o decizie interpretativă de principiu, în scopul de a preîntâmpina apariția unei practici judiciare neunitare la nivel național, se impune, în primul rând, evaluarea tuturor elementelor sesizărilor conexate, adică verificarea atât a circumstanțelor care le-au generat, cât și a condițiilor legale care permit declanșarea mecanismului de interpretare.

Condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite în mod cumulativ, sunt: - existența unei cauze aflate în curs de judecată în prima instanță sau în calea de atac; - cauza să fie dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; - existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; - chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Analiza condițiilor de admisibilitate se face în temeiul dispozițiilor speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, observându-se că art. 4 din acest act normativ prevede completarea dispozițiilor ordonanței de urgență cu cele ale Codului de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dispozițiile ordonanței de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal.

Potrivit art. 1 alin. (3), ordonanța de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze.

De asemenea, în art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a prevăzut că dispozițiile art. 1 și 2 se aplică și proceselor în curs la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

Sesizările pentru pronunțarea hotărârii prealabile sunt formulate de completuri de judecată ale Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, instanță învestită cu soluționarea unor acțiuni având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților prin alinierea la nivelul maxim rezultat prin includerea unor sporuri recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive altor salariați cu funcții similare.

Se confirmă deci că pretențiile deduse judecății în cauzele aflate în curs de judecată în prima instanță se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice și sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Trecând la verificarea ultimelor două condiții enumerate anterior, se constată că acestea nu sunt îndeplinite.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate care vizează identificarea unei veritabile probleme de drept care ar putea forma obiectul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile se observă că legiuitorul instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie stabilită legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond.

În ceea ce privește întrunirea condiției de admisibilitate ce vizează identificarea unei probleme de drept care ar putea face obiect al sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie remarcat că, în absența unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept" din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru a exista o problemă de drept reală trebuie ca norma de drept disputată să fie susceptibilă să constituie izvorul unor interpretări divergente și, în consecință, al unei practici judiciare neunitare, cât timp scopul procedurilor de unificare este tocmai evitarea acestora.

Nu poate fi omis în acest sens faptul că art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că încheierea de sesizare trebuie să cuprindă și punctul de vedere al completului de judecată, care astfel este primul ținut să stabilească dacă există o problemă de interpretare a textului legal, care implică riscul unor dezlegări ulterioare diferite în practica judiciară.

Prin urmare, revine instanței de trimitere obligația identificării în concret a chestiunii de drept care necesită interpretare, exprimarea punctului de vedere al instanței de trimitere contribuind astfel la a se stabili dacă problema de drept cu privire la care se solicită instanței supreme o dezlegare este una reală, având vocație de a convinge și, din această perspectivă, că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a sesizării.

Or, un prim motiv de inadmisibilitate a sesizării este reprezentat de faptul că prima instanță nu a argumentat de nicio manieră necesitatea existenței unei dezlegări din partea instanței supreme privind chestiunea de drept dedusă analizei, considerând că o astfel de sesizare este obligatorie.

Or, faptul că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu a instituit imperativitatea sesizării instanței supreme, fiind necesar a fi îndeplinită și în contextul acestui act normativ special condiția existenței unei veritabile probleme de drept, a fost statuat deja în nenumărate decizii pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și publicate pe site-ul instanței supreme.

De asemenea, cerința dificultății problemei de drept sesizate derivă din condițiile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 citite prin analogie cu cele ale art. 519 din Codul procedură civilă; înlăturând ideea caracterului prezumat al dificultății problemei de drept, se constată că aprecierea acestei condiții comportă anumite nuanțări impuse de contextul și scopul edictării actului normativ, generat de impactul bugetar pe care aceste categorii de litigii îl produc, precum și necesitatea asigurării unei practici unitare, pentru ca modalitatea de interpretare și aplicare a legii să fie de natură a produce efecte juridice, iar nu de a nu produce efecte (efectul util al actului normativ).

Dincolo de acest aspect, chiar în lipsa motivării din încheierea de sesizare, se constată că nici criteriul existenței unor puncte de vedere divergente exprimate de instanțe sau chiar a practicii judiciare neunitare cu caracter incipient nu conduce la conturarea unei probleme de drept necesar a fi dezlegată prin interpretare de instanța supremă.

Pe de o parte, acest criteriu își pierde din forța de conturare a existenței unei veritabile chestiuni de drept cât timp Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul mecanismului de dezlegare a unor chestiuni de drept, a fost confruntată în mod repetat cu problema respectivă, căreia i-a dat, pe calea unor decizii obligatorii (de admitere sau de respingere a sesizărilor), o interpretare unitară.

Pe de altă parte, în același cadru al analizei prealabile asupra îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cerința nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție vizează inexistența unor dezlegări de principiu ale aceleiași chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare, date de instanța supremă în cadrul competenței specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și, respectiv, recursul în interesul legii.

Întrebarea dacă la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată se poate ține seama de majorările salariale acordate prin hotărâri judecătorești definitive altor salariați care prestează aceeași activitate în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice a mai fost adresată Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Pe calea mai multor interpretări de principiu menite să asigure practica judiciară unitară și previzibilă, jurisprudența recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție a oferit reperele concrete de interpretare a dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4), precum și ale art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017, prevederi legale în legătură cu care instanțele de trimitere solicită pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis cu caracter obligatoriu că: "În interpretarea și aplicarea unitară a prevederilor art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că principiile nediscriminării și egalității pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de bază, cu luarea în considerare inclusiv a majorărilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale."

Totodată, prin Decizia nr. 40 din 16 septembrie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis cu caracter obligatoriu că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 39 alin. (1) și (4) raportat la art. 6 lit. a), b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, la stabilirea nivelului maxim de salarizare aflat în plată pentru funcții similare nu se poate ține seama de drepturile salariale recunoscute altor salariați prin hotărâri judecătorești definitive prin care au fost interpretate și aplicate norme legale cu aplicabilitate generală, dacă respectiva interpretare a fost ulterior invalidată printr-o decizie obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dezlegarea unei chestiuni de drept."

De asemenea, în legătură cu reperul de comparație în vederea egalizării drepturilor salariale, determinat de nivelul unor sporuri recunoscute prin hotărâri judecătorești, este relevantă și Decizia nr. 3 din 29 ianuarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a decis că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ."

În fine, prin Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, una dintre sesizările conexate respinse ca inadmisibile privea modalitatea de aplicare a prevederilor art. 39 din Legea-cadru nr. 153/2017 în situația personalului angajat în funcția publică de execuție de inspector în cadrul casei județene de pensii, personal care beneficiază de sporul de condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază, în sensul de a se stabili dacă acordarea sporului se va face cu aplicarea plafonării prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în condițiile în care sporul se acordă la un nivel neplafonat altor salariați care ocupă funcții similare și care au dobândit drepturile prin hotărâre judecătorească definitivă.

Astfel, o sesizare identică a fost deja respinsă de instanța supremă, cu reținerea neîndeplinirii ultimelor două condiții de admisibilitate reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Pentru toate aceste considerente, în lipsa problemei de interpretare din partea instanței de judecată a textelor legale, de natură a constitui izvor al jurisprudenței divergente și în condițiile statuării ca atare a lipsei acestui caracter problematic al interpretării normelor prin alte decizii general obligatorii ale instanței supreme, nefiind îndeplinite cerințele de admisibilitate reglementate de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024,