Decizia nr. 57/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 2.429/1/2024, este legal constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.114/3/2022*, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, fiind formulat un punct de vedere de către intimata-pârâtă.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 20 septembrie 2024, în Dosarul nr. 1.114/3/2022*, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu asupra următoarei chestiuni de drept: Dacă dispozițiile art. 5 1 din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că prin sume cuvenite și neachitate până la deces care se plătesc moștenitorilor se înțeleg sumele la care ar fi avut dreptul titularul calității de Luptător cu Rol Determinant cu titlu de indemnizație de gratitudine, care a decedat înainte de eliberarea noului tip de certificat preschimbat și nu a avut astfel stabilită o astfel de indemnizație în baza unei decizii a casei teritoriale de pensii, sau vizează doar situația titularului calității de Luptător cu Rol Determinant căruia i-a fost stabilită în prealabil indemnizația de gratitudine, fără însă a-i fi achitată integral, retroactiv, din luna următoare depunerii cererii de preschimbare a certificatului până la data decesului? II. Dispozițiile legale supuse interpretării Înaltei Curți de Casație și Justiție

Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 341/2004): " Art. 5 1 . - Sumele reprezentând indemnizații, rămase neîncasate de către titularul decedat pentru luna în care a avut loc decesul, și, după caz, sumele cuvenite și neachitate până la deces se plătesc moștenitorilor, în condițiile legii." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin cu nr. 1.114/3/2022*, așa cum a fost precizată, reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului său soț, a solicitat obligarea casei teritoriale de pensii la acordarea și plata indemnizației de gratitudine cuvenite acestuia, aferentă perioadei 1.01.2015-1.12.2020, plata dobânzilor și actualizarea sumei cu rata inflației.

Prin Sentința civilă nr. 1.019 din 24 noiembrie 2023, Tribunalul Caraș-Severin a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, respingând acțiunea în consecință.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantei sunt în legătură cu plata indemnizației de gratitudine reglementate de Legea nr. 341/2004, ce intră în sarcina și atribuțiile casei teritoriale de pensii.

Conform art. 36 din Codul de procedură civilă, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății, iar calitatea procesuală activă presupune identitatea dintre persoana care acționează în judecată și debitorul obligației a cărei îndeplinire se cere în cauza dedusă judecății.

Potrivit dispozițiilor art. 4 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilirea, plata, modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, expertizarea, revizuirea, contestarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel.

Conform prevederilor art. 103 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010), cererea pentru acordarea indemnizației de gratitudine putea fi formulată doar de soțul defunct al reclamantei, în calitate de titular al dreptului, însă în timpul vieții acesta nu s-a adresat pârâtei cu o astfel de cerere, prin care să solicite stabilirea și plata indemnizației de gratitudine, astfel că nu a fost deschis niciodată acest drept.

Certificatul privind calitatea de Luptător cu Rol Determinant a fost eliberat la data de 14 iunie 2021 cu mențiunea "decedat", iar soțul reclamantei a încetat din viață la 10 noiembrie 2020.

S-a reținut astfel că, la data decesului, titularul certificatului nu avea obținute drepturile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004. Mai mult decât atât, după data decesului titularului nicio altă persoană nu mai poate solicita acordarea acestor drepturi în numele titularului, întrucât cererea privind acordarea drepturilor s-ar fi putut face doar de către titularul drepturilor printr-o cerere scrisă. Atât timp cât defunctul nu era titularul unei indemnizații stabilite conform legii, certificatul de revoluționar conferindu-i doar dreptul de a solicita acordarea unei indemnizații, în condițiile art. 103 din Legea nr. 263/2010, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta casa teritorială de pensii, este întemeiată.

Prin cererea de apel, reclamanta a arătat că, în timpul vieții, soțul său a parcurs în totalitate procedura specială de preschimbare, iar prin Decretul nr. 1.053/2019 privind conferirea titlului de "Luptător pentru Victoria Revoluției din Decembrie 1989 - Luptător cu Rol Determinant", defunctului său soț i-a fost eliberat certificatul de Luptător cu Rol Determinant, conform mențiunii de la nr. crt. 259 din anexa nr. 3 la decret.

Apelanta-reclamantă a susținut că singurul temei de drept real și temeinic este cel reprezentat de art. 5 1 din Legea nr. 341/2004. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat, prin raportare la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 coroborate cu cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă, că acțiunea de față se încadrează în categoria proceselor prevăzute de ordonanța de urgență menționată, iar asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, astfel că se impune sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Apelanta-reclamantă a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind modul de aplicare a dispozițiilor art. 5 1 din Legea nr. 341/2004, menționând că toate casele teritoriale de pensii din România au emis decizii și au achitat sumele reprezentând indemnizația reparatorie și/sau indemnizația lunară rămase neîncasate de către titularul decedat pe luna în care a avut loc decesul și, după caz, cele cuvenite și neachitate până la deces au fost plătite soțului supraviețuitor, copiilor, părinților sau, în lipsa acestora, celorlalți moștenitori, în condițiile dreptului comun. În situațiile în care s-a refuzat această plată, instanțele de judecată au obligat casele teritoriale de pensii respective să efectueze plata.

Intimata-pârâtă a considerat că cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este admisibilă, deoarece textul legal la care se face referire nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât defunctul nu era titularul unei indemnizații stabilite conform legii pe care nu a încasat-o, acesta nefiind titularul certificatului la data decesului și neavând obținute drepturile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 341/2004.

După comunicarea raportului întocmit de judecătorii-raportori, potrivit dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, intimata-pârâtă a formulat un punct de vedere privind chestiunea de drept supusă judecății, arătând că, în speță, nu s-a stabilit o indemnizație în favoarea titularului dreptului, astfel că nu există vreo sumă neîncasată de către titularul decedat, așa cum stipulează art. 5 1 din Legea nr. 341/2004. În concluzie, a solicitat respingerea sesizării, ca inadmisibilă. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanței de trimitere a apreciat că, pentru a putea reține calitatea de "titular" al indemnizației de gratitudine sau a vorbi despre "sume cuvenite" și neachitate, care pot fi plătite moștenitorilor, este necesară o manifestare expresă de voință anterioară a autorului (care a obținut titlul de Luptător cu Rol Determinant) de a i se stabili acest drept - materializată printr-o cerere adresată casei teritoriale de pensii; cu alte cuvinte, indemnizația de gratitudine neachitată până la deces poate fi transferată moștenitorilor în măsura în care autorul a solicitat acordarea acesteia, respectiv stabilirea existenței și întinderii dreptului în baza unei decizii emise de casa teritorială de pensii. VII. Practica judiciară a instanțelor naționale în materie

Din răspunsurile transmise de instanțele naționale, la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, a rezultat o opinie majoritară, regăsită doar la nivel teoretic, în punctele de vedere exprimate de judecători, potrivit căreia dispozițiile art. 5 1 din Legea nr. 341/2004 se interpretează în sensul că prin "sumele cuvenite și neachitate până la deces" se înțeleg sumele la care ar fi avut dreptul titularul calității de Luptător cu Rol Determinant care a depus anterior decesului cererea de stabilire a acestei indemnizații la casa teritorială de pensii competentă, chiar dacă această cerere nu era soluționată încă la data decesului.

A fost exprimată și o opinie contrară, singulară, tot la nivel teoretic, în sensul că "prin sume cuvenite și neachitate până la deces" care se plătesc moștenitorilor se înțeleg sumele la care ar fi avut dreptul titularul calității de Luptător cu Rol Determinant cu titlu de indemnizație de gratitudine, care a decedat înainte de eliberarea noului tip de certificat preschimbat și nu a avut stabilită o astfel de indemnizație în baza unei decizii a casei teritoriale de pensii.

Nu a fost identificată practică judiciară relevantă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Verificând jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost identificată Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2025 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțată în Dosarul nr. 2.530/1/2024, nepublicată, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept vizând dreptul reclamantului la recalcularea indemnizației de gratitudine în temeiul art. 4 alin. (3) din Legea recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, prin aplicarea coeficientului de 1,1% asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, respectiv pentru perioada 1.01.2015-2024 la zi și în continuare. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul prezentei sesizări îl constituie dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ special care se completează cu dispozițiile de drept comun, prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, așa cum trimite în mod expres art. 4 din ordonanța de urgență menționată.

Procedând la analiza admisibilității sesizării, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute cumulativ de prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, potrivit cărora: "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată."

Pentru atingerea scopului acestui mecanism juridic special de prevenire a jurisprudenței neunitare la nivelul instanțelor naționale, legiuitorul a instituit mai multe condiții de admisibilitate, ce pot fi grupate astfel: - sesizarea să fie formulată în cadrul unui proces dintre cele enumerate, limitativ, la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, aflat în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac; - sesizarea să expună o chestiune dificilă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; - verificările să releve faptul că asupra chestiunii de drept respective instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Totodată, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă "motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată și al părților" [art. 520 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă].

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept dificile, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, în practica Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a reținut că această cerință de admisibilitate a sesizării se referă la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest sens, s-a statuat în mod constant că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, pentru înlăturarea oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (de exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015; Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017; Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016; Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017).

Analizând îndeplinirea tuturor acestor condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, primordial, că litigiul în care a fost declanșat prezentul mecanism al pronunțării unei hotărâri prealabile nu face parte dintre cele limitativ prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Potrivit art. 1 coroborat cu paragraful 4 din preambulul ordonanței de urgență, acest act normativ are în vedere doar procesele privitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum și litigiile referitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal, ceea ce înseamnă că litigiile privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale se referă la personalul care anterior pensionării a fost plătit din fonduri publice.

În acest caz, sesizarea privește un litigiu în care reclamanta, în calitate de moștenitoare a soțului său decedat, a solicitat obligarea casei județene de pensii la acordarea și plata indemnizației de gratitudine ce i s-ar fi cuvenit acestuia pentru perioada anterioară decesului, în considerarea certificatului de revoluționar eliberat în temeiul Legii nr. 341/2004.

Așadar, soluționarea acestei cauze nu pune în discuție condiția ca autorul reclamantei să fi făcut parte din categoria persoanelor salarizate din fonduri publice, astfel că nu este îndeplinită cerința ca litigiul să privească "stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale" ale personalului plătit din fonduri publice.

Pe de altă parte, în concepția Legii nr. 341/2004, indemnizația de gratitudine este un beneficiu financiar onorific acordat de stat unor categorii speciale de persoane (foști deținuți politici, veterani de război, luptători în Revoluția Română din Decembrie 1989) ca formă de recunoștință pentru meritele ori sacrificiile acestora și se achită din bugetul de stat, și nu din bugetul asigurărilor sociale, nefiind așadar condiționată de plata contribuțiilor la sistemul de asigurări sociale.

În acest context se reține că, potrivit dispozițiilor art. 4 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004: "Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel."

Or, reglementând domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, prin art. 1, legiuitorul delegat a stipulat că: "(2) Prezenta ordonanță de urgență se aplică și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1)."

Această analogie privind regimul juridic nu schimbă însă natura juridică a indemnizațiilor prevăzute de Legea nr. 341/2004, indemnizații ce reprezintă un beneficiu distinct acordat de stat în temeiul unor condiții speciale.

Se observă, așadar, că indemnizațiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 nu fac obiectul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legea specială făcând trimitere la legislația privind pensiile cu referire la stabilirea, plata, modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea, expertizarea, revizuirea, contestarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit, iar nu la natura juridică a acestora.

De altfel, statuarea vizând neîncadrarea indemnizației de gratitudine în categoria pensiilor sau altor prestații de asigurări sociale la care se referă prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se regăsește consacrată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23 din 27 ianuarie 2025 (nepublicată).

Totodată, se reține că din considerentele încheierii de sesizare rezultă neechivoc faptul că instanța de trimitere a apreciat asupra admisibilității sesizării, exclusiv prin raportare la prevederile speciale ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, constatând că acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită se încadrează în categoria proceselor prevăzute de dispozițiile acestei ordonanțe de urgență, iar asupra chestiunii de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Prin urmare, deși titulara sesizării, respectiv curtea de apel, învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, avea sarcina identificării corecte a naturii juridice a drepturilor reglementate prin norma supusă interpretării, totuși, a considerat că, în cauză, se impune a uza de procedura specială de sesizare, și nu de cea generală, reglementată de prevederile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Așadar, respectând limitele învestirii, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 62/2024,