ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 122/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.483/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Ilfov - Secția civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei probleme de drept: "posibilitatea recalculării indemnizațiilor de încadrare cuvenite reclamanților, conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu 9 aprilie 2015 și în continuare, după intrarea în vigoare a Legiicadru nr. 153/2017, prin luarea în considerare a unui coeficient de multiplicare de 23,000, în raport cu perioadele în care fiecare dintre reclamanți au îndeplinit funcții de conducere".

Magistratul-asistent învederează că la dosar a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Ilfov - Secția civilă a dispus, prin Încheierea din 17 octombrie 2024, în Dosarul nr. 899/93/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la prima problemă de drept.

Sesizarea a fost înregistrată la 15 noiembrie 2024 cu nr. 2.483/1/2024. II. Normele legale incidente

Nicio dispoziție legală, care să fie supusă interpretării instanței supreme, nu a fost identificată în încheierea de sesizare. III. Expunerea succintă a procesului

Prin acțiunea introductivă, reclamanții, persoane fizice, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel (...) și cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, cu modificările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 250/2016, cu modificările ulterioare, începând cu 9 aprilie 2015 și în continuare, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, luând în considerare coeficientul de multiplicare 23,000 [diferențe de drepturi salariale în raport cu indemnizațiile procurorilor Direcției Naționale Anticorupție (D.N.A.) și ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate și Terorism (D.I.I.C.O.T.) - Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 27/2006], în raport cu perioadele în care fiecare dintre reclamanți au îndeplinit funcții de conducere, precum și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 9.04.2015 și în continuare, până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare (prin obligarea pârâților la plată, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor bănești corespunzătoare), sumă actualizată.

În cadrul soluționării acțiunii s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și suspendarea cauzei. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, urmând a solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept menționate, deoarece: - obiectul acțiunilor constă în solicitarea de recunoaștere a plății muncii suplimentare prestate, raportat la indemnizațiile lunare ale reclamanților, pe ultimii 3 ani, sume ce vor fi actualizate, ca efect al îmbogățirii fără justă cauză a pârâților; - pretenția dedusă judecății privește stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, reclamanții având funcțiile de judecători și asistenți judiciari, ceea ce înseamnă că, prin natura funcției, fac parte din familia ocupațională "justiție"; - cu privire la verificările efectuate asupra chestiunii de drept de care depinde soluționarea cauzei instanța supremă nu s-a pronunțat. V. Punctul de vedere al completului

Tribunalul Ilfov a apreciat că, deși hotărârile judecătorești pronunțate pentru obținerea unor drepturi salariale au efecte doar între părțile care au luat parte la judecată, acordarea coeficienților de multiplicare de care beneficiază procurorii D.N.A. și D.I.I.C.O.T. se încadrează în categoria drepturilor salariale la care se referă Curtea Constituțională în paragraful 26 al Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, deoarece hotărârile prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare prin raportare la nivelul de salarizare al procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T. nu vizează situații de fapt particulare, ci incidența unor prevederi legale cuprinse în acte normative, care au aplicabilitate generală. VI. Punctul de vedere al părților

Părțile nu au exprimat niciun punct de vedere. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Instanțele naționale au comunicat hotărâri judecătorești și opinii teoretice, din care a rezultat existența a două orientări jurisprudențiale.

Într-o opinie s-a arătat că indemnizațiile de încadrare cuvenite conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016 nu pot fi recalculate începând cu 9 aprilie 2015 și în continuare, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, prin luarea în considerare a unui coeficient de multiplicare 23.00 (în raport cu perioadele în care reclamanții au îndeplinit funcții de conducere), relevante fiind deciziile nr. 3 din 11 martie 2024 și nr. 4 din 11 martie 2024 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Într-o altă opinie, acțiunile având ca obiect recalcularea indemnizațiilor de încadrare au fost admise, cu mențiunea că acestea au fost pronunțate anterior deciziilor nr. 3 din 11 martie 2024 și nr. 4 din 11 martie 2024 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

La nivelul instanței supreme prezintă relevanță următoarele decizii: - Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 30 ianuarie 2024, a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; - Decizia nr. 3 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 9 mai 2024, a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii; - Decizia nr. 4 din 11 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 24 aprilie 2024, a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii.

La nivelul Curții Constituționale prezintă relevanță Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, și Decizia nr. 106 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 7 mai 2021. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Prealabil, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) să existe o chestiune de drept de care a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite toate condițiile anterior enunțate, se constată că acestea nu sunt îndeplinite în totalitate.

Referitor la primele două condiții, acestea sunt îndeplinite, deoarece pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar cauza în care au fost formulate sesizările se află în primă instanță, fiind pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Ilfov.

De lămurirea acestei chestiuni de drept depinde soluționarea pe fond a cauzelor, dat fiind că reclamanții au solicitat recalcularea indemnizațiilor de încadrare, conform Legii nr. 71/2015 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, începând cu 9 aprilie 2015 și în continuare, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, luând în considerare coeficientul de multiplicare 23,000.

Însă, raportat la considerentele Deciziei nr. 3 din 11 martie 2024 (paragrafele 76-78, 80-82) și ale Deciziei nr. 4 din 11 martie 2024 (paragrafele 95-102), instanța de trimitere dispune de suficiente repere pentru a dezlega problema de drept cu care a fost învestită, fără a mai fi necesară recurgerea la procedura de unificare a practicii reprezentată de hotărârea prealabilă.

Rolul și funcția mecanismelor de unificare a practicii judiciare nu vor fi mai energic asigurate prin pronunțarea repetată în interpretarea și aplicarea unor texte de lege diferite, dar care conțin, de fapt, una și aceeași problemă de drept.

Forța obligatorie cu care sunt înzestrate, prin efectul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, respectiv art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegările problemelor de drept date prin hotărâri prealabile sau decizii pronunțate în interesul legii constituie un argument și un instrument util instanțelor de judecată în procesul de aplicare a legii, raționamentul dezvoltat impunându-se nu doar în litigiile ce antamează problemele de drept punctuale dezlegate, dar și în cazul altora, identice ori similare, chiar încorporate în alte texte de lege decât cele care au constituit obiectul sesizării.

Față de argumentele extensive dezvoltate în cuprinsul deciziilor nr. 3 din 11 martie 2024 și 4 din 11 martie 2024 devine evident că prezenta sesizare nu se referă la o chestiune de drept, care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării sale de principiu pentru preîntâmpinarea generalizării practicii neunitare, sesizarea neîntrunind, pe cale de consecință, nici condiția distinctă negativă a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra problemei de drept și nici exigențele de dificultate care să necesite antrenarea acestui mecanism de unificare.