ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 74/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 2.470/1/2024 este legal constituit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: " Dacă dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii coroborat cu art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 se aplică în privința contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată prin cumulul pensiei (cu reducerea vârstei standard de pensionare) cu salariul, cu consecința încetării de drept a acestuia la împlinirea vârstei de 65 de ani".

Magistratul-asistent învederează că, la dosar, a fost depus raportul întocmit.

Președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Curtea de Apel Timișoara - Secția litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 28 octombrie 2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 4 noiembrie 2024, cu nr. 2.470/1/2024. II. Normele legale incidente

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii sau Legea nr. 53/2003 " Art. 56. - (1) Contractul individual de muncă existent încetează de drept: (...) c) la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, cu caracter excepțional, pentru salariata care optează în scris pentru continuarea executării contractului individual de muncă, în termen de 30 de zile calendaristice anterior împlinirii condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, la vârsta de 65 de ani; la data comunicării deciziei de pensie în cazul pensiei de invaliditate de gradul III, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare; la data comunicării deciziei medicale asupra capacității de muncă în cazul invalidității de gradul I sau II; (...)"

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, aprobată cu modificări prin Legea nr. 53/2014, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 " Art. 22. - (1) Angajarea și promovarea profesională a asistentului medical generalist, a moașei și a asistentului medical în sistemul sanitar public și privat se realizează în condițiile legii. (2) Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali din sistemul public sau privat încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greșeli în activitatea profesională. (3) La încheierea contractului de muncă, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali au obligația să prezinte o copie a asigurării prevăzute la alin. (2). (4) Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex. (...) (5 1 ) La cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona, în condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare. (5 2 ) Prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (5 1 ). (6) Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali care au depășit limita de vârstă prevăzută la alin. (4) pot profesa în continuare în unități sanitare private. Desfășurarea activității se face în baza certificatului de membru și a avizului anual al Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, eliberat pe baza certificatului de sănătate și a asigurării de răspundere civilă, pentru greșeli în activitatea profesională, încheiată pentru anul respectiv. (7) În cazul unităților sanitare publice care înregistrează deficit de personal medical, precum și al unităților sanitare publice aflate în zone defavorizate, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali își pot continua activitatea peste vârsta de pensionare prevăzută de lege, până la ocuparea posturilor prin concurs, la propunerea autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București, cu avizul Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România și cu aprobarea Ministerului Sănătății." III. Expunerea procesului

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta, persoană fizică, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie (...) anularea Deciziei nr. (...) din 10 octombrie 2023 prin care s-a constatat încetarea contractului individual de muncă al reclamantei și repunerea în situația anterioară.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, drept urmare a emiterii de către Casa Județeană de Pensii (...) a deciziei prin care s-a dispus pensionarea reclamantei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, raportul de muncă dintre părți a încetat la 14 noiembrie 2012, în baza art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

La 13 ianuarie 2017, între părți a fost încheiat un contract individual de muncă pe durată determinată, transformată ulterior în perioadă nedeterminată, printr-un alt contract de muncă, începând cu 30 ianuarie 2018.

La 6 ianuarie 2023, pârâta a comunicat reclamantei că, la 11 octombrie 2023, îndeplinește condițiile de vârstă pentru pensionare, respectiv 65 de ani; la 5 septembrie 2023, reclamanta și-a manifestat intenția de continuare a activității, însă la 19 septembrie 2023, pârâta a arătat că solicitarea nu poate fi soluționată favorabil raportat la prevederile Codului muncii și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008.

La 10 octombrie 2023, pârâta a emis Decizia nr. (...) prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Reclamanta a susținut că, având deja calitatea de pensionar și desfășurându-și activitatea în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată prin cumulul pensiei cu salariul, nu i se mai aplică dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii.

Prin Sentința civilă nr. 648 din 14 mai 2024, Tribunalul Timiș a respins acțiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că, potrivit art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali pot fi menținuți în activitate în unități sanitare de stat până la vârsta maximă de 65 de ani, indiferent de sex. După această vârstă, aceștia pot profesa în continuare în unități sanitare private, singura excepție fiind reglementată la alin. (7) al art. 22 din același act normativ, or, în cauză, nu există nicio dovadă că pârâta înregistrează deficit de personal medical pentru ca reclamanta să își desfășoare activitatea în continuare până la ocuparea postului său prin concurs.

Dispozițiile generale ale art. 56 alin. (4) din Codul muncii, care prevăd că, pe baza unei cereri formulate cu 30 de zile înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea angajatorului, salariatul poate fi menținut în aceeași funcție maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a contractului individual de muncă, nu sunt aplicabile în cauză, acestea fiind înlăturate de la aplicare de prevederile speciale ale art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.

Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, arătând că dispozițiile legale nu se opun ca, după pensionare, pensionarul să continue să presteze muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, întrucât prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale.

În cadrul soluționării apelului, la solicitarea apelantei reclamante, s-au dispus sesizarea instanței supreme și suspendarea judecății cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, precum și faptul că obiectul cauzei se circumscrie art. 1 alin. (1) din același act normativ. V. Punctul de vedere al titularului sesizării

Curtea de Apel Timișoara a arătat că raportul de muncă al reclamantei se află sub incidența dispozițiilor speciale ale art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 și încetează de drept la împlinirea vârstei de 65 de ani, chiar dacă reclamanta se află în situația de cumul al pensiei cu salariul. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile de admitere a cererii de sesizare a instanței supreme, întrucât chestiunea de drept în discuție este nouă, iar soluționarea cauzei depinde de lămurirea acesteia.

Pârâtul a arătat că soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea chestiunii de drept referitoare la incidența art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii în privința raportului de muncă al apelantei reclamante, deoarece acesteia i se aplică prevederile legii speciale, și anume Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, și nu Codul muncii (norma generală).

Totodată, s-a susținut că problema de drept a cărei lămurire se cere nu este nouă, această posibilitate a cumulării pensiei cu salariul fiind reglementată începând cu anul 2011, în cuprinsul art. 118 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Curțile de apel Craiova, Cluj, Galați și Timișoara au comunicat hotărâri judecătorești care analizează o problematică distinctă de cea care face obiectul prezentei sesizări, respectiv cea a incidenței dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza I din Codul muncii în situația în care salariata/salariatul solicită atât continuarea raportului de muncă până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, cât și deschiderea dreptului la pensie la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru femei ori la împlinirea vârstei rezultate în urma aplicării reducerilor prevăzute de lege.

Cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul sesizării au exprimat opinii teoretice judecătorii din cadrul tribunalelor București, Ilfov, Teleorman, Vaslui, Iași și Buzău, precum și al Curții de Apel Iași, din care rezultă o interpretare unitară a prevederilor art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 raportat la art. 56 alin. (1) lit. c) teza I din Codul muncii, în sensul că raportul de muncă aflat sub incidența dispozițiilor speciale ale art. 22 din ordonanța de urgență anterior menționată încetează de drept la împlinirea vârstei de 65 de ani, chiar dacă salariatul se află în situația de cumul al pensiei (cu reducerea vârstei standard de pensionare) cu salariul.

Argumentele care susțin aceste opinii se întemeiază pe caracterul special al prevederilor art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, derogatoriu de la dispozițiile Legii nr. 263/2010 și ale Codului muncii, precum și pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 357/2023 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (5 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară relevantă și nu au formulat niciun punct de vedere.

Ministerul Public a menționat că, la nivelul Secției judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Constituționale

În urma consultării jurisprudenței instanței supreme nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 387 din 5 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 24 iulie 2018, a fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Codul muncii și s-a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care sintagma "condiții de vârstă standard" nu exclude posibilitatea femeii de a solicita continuarea executării contractului individual de muncă, în condiții identice cu bărbatul, respectiv până la împlinirea vârstei de 65 de ani.

Prin Decizia nr. 357 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1015 din 7 noiembrie 2023, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. (5 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, reținând că "legiuitorul a prevăzut pentru asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali un regim juridic privind condițiile de pensionare și de încetare de drept a contractului de muncă ce derogă, în parte, de la normele de drept comun. Prin urmare, normele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 au, față de prevederile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 53/2003, natura unor reglementări speciale, aplicabile cu prioritate în raport cu normele de drept comun". IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Pentru a evalua dacă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este aptă să asigure îndeplinirea funcției pentru care a fost concepută - preîntâmpinarea apariției unei practici neunitare la nivel național - se impune a se verifica, în primul rând, dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanțial, cât și de ordin procedural, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia "Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie".

În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării instanței supreme și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept.

Referitor la această condiție se reține că, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la adoptarea actului normativ s-a ținut seama, printre altele, de "faptul că măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept". De asemenea, art. 2 din ordonanța de urgență impune, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei "chestiuni de drept" apte a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare.

În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "chestiune de drept", Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă sau neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice (Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023). Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate de natură a reclama intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici neunitare (Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014).

În cauză, instanța de trimitere solicită Înaltei Curți de Casație și Justiție să dezlege "dacă dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii coroborat cu art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 se aplică în privința contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată prin cumulul pensiei (cu reducerea vârstei standard de pensionare) cu salariul, cu consecința încetării de drept a acestuia la împlinirea vârstei de 65 de ani".

Potrivit prevederilor art. 22 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, aprobată cu completări prin Legea nr. 140/2014, "Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pensionează la vârsta de 65 de ani, indiferent de sex". În același timp, art. 22 alin. (5 1 ) statuează că "La cerere, asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali se pot pensiona, în condițiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare". În sfârșit, potrivit art. 22 alin. (5 2 ) și (6), "Prin derogare de la dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contractul de muncă al asistenților medicali generaliști, moașelor și asistenților medicali încetează de drept la îndeplinirea cumulativă a condițiilor privind împlinirea vârstei de 65 de ani și a stagiului minim de cotizare realizat în sistemul public de pensii sau la data comunicării deciziei de pensie pentru limită de vârstă, a pensiei de invaliditate, pensiei anticipate parțiale, pensiei anticipate, pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstei standard de pensionare, în cazurile prevăzute la alin. (5 1 ). Asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali care au depășit limita de vârstă prevăzută la alin. (4) pot profesa în continuare în unități sanitare private".

Verificând constituționalitatea dispozițiilor art. 22 alin. (5 2 ) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008, Curtea Constituțională a reținut în cuprinsul Deciziei nr. 357 din 27 iunie 2023, paragraful 28, că "legiuitorul a prevăzut pentru asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali un regim juridic privind condițiile de pensionare și de încetare de drept a contractului de muncă ce derogă, în parte, de la normele de drept comun. Prin urmare, normele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 144/2008 au, față de prevederile Legii nr. 263/2010 și ale Legii nr. 53/2003, natura unor reglementări speciale, aplicabile cu prioritate în raport cu normele de drept comun".

Problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, în condițiile în care dispozițiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete sau neclare. În realitate, chestiunea de drept supusă dezlegării necesită realizarea unui simplu raționament juridic, care implică, în primul rând, lămurirea înțelesului normei juridice, ținându-se cont de legăturile sale cu normele cuprinse în Legea nr. 263/2010 și Legea nr. 53/2003, din perspectiva întinderii câmpului său de aplicare și, subsecvent, aplicarea regulilor prin care se rezolvă concursul dintre legea specială și legea generală.

În acest sens se reține că, din examinarea punctelor de vedere teoretice înaintate de către curțile de apel, a rezultat o singură interpretare a prevederilor art. 22 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 144/2008 raportat la art. 56 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, și anume aceea că raportul de muncă aflat sub incidența dispozițiilor speciale ale art. 22 din ordonanța de urgență anterior menționată încetează de drept la împlinirea vârstei de 65 de ani, chiar dacă salariatul se află în situația de cumul al pensiei (cu reducerea vârstei standard de pensionare) cu salariul.

Într-o manieră identică a fost exprimat și punctul de vedere al instanței de trimitere, care se regăsește în cuprinsul încheierii de sesizare.

Se constată că instanța de trimitere nu a avut nicio dificultate în interpretarea normei legale și nici nu a arătat argumentele pentru care consideră că problema de drept în discuție este susceptibilă a da naștere unor interpretări diferite. În contextul în care din cuprinsul încheierii de sesizare nu rezultă care ar fi dilema instanței de trimitere cu privire la posibile interpretări diferite ale cadrului legal și nici obstacolele întâmpinate în îndeplinirea obligației de a interpreta și aplica norma legală în litigiul cu care este învestită, se impune concluzia că problema de drept supusă interpretării nu ridică o reală dificultate, neexistând riscul apariției unei practici neunitare, de natură să justifice intervenția instanței supreme.

Suplimentar, se reține că examinarea hotărârilor judecătorești comunicate de instanțe relevă faptul că nu se identifică practică judiciară care să vizeze problematica adusă în discuție prin prezenta sesizare, nici din perspectiva categoriei profesionale din care face parte reclamanta din dosar și nici din cea a situației sale juridice particulare, determinate de încheierea de către aceasta, ulterior încetării primului contract de muncă la împlinirea vârstei de pensionare reduse în baza anexei nr. 5 la Legea nr. 263/2010, a unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, cu ignorarea dispozițiilor art. 83 lit. g) din Legea nr. 53/2003, care impun încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată în cazul angajării pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul. Ca atare, nu se justifică, nici din această perspectivă, declanșarea mecanismului de interpretare reglementat de dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei scop este acela de a asigura coeziunea în plan jurisdicțional, ceea ce presupune existența unor tendințe jurisdicționale concrete orientate către soluții diferite.

Pentru argumentele expuse, se reține că nu este îndeplinită cerința existenței unei chestiuni de drept, astfel că, nefiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea este inadmisibilă.