ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 280/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Sălaj - Secția civilă în Dosarul nr. 462/84/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 5 decembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 462/84/2024, Tribunalul Sălaj - Secția civilă a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în interpretarea dispozițiilor prevăzute de pct. 1 subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, privind majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică coroborate cu dispozițiile prevăzute de art. III pct. 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară și având în vedere prevederile art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 care limitează aplicarea tranșelor aferente diferențelor salariale la salariul de bază aferent lunii decembrie, fără a depăși salariile aflate în plată în structurile supraordonate, poate fi acordată în continuare această majorare funcționarilor publici din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene, care efectuează în concret activități de control în sănătate publică, după stabilirea salariului de bază al acestora la nivelul salariului de bază al inspectorilor din cadrul Ministerului Sănătății.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 16 decembrie 2024 cu nr. 3.035/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 30 iunie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistență socială" Capitolul I Unități sanitare, de asistență socială și de asistență medico-socială 1. Salarii de bază pentru funcții de conducere 1.4. Persoanele care exercită funcțiile nominalizate în următorul tabel, pe perioada cât exercită aceste funcții, beneficiază de majorarea salariului de bază avut, după cum urmează: Nr. crt. Funcția Majorare salariu de bază %

Personal care desfășoară control în sănătate publică - direcția de sănătate publică 7,5 11. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023) " Art. III. - Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: (...) 3. La anexa nr. VIII, la capitolul I litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică și va avea următorul cuprins: " *) Funcții publice de stat, stabilite și avizate potrivit legii în cadrul aparatului Administrației Prezidențiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Avocatului Poporului, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, al Consiliului Național al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naționale de Pensii Publice și structurilor subordonate, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și structurilor subordonate, al Inspecției Muncii și structurilor subordonate, al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială și structurilor subordonate, al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și structurilor subordonate, al Institutului Național de Statistică și structurilor subordonate, al Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, al Ministerului Culturii și direcțiilor pentru cultură județene și a municipiului București, al Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor și structurilor subordonate, al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și structurilor subordonate, al Autorității pentru Reformă Feroviară, al Agenției Naționale pentru Administrare Fiscală și unităților subordonate, al celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, al organismelor intermediare pentru programe operaționale, precum și pentru funcțiile publice corespunzătoare înalților funcționari publici din cadrul instituției prefectului.» 4. La anexa nr. VIII, la capitolul II litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică și va avea următorul cuprins: " *) Aparatul de lucru al: Administrației Prezidențiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, al Curții Constituționale, al Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, al Consiliului Național al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naționale de Pensii Publice și structurilor subordonate, al Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă și structurilor subordonate, al Inspecției Muncii și structurilor subordonate, al Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială și structurilor subordonate, al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și structurilor subordonate, al Institutului Național de Statistică și structurilor subordonate, al Ministerului Sănătății și direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, al Ministerului Culturii și direcțiilor pentru cultură județene și a municipiului București, al Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor și structurilor subordonate, al Autorității pentru Reformă Feroviară, al Agenției Naționale de Administrare Fiscală și unităților subordonate, al Avocatului Poporului, al Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, al Agenției Naționale de Presă AGERPRES, al Consiliului Economic și Social, al Autorității Electorale Permanente, al organismelor intermediare pentru programe operaționale, altor organe centrale de specialitate.»" " Art. V. - (1) Diferențele salariale pentru funcțiile din cadrul structurilor subordonate ale Casei Naționale de Pensii Publice, Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Inspecției Muncii, Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Institutului Național de Statistică, precum și din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București, direcțiilor pentru cultură județene și a municipiului București și instituțiilor prefectului, rezultate din prevederile art. III pct. 3 și 4 și ale art. IV, se aplică în două tranșe egale, începând cu 1 ianuarie 2024 și 1 iunie 2024, la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, fără a depăși salariile aflate în plată la structurile supraordonate." III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 12. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 7 mai 2024, cu nr. 462/84/2024, astfel cum a fost modificată, reclamantul CMD, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică Sălaj (DSP Sălaj), a solicitat modificarea Dispoziției nr. xx/16.02.2024, în sensul în care salariul de bază regăsit în plată, la data de 1.03.2024 (dar și în continuare), să fie majorat cu 7,5%, majorare acordată reclamantului pentru activitatea de control în sănătate publică, conform prevederilor regăsite la pct. 1 subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 13. S-au solicitat, de asemenea, modificarea Dispoziției nr. xx/16.02.2024, în sensul în care toate sporurile acordate conform normelor legale în vigoare (spor de vechime, spor de condiții vătămătoare, spor pentru risc epidemiologic etc.) să fie calculate prin raportare la salariul de bază (regăsit în plată la 1.03.2024), corespunzător funcției publice de stat, astfel cum acesta a fost acordat în baza art. III pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 (pct. I lit. A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017), respectiv în condițiile art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, precum și obligarea pârâtei la recalcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale efectiv acordate începând cu 1.03.2024 și până la data plății efective, la care se va calcula dobânda legală aferentă, precum și actualizarea cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective. 14. În motivare, reclamantul a susținut, în esență, că refuzul pârâtei de a-i acorda majorarea de 7,5% a salariului de bază se fundamentează pe o interpretare subiectivă/restrânsă a normei juridice.

A mai susținut că prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), respectiv ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023 nu aduc nicio limitare/înlăturare a dispozițiilor regăsite la pct. 1 subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care acordă această majorare a salariului de bază cu 7,5%. A învederat că faptul că salariul de bază al reclamantului este identic cu salariul de bază pentru funcția de inspector, grad profesional superior, din cadrul Ministerului Sănătății, la nivelul lunii decembrie 2023 (ca urmare a trecerii din funcția publică de execuție teritorială a reclamantului în funcție publică de stat - în cadrul DSP Sălaj, asimilare a funcțiilor în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023), nu limitează cu nimic primirea altor drepturi de natură salarială pentru persoanele supuse comparației (reclamantul, respectiv inspectorul din cadrul Ministerului Sănătății). A conchis că, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023, respectiv a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023, s-a egalizat doar salariul de bază, astfel că eventuale sporuri/indemnizații/majorări se vor acorda în funcție de alte criterii: activitatea fiecărei persoane în parte - activitate de control financiar preventiv/control factori de risc din mediu, vechime etc.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanța de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În concret, a arătat că acțiunea vizează stabilirea și plata unei majorări salariale prevăzute expres de Legea-cadru nr. 153/2017, drept de natură salarială al reclamantului, care are funcția de inspector în cadrul DSP Sălaj, fiind deci plătit din fonduri publice.

A mai constatat și că asupra acestor chestiuni de drept a căror lămurire este necesară, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Instanța de trimitere a reținut că este îndeplinită și condiția ca soluționarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunile de drept a căror lămurire se cere. Astfel, a notat că, prin Dispoziția nr. yy/26.01.2024 cu privire la asimilarea funcțiilor și a salariilor de bază pentru personalul din cadrul DSP Sălaj, directorul executiv al DSP Sălaj, având în vedere prevederile art. III pct. 3 și 4, art. V alin. (1) și ale art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, capitolul I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, Adresa ministrului sănătății nr. DFSS 112 din 10.01.2024, a dispus ca reclamantul, având funcția publică de execuție de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradație 4, în cadrul compartimentului inspecția și controlul factorilor de risc din mediul de viață și muncă, să beneficieze de un salariu de bază brut în cuantum de 9.193 lei.

Prin Dispoziția nr. xx/16.02.2024 privind trecerea la gradația superioară corespunzătoare vechimii în muncă, începând cu data de 1.06.2024, reclamantului i s-a stabilit un salariu de bază în sumă de 9.425 lei, corespunzător gradației 5, conform pct. I lit. d) lit. A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, identic cu salariul de bază pentru funcția de inspector, gradul profesional superior, din cadrul Ministerului Sănătății, la nivelul lunii decembrie 2023.

A reținut tribunalul că reclamantului nu i s-a mai acordat majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică, cu justificarea potrivit căreia aceasta ar duce la depășirea salariului aflat în plată la structura supraordonată.

Așadar, arată că instanța supremă este chemată să interpreteze normele juridice atât în parte, cât și coroborat, pentru a determina modalitatea de stabilire și plată a diferențelor salariale pentru funcțiile din cadrul structurilor subordonate din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene, rezultate din prevederile art. III pct. 3 și 4 și ale art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, în acord cu prevederile art. V alin. (1) din ordonanța de urgență anterior menționată, respectiv ținându-se cont de majorarea salarială de 7,5% de care beneficia funcționarul drept creștere a salariului de bază avut în vedere pentru echivalare sau prin excluderea acesteia și ca urmare a încetării plății, astfel cum susține pârâta, atât timp cât se depășește cuantumul salariului de bază al funcției echivalente din cadrul structurii centrale, prin aplicarea la salariul rezultat în urma echivalării.

A mai notat instanța de trimitere faptul că, în speță, instituția pârâtă a trecut la egalizarea drepturilor salariale, excluzând această majorare, iar, ulterior, observând faptul că aplicarea acesteia la salariul rezultat în urma egalizării conduce la încălcarea limitei legale impuse de art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, a încetat plata acesteia, reclamantul susținând faptul că majorarea salarială, având în vedere natura acesteia, de spor salarial, poate fi aplicată în continuare, în condițiile date, nefiind încălcate prevederile art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, teza finală.

Prin urmare, în opinia instanței de trimitere, demersul interpretativ implică cu prioritate și dezlegarea chestiunii de drept privind calificarea juridică a acestei majorări prevăzute la pct. 1 subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. În situația în care se va aprecia, astfel cum susține reclamantul, faptul că majorarea de 7,5% are natura juridică a unui element salarial distinct, a unui spor, se va impune și interpretarea sintagmei "fără a depăși salariile aflate în plată la structurile supraordonate", respectiv dacă aceasta vizează sau nu exclusiv salariul de bază, sporurile putând fi aplicate în funcție de situația concretă în care se află salariații din perspectiva încasării acestora și indiferent dacă funcționarul din structura teritorială încasează un spor ce nu este reglementat și în favoarea celui cu funcție echivalentă din cadrul structurii centrale.

S-a conchis că problema cu care se confruntă instanța de trimitere este generată de posibilitatea unor interpretări diferite ale textelor legale aplicabile cauzei și, astfel, s-a apreciat că este îndeplinită și condiția existenței unei probleme de drept ce prezintă un grad de dificultate de natură să justifice intervenția instanței, prin mecanismul întrebării prealabile reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, dezlegarea chestiunii de drept fiind esențială pentru soluționarea cauzei, respectiv stabilirea legalității dispoziției de salarizare contestate, în privința modului în care s-a procedat la echivalarea salariului de bază al reclamantului cu salariul funcției publice echivalente din cadrul structurii centrale, și plata diferențelor salariale astfel stabilite, ținând cont de solicitarea acestuia de a beneficia în continuare de plata majorării de 7,5%, pentru sistarea căreia acesta susține că nu există fundamentare legală. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a arătat că lasă la aprecierea instanței sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea problemei de drept incidente în cauză.

Pârâta nu a formulat un punct de vedere. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanței de trimitere, majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică reprezintă, astfel cum reiese inclusiv din terminologia folosită de legiuitor, o creștere a salariului de bază, și nu un drept salarial distinct, neintrând nici în categoria sporurilor, definită potrivit art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În consecință, cum majorarea prevăzută de pct. 1 subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu are regimul juridic al unui spor, nu este un drept distinct de salariul de bază, element avut în vedere de legiuitor pentru echivalarea cu salariul funcției similare din cadrul structurii centrale, și nu se impune o analiză a îndreptățirii acordării acesteia prin aplicare la salariul rezultat în urma echivalării.

Prin urmare, în opinia instanței de trimitere, echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 în condițiile reglementate de prevederile art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 se impune a fi efectuată ținând cont de un salariu de bază al funcționarului public din cadrul structurii teritoriale, care desfășoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%, situație în care diferențele salariale la care face referire art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 s-ar fi calculat și plătit în mod corespunzător, fără depășirea limitei legale instituite de acest text de lege. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

La solicitarea instanței supreme, instanțele naționale au trimis un număr redus de opinii teoretice cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Astfel, într-o primă opinie teoretică, nesusținută de practică judiciară, s-a apreciat în sensul că majorarea prevăzută de subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru inspectorii cu atribuții de control din cadrul direcțiilor de sănătate publică județene poate fi acordată în continuare și după stabilirea salariului de bază al acestora la nivelul salariului de bază al inspectorilor din cadrul Ministerului Sănătății, limitarea prevăzută de art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 neputând fi aplicată decât în situația raportării la salariul inspectorului din structura supraordonată, Ministerul Sănătății, care prestează în concret același tip de activitate, adică activitate de control efectiv în sănătate publică (tribunalele București și Ilfov).

S-a exprimat și opinia teoretică potrivit căreia majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică reprezintă, astfel cum reiese inclusiv din terminologia folosită de legiuitor, o creștere a salariului de bază, și nu un drept salarial distinct, neintrând nici în categoria sporurilor, definită potrivit art. 7 lit. i) din Legea-cadru 153/2017. Așadar, calculul diferențelor salariale conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023 trebuie să țină cont de acest salariu de bază majorat, fără a depăși limita stabilită de art. V alin. (1) din ordonanța de urgență (tribunalele Ilfov, Buzău, Iași, Vaslui și Curtea de Apel Iași).

Prin urmare, echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 în condițiile reglementate de prevederile art. V alin. (1) din același act normativ se impune a fi efectuată ținând cont de un salariu de bază al funcționarului public din cadrul structurii centrale, care desfășoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%, situație în care diferențele salariale la care face referire art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 s-ar fi calculat și plătit în mod corespunzător, fără depășirea limitei legale instituite de acest text de lege.

Într-o a treia opinie teoretică, exprimată la nivelul Tribunalului Teleorman, s-a apreciat că nu se pot acorda diferențe salariale, deoarece personalul din structurile teritoriale, deși ocupă aceeași funcție cu cel din minister, nu îndeplinește aceleași atribuții concrete de serviciu. Totodată, s-a reținut faptul că salariul de bază nu poate fi stabilit la nivelul celui din minister doar pe baza titulaturii funcției. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

În jurisprudența Curții Constituționale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentei sesizări. IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată în Dosarul nr. 20.154/3/2024 în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea art. I alin. (1) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, personalul din familia ocupațională «Justiție», ale cărui drepturi salariale au fost calculate, prin acte administrative ale ordonatorilor principali de credite, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără a se ține cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu beneficiază de majorarea de 5% a indemnizației de încadrare brute lunare, începând cu 1 ianuarie 2024." Prin aceeași decizie au fost admise sesizările în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile formulate în dosarele conexate și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea art. III pct. 3 și art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate ale A.P.I.A. și Inspecției Muncii nu beneficiază de dreptul la majorare cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizației de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, cu excepția situației în care din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, situație în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023."

Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 21 februarie 2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și, în interpretarea dispozițiilor pct. 2 nota 1 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, raportate la art. 5 alin. (3) și (4) din Ordinul ministrului sănătății nr. 1.078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice ale direcțiilor de sănătate publică județene și a municipiului București și art. 27 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a stabilit că: "Personalul cu statut de funcționar public încadrat în serviciul de control în sănătate publică din direcțiile de sănătate publică, cu pregătire profesională superioară în medicină și confirmare în specialitățile medicale de igienă, medicina muncii și sănătate publică, nu face parte din categoria «personalului de specialitate» din direcțiile de sănătate publică, prevăzut în anexa nr. II capitolul I pct. 2 nota 1 din Legea-cadru nr. 153/2017." X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

Temeiul sesizării îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiții de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; b) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Examinarea condițiilor în care poate fi declanșat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidență faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerințele legale mai sus enunțate se verifică.

Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect pretențiile reclamantului de obligare a pârâtei la modificarea Dispoziției nr. xx/16.02.2024, în sensul în care salariul de bază regăsit în plată, la data de 1.03.2024 (dar și în continuare), să fie majorat cu 7,5%, majorare acordată reclamantului pentru activitatea de control în sănătate publică, conform prevederilor regăsite la pct. 1 subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. S-a solicitat, de asemenea, modificarea Dispoziției nr. xx/16.02.2024, în sensul în care toate sporurile acordate conform normelor legale în vigoare (spor de vechime, spor de condiții vătămătoare, spor pentru risc epidemiologic etc.) să fie calculate prin raportare la salariul de bază (regăsit în plată la 1.03.2024), corespunzător funcției publice de stat, astfel cum acesta a fost acordat în baza art. III pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 (pct. I lit. A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017), respectiv în condițiile art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, precum și obligarea pârâtei la recalcularea și plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite și drepturile salariale efectiv acordate începând cu 1.03.2024 și până la data plății efective, la care se va calcula dobânda legală aferentă, precum și actualizarea cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află pe rolul Tribunalului Sălaj.

În ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea pe fond a cauzei.

În raport cu obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, este îndeplinită condiția referitoare la caracterul esențial al chestiunii de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei, legătura indisolubilă care există între aceasta și rezolvarea litigiului rezultând din împrejurarea potrivit căreia, în soluționarea pretențiilor cu care a fost învestită instanța de trimitere, trebuie să se stabilească dacă majorarea de 7,5% prevăzută la pct. I subpct. 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 are natura juridică a unui element salarial distinct, a unui spor, respectiv dacă aceasta vizează sau nu salariul de bază, sporurile putând fi aplicate în funcție de situația concretă în care se află salariații și indiferent dacă funcționarul din structura teritorială încasează un spor care nu este reglementat și în favoarea celui cu funcție echivalentă din cadrul structurii centrale.

Cât privește însă condiția existenței unei chestiuni de drept, în absența unei definiții legale a noțiunii, examinarea îndeplinirii acestei condiții trebuie realizată prin raportare la jurisprudența dezvoltată de instanța supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, prin care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existența unei "chestiuni de drept", este necesar ca sesizarea să vizeze "o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății" (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, și Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Admisibilitatea învestirii instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie raportată la condiția existenței unei chestiuni reale de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere, întrucât, într-o interpretare contrară, rolul instanțelor de trimitere s-ar rezuma la o simplă activitate de trimitere și apoi de preluare a hotărârilor pronunțate, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile.

Caracterul dificil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunțată de instanța de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluționarea pricinii este ținut în primul rând să stabilească dacă este o problemă de interpretare care să prezinte dificultate și care implică riscul unor dezlegări diferite.

Or, analiza de conținut a întrebării prealabile relevă faptul că instanța de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normei în discuție, ținând cont că majorarea prevăzută de pct. 1 subpct 1.4 poziția 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu are regimul juridic al unui spor, nefiind un drept salarial distinct de salariul de bază ca element avut în vedere de legiuitor pentru echivalarea cu salariul funcției similare din cadrul structurii centrale. În același context, reține instanța de trimitere că echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, în condițiile reglementate de dispozițiile art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, se impune a fi efectuată în raport cu un salariu de bază al funcționarului public din cadrul structurii teritoriale care desfășoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%.

Înalta Curte nu se poate substitui atributului fundamental al instanțelor, acela de interpretare și aplicare a legii în cauzele deduse judecății, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților și dificultăților întâmpinate în interpretarea unor texte de lege.

Prin urmare, noțiunii "chestiune de drept" nu îi poate fi subsumată aplicarea legii la circumstanțele de fapt particulare ale procesului, întrucât în acest caz dezlegarea ar însemna "soluționarea fondului pricinii", atribuție atașată funcției jurisdicționale a judecătorului cauzei.

În cauză, instanța de trimitere a precizat însă, în mod judicios, analizând contextul legal în care este evidențiată, fără a fi definită, noțiunea de majorare salarială, că art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017 precizează elementele venitului salarial al personalului din sectorul bugetar ("salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare, indemnizațiile lunare și, după caz, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele și premiile, precum și alte drepturi în bani și/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar").

Se arată, totodată, că Legea-cadru nr. 153/2017 prevede aplicarea unei cote procentuale la salariul de bază, ceea ce are ca efect direct creșterea salariului de bază corespunzătoare funcției îndeplinite, definit de art. 7 lit. a) din legea-cadru anterior menționată, rezultând un salariu de bază nou, aferent perioadei pentru care funcționarul îndeplinește atribuțiile de control în sănătate publică.

Așadar, opinia instanței de trimitere, în sensul că echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 și 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, în condițiile reglementate de prevederile art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, se impune a fi efectuată plecând de la un salariu de bază al funcționarului public din cadrul structurii teritoriale, care desfășoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%, situație în care nu se impune acordarea acesteia prin aplicare la salariul rezultat în urma echivalării, este limpede conturată, fiind susținută și de majoritatea opiniilor teoretice comunicate de instanțe, astfel încât problematica supusă dezlegării instanței supreme nu are caracterul unei veritabile chestiuni de drept.

În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, atât timp cât se tinde la o delegare a funcției jurisdicționale a instanței de trimitere, aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecății, către instanța supremă, îndrituită să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să soluționeze cauza pe fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,