Decizia nr. 280/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 3035/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Sălaj – Secţia civilă în Dosarul nr. 462/84/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 5 decembrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 462/84/2024, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă în interpretarea dispoziţiilor prevăzute de pct. 1 subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, privind majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică coroborate cu dispoziţiile prevăzute de art. III pct. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învăţământ şi alte sectoare de activitate bugetară şi având în vedere prevederile art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 care limitează aplicarea tranşelor aferente diferenţelor salariale la salariul de bază aferent lunii decembrie, fără a depăşi salariile aflate în plată în structurile supraordonate, poate fi acordată în continuare această majorare funcţionarilor publici din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, care efectuează în concret activităţi de control în sănătate publică, după stabilirea salariului de bază al acestora la nivelul salariului de bază al inspectorilor din cadrul Ministerului Sănătăţii.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept la 16 decembrie 2024 cu nr. 3.035/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 30 iunie 2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. II – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” Capitolul I Unităţi sanitare, de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială 1. Salarii de bază pentru funcţii de conducere 1.4. Persoanele care exercită funcţiile nominalizate în următorul tabel, pe perioada cât exercită aceste funcţii, beneficiază de majorarea salariului de bază avut, după cum urmează: Nr. crt. Funcţia Majorare salariu de bază %

Personal care desfăşoară control în sănătate publică – direcţia de sănătate publică 7,5 11. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învăţământ şi alte sectoare de activitate bugetară (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023) ” Art. III. – Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: (…) 3. La anexa nr. VIII, la capitolul I litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică şi va avea următorul cuprins: ” *) Funcţii publice de stat, stabilite şi avizate potrivit legii în cadrul aparatului Administraţiei Prezidenţiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Avocatului Poporului, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naţionale de Pensii Publice şi structurilor subordonate, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurilor subordonate, al Inspecţiei Muncii şi structurilor subordonate, al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi structurilor subordonate, al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi structurilor subordonate, al Institutului Naţional de Statistică şi structurilor subordonate, al Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Ministerului Culturii şi direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi structurilor subordonate, al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi structurilor subordonate, al Autorităţii pentru Reformă Feroviară, al Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală şi unităţilor subordonate, al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, al organismelor intermediare pentru programe operaţionale, precum şi pentru funcţiile publice corespunzătoare înalţilor funcţionari publici din cadrul instituţiei prefectului.» 4. La anexa nr. VIII, la capitolul II litera A punctul I, asteriscul «*)» se modifică şi va avea următorul cuprins: ” *) Aparatul de lucru al: Administraţiei Prezidenţiale, al Parlamentului, al Guvernului, al ministerelor, al Academiei Române, al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al Curţii Constituţionale, al Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, al Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, al Consiliului Naţional al Audiovizualului, al Consiliului Legislativ, al Casei Naţionale de Pensii Publice şi structurilor subordonate, al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, al Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă şi structurilor subordonate, al Inspecţiei Muncii şi structurilor subordonate, al Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială şi structurilor subordonate, al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură şi structurilor subordonate, al Institutului Naţional de Statistică şi structurilor subordonate, al Ministerului Sănătăţii şi direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Ministerului Culturii şi direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti, al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi structurilor subordonate, al Autorităţii pentru Reformă Feroviară, al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţilor subordonate, al Avocatului Poporului, al Autorităţii Naţionale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, al Agenţiei Naţionale de Presă AGERPRES, al Consiliului Economic şi Social, al Autorităţii Electorale Permanente, al organismelor intermediare pentru programe operaţionale, altor organe centrale de specialitate.»” ” Art. V. – (1) Diferenţele salariale pentru funcţiile din cadrul structurilor subordonate ale Casei Naţionale de Pensii Publice, Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Inspecţiei Muncii, Agenţiei Naţionale pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, Institutului Naţional de Statistică, precum şi din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, direcţiilor pentru cultură judeţene şi a municipiului Bucureşti şi instituţiilor prefectului, rezultate din prevederile art. III pct. 3 şi 4 şi ale art. IV, se aplică în două tranşe egale, începând cu 1 ianuarie 2024 şi 1 iunie 2024, la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, fără a depăşi salariile aflate în plată la structurile supraordonate.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept 12. Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 7 mai 2024, cu nr. 462/84/2024, astfel cum a fost modificată, reclamantul CMD, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Sănătate Publică Sălaj (DSP Sălaj), a solicitat modificarea Dispoziţiei nr. xx/16.02.2024, în sensul în care salariul de bază regăsit în plată, la data de 1.03.2024 (dar şi în continuare), să fie majorat cu 7,5%, majorare acordată reclamantului pentru activitatea de control în sănătate publică, conform prevederilor regăsite la pct. 1 subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. 13. S-au solicitat, de asemenea, modificarea Dispoziţiei nr. xx/16.02.2024, în sensul în care toate sporurile acordate conform normelor legale în vigoare (spor de vechime, spor de condiţii vătămătoare, spor pentru risc epidemiologic etc.) să fie calculate prin raportare la salariul de bază (regăsit în plată la 1.03.2024), corespunzător funcţiei publice de stat, astfel cum acesta a fost acordat în baza art. III pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 (pct. I lit. A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017), respectiv în condiţiile art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, precum şi obligarea pârâtei la recalcularea şi plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi drepturile salariale efectiv acordate începând cu 1.03.2024 şi până la data plăţii efective, la care se va calcula dobânda legală aferentă, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii efective. 14. În motivare, reclamantul a susţinut, în esenţă, că refuzul pârâtei de a-i acorda majorarea de 7,5% a salariului de bază se fundamentează pe o interpretare subiectivă/restrânsă a normei juridice.

A mai susţinut că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023), respectiv ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 nu aduc nicio limitare/înlăturare a dispoziţiilor regăsite la pct. 1 subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, care acordă această majorare a salariului de bază cu 7,5%. A învederat că faptul că salariul de bază al reclamantului este identic cu salariul de bază pentru funcţia de inspector, grad profesional superior, din cadrul Ministerului Sănătăţii, la nivelul lunii decembrie 2023 (ca urmare a trecerii din funcţia publică de execuţie teritorială a reclamantului în funcţie publică de stat – în cadrul DSP Sălaj, asimilare a funcţiilor în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023), nu limitează cu nimic primirea altor drepturi de natură salarială pentru persoanele supuse comparaţiei (reclamantul, respectiv inspectorul din cadrul Ministerului Sănătăţii). A conchis că, prin intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, respectiv a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, s-a egalizat doar salariul de bază, astfel că eventuale sporuri/indemnizaţii/majorări se vor acorda în funcţie de alte criterii: activitatea fiecărei persoane în parte – activitate de control financiar preventiv/control factori de risc din mediu, vechime etc.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În concret, a arătat că acţiunea vizează stabilirea şi plata unei majorări salariale prevăzute expres de Legea-cadru nr. 153/2017, drept de natură salarială al reclamantului, care are funcţia de inspector în cadrul DSP Sălaj, fiind deci plătit din fonduri publice.

A mai constatat şi că asupra acestor chestiuni de drept a căror lămurire este necesară, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu fac obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Instanţa de trimitere a reţinut că este îndeplinită şi condiţia ca soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de chestiunile de drept a căror lămurire se cere. Astfel, a notat că, prin Dispoziţia nr. yy/26.01.2024 cu privire la asimilarea funcţiilor şi a salariilor de bază pentru personalul din cadrul DSP Sălaj, directorul executiv al DSP Sălaj, având în vedere prevederile art. III pct. 3 şi 4, art. V alin. (1) şi ale art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, capitolul I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, Adresa ministrului sănătăţii nr. DFSS 112 din 10.01.2024, a dispus ca reclamantul, având funcţia publică de execuţie de inspector, clasa I, grad profesional superior, gradaţie 4, în cadrul compartimentului inspecţia şi controlul factorilor de risc din mediul de viaţă şi muncă, să beneficieze de un salariu de bază brut în cuantum de 9.193 lei.

Prin Dispoziţia nr. xx/16.02.2024 privind trecerea la gradaţia superioară corespunzătoare vechimii în muncă, începând cu data de 1.06.2024, reclamantului i s-a stabilit un salariu de bază în sumă de 9.425 lei, corespunzător gradaţiei 5, conform pct. I lit. d) lit. A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, identic cu salariul de bază pentru funcţia de inspector, gradul profesional superior, din cadrul Ministerului Sănătăţii, la nivelul lunii decembrie 2023.

A reţinut tribunalul că reclamantului nu i s-a mai acordat majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică, cu justificarea potrivit căreia aceasta ar duce la depăşirea salariului aflat în plată la structura supraordonată.

Aşadar, arată că instanţa supremă este chemată să interpreteze normele juridice atât în parte, cât şi coroborat, pentru a determina modalitatea de stabilire şi plată a diferenţelor salariale pentru funcţiile din cadrul structurilor subordonate din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, rezultate din prevederile art. III pct. 3 şi 4 şi ale art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, în acord cu prevederile art. V alin. (1) din ordonanţa de urgenţă anterior menţionată, respectiv ţinându-se cont de majorarea salarială de 7,5% de care beneficia funcţionarul drept creştere a salariului de bază avut în vedere pentru echivalare sau prin excluderea acesteia şi ca urmare a încetării plăţii, astfel cum susţine pârâta, atât timp cât se depăşeşte cuantumul salariului de bază al funcţiei echivalente din cadrul structurii centrale, prin aplicarea la salariul rezultat în urma echivalării.

A mai notat instanţa de trimitere faptul că, în speţă, instituţia pârâtă a trecut la egalizarea drepturilor salariale, excluzând această majorare, iar, ulterior, observând faptul că aplicarea acesteia la salariul rezultat în urma egalizării conduce la încălcarea limitei legale impuse de art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, a încetat plata acesteia, reclamantul susţinând faptul că majorarea salarială, având în vedere natura acesteia, de spor salarial, poate fi aplicată în continuare, în condiţiile date, nefiind încălcate prevederile art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, teza finală.

Prin urmare, în opinia instanţei de trimitere, demersul interpretativ implică cu prioritate şi dezlegarea chestiunii de drept privind calificarea juridică a acestei majorări prevăzute la pct. 1 subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. În situaţia în care se va aprecia, astfel cum susţine reclamantul, faptul că majorarea de 7,5% are natura juridică a unui element salarial distinct, a unui spor, se va impune şi interpretarea sintagmei „fără a depăşi salariile aflate în plată la structurile supraordonate”, respectiv dacă aceasta vizează sau nu exclusiv salariul de bază, sporurile putând fi aplicate în funcţie de situaţia concretă în care se află salariaţii din perspectiva încasării acestora şi indiferent dacă funcţionarul din structura teritorială încasează un spor ce nu este reglementat şi în favoarea celui cu funcţie echivalentă din cadrul structurii centrale.

S-a conchis că problema cu care se confruntă instanţa de trimitere este generată de posibilitatea unor interpretări diferite ale textelor legale aplicabile cauzei şi, astfel, s-a apreciat că este îndeplinită şi condiţia existenţei unei probleme de drept ce prezintă un grad de dificultate de natură să justifice intervenţia instanţei, prin mecanismul întrebării prealabile reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, dezlegarea chestiunii de drept fiind esenţială pentru soluţionarea cauzei, respectiv stabilirea legalităţii dispoziţiei de salarizare contestate, în privinţa modului în care s-a procedat la echivalarea salariului de bază al reclamantului cu salariul funcţiei publice echivalente din cadrul structurii centrale, şi plata diferenţelor salariale astfel stabilite, ţinând cont de solicitarea acestuia de a beneficia în continuare de plata majorării de 7,5%, pentru sistarea căreia acesta susţine că nu există fundamentare legală. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a arătat că lasă la aprecierea instanţei sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru dezlegarea problemei de drept incidente în cauză.

Pârâta nu a formulat un punct de vedere. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia instanţei de trimitere, majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică reprezintă, astfel cum reiese inclusiv din terminologia folosită de legiuitor, o creştere a salariului de bază, şi nu un drept salarial distinct, neintrând nici în categoria sporurilor, definită potrivit art. 7 lit. i) din Legea-cadru nr. 153/2017.

În consecinţă, cum majorarea prevăzută de pct. 1 subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu are regimul juridic al unui spor, nu este un drept distinct de salariul de bază, element avut în vedere de legiuitor pentru echivalarea cu salariul funcţiei similare din cadrul structurii centrale, şi nu se impune o analiză a îndreptăţirii acordării acesteia prin aplicare la salariul rezultat în urma echivalării.

Prin urmare, în opinia instanţei de trimitere, echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 în condiţiile reglementate de prevederile art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 se impune a fi efectuată ţinând cont de un salariu de bază al funcţionarului public din cadrul structurii teritoriale, care desfăşoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%, situaţie în care diferenţele salariale la care face referire art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 s-ar fi calculat şi plătit în mod corespunzător, fără depăşirea limitei legale instituite de acest text de lege. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

La solicitarea instanţei supreme, instanţele naţionale au trimis un număr redus de opinii teoretice cu privire la chestiunea de drept ce face obiectul prezentei sesizări.

Astfel, într-o primă opinie teoretică, nesusţinută de practică judiciară, s-a apreciat în sensul că majorarea prevăzută de subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 pentru inspectorii cu atribuţii de control din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene poate fi acordată în continuare şi după stabilirea salariului de bază al acestora la nivelul salariului de bază al inspectorilor din cadrul Ministerului Sănătăţii, limitarea prevăzută de art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 neputând fi aplicată decât în situaţia raportării la salariul inspectorului din structura supraordonată, Ministerul Sănătăţii, care prestează în concret acelaşi tip de activitate, adică activitate de control efectiv în sănătate publică (tribunalele Bucureşti şi Ilfov).

S-a exprimat şi opinia teoretică potrivit căreia majorarea de 7,5% pentru activitatea de control în sănătate publică reprezintă, astfel cum reiese inclusiv din terminologia folosită de legiuitor, o creştere a salariului de bază, şi nu un drept salarial distinct, neintrând nici în categoria sporurilor, definită potrivit art. 7 lit. i) din Legea-cadru 153/2017. Aşadar, calculul diferenţelor salariale conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 trebuie să ţină cont de acest salariu de bază majorat, fără a depăşi limita stabilită de art. V alin. (1) din ordonanţa de urgenţă (tribunalele Ilfov, Buzău, Iaşi, Vaslui şi Curtea de Apel Iaşi).

Prin urmare, echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 în condiţiile reglementate de prevederile art. V alin. (1) din acelaşi act normativ se impune a fi efectuată ţinând cont de un salariu de bază al funcţionarului public din cadrul structurii centrale, care desfăşoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%, situaţie în care diferenţele salariale la care face referire art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 s-ar fi calculat şi plătit în mod corespunzător, fără depăşirea limitei legale instituite de acest text de lege.

Într-o a treia opinie teoretică, exprimată la nivelul Tribunalului Teleorman, s-a apreciat că nu se pot acorda diferenţe salariale, deoarece personalul din structurile teritoriale, deşi ocupă aceeaşi funcţie cu cel din minister, nu îndeplineşte aceleaşi atribuţii concrete de serviciu. Totodată, s-a reţinut faptul că salariul de bază nu poate fi stabilit la nivelul celui din minister doar pe baza titulaturii funcţiei. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluţionarea prezentei sesizări. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată în Dosarul nr. 20.154/3/2024 în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea art. I alin. (1) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, personalul din familia ocupaţională «Justiţie», ale cărui drepturi salariale au fost calculate, prin acte administrative ale ordonatorilor principali de credite, prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 605,225 lei, fără a se ţine cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu beneficiază de majorarea de 5% a indemnizaţiei de încadrare brute lunare, începând cu 1 ianuarie 2024.” Prin aceeaşi decizie au fost admise sesizările în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile formulate în dosarele conexate şi, în consecinţă, s-a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea art. III pct. 3 şi art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate ale A.P.I.A. şi Inspecţiei Muncii nu beneficiază de dreptul la majorare cu 5% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, cu excepţia situaţiei în care din aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 115/2023, situaţie în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023.”

Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 21 februarie 2020, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizările conexate privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea dispoziţiilor pct. 2 nota 1 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, raportate la art. 5 alin. (3) şi (4) din Ordinul ministrului sănătăţii nr. 1.078/2010 privind aprobarea regulamentului de organizare şi funcţionare şi a structurii organizatorice ale direcţiilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi art. 27 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că: „Personalul cu statut de funcţionar public încadrat în serviciul de control în sănătate publică din direcţiile de sănătate publică, cu pregătire profesională superioară în medicină şi confirmare în specialităţile medicale de igienă, medicina muncii şi sănătate publică, nu face parte din categoria «personalului de specialitate» din direcţiile de sănătate publică, prevăzut în anexa nr. II capitolul I pct. 2 nota 1 din Legea-cadru nr. 153/2017.” X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Temeiul sesizării îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Astfel, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; b) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat prezentul mecanism de unificare a practicii judiciare pune în evidenţă faptul că, în cazul concret al prezentei sesizări, doar unele dintre cerinţele legale mai sus enunţate se verifică.

Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect pretenţiile reclamantului de obligare a pârâtei la modificarea Dispoziţiei nr. xx/16.02.2024, în sensul în care salariul de bază regăsit în plată, la data de 1.03.2024 (dar şi în continuare), să fie majorat cu 7,5%, majorare acordată reclamantului pentru activitatea de control în sănătate publică, conform prevederilor regăsite la pct. 1 subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017. S-a solicitat, de asemenea, modificarea Dispoziţiei nr. xx/16.02.2024, în sensul în care toate sporurile acordate conform normelor legale în vigoare (spor de vechime, spor de condiţii vătămătoare, spor pentru risc epidemiologic etc.) să fie calculate prin raportare la salariul de bază (regăsit în plată la 1.03.2024), corespunzător funcţiei publice de stat, astfel cum acesta a fost acordat în baza art. III pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023 (pct. I lit. A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017), respectiv în condiţiile art. V alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, precum şi obligarea pârâtei la recalcularea şi plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite şi drepturile salariale efectiv acordate începând cu 1.03.2024 şi până la data plăţii efective, la care se va calcula dobânda legală aferentă, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie de la data scadenţei şi până la data plăţii efective.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află pe rolul Tribunalului Sălaj.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiţionare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea pe fond a cauzei.

În raport cu obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii, este îndeplinită condiţia referitoare la caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzei, legătura indisolubilă care există între aceasta şi rezolvarea litigiului rezultând din împrejurarea potrivit căreia, în soluţionarea pretenţiilor cu care a fost învestită instanţa de trimitere, trebuie să se stabilească dacă majorarea de 7,5% prevăzută la pct. I subpct. 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 are natura juridică a unui element salarial distinct, a unui spor, respectiv dacă aceasta vizează sau nu salariul de bază, sporurile putând fi aplicate în funcţie de situaţia concretă în care se află salariaţii şi indiferent dacă funcţionarul din structura teritorială încasează un spor care nu este reglementat şi în favoarea celui cu funcţie echivalentă din cadrul structurii centrale.

Cât priveşte însă condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în absenţa unei definiţii legale a noţiunii, examinarea îndeplinirii acestei condiţii trebuie realizată prin raportare la jurisprudenţa dezvoltată de instanţa supremă în mecanismul hotărârii prealabile reglementat de art. 519-521 din Codul de procedură civilă, prin care, în mod constant, s-a subliniat că, pentru a se putea vorbi de existenţa unei „chestiuni de drept”, este necesar ca sesizarea să vizeze „o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, şi Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Admisibilitatea învestirii instanţei supreme cu pronunţarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 trebuie raportată la condiţia existenţei unei chestiuni reale de drept, care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanţei supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acţiunii deduse judecăţii instanţei de trimitere, întrucât, într-o interpretare contrară, rolul instanţelor de trimitere s-ar rezuma la o simplă activitate de trimitere şi apoi de preluare a hotărârilor pronunţate, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile.

Caracterul dificil al chestiunii de drept trebuie să rezulte din încheierea de sesizare pronunţată de instanţa de trimitere, întrucât completul de judecată învestit cu soluţionarea pricinii este ţinut în primul rând să stabilească dacă este o problemă de interpretare care să prezinte dificultate şi care implică riscul unor dezlegări diferite.

Or, analiza de conţinut a întrebării prealabile relevă faptul că instanţa de trimitere nu are nicio dificultate în a determina sensul normei în discuţie, ţinând cont că majorarea prevăzută de pct. 1 subpct 1.4 poziţia 14 capitolul I din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 nu are regimul juridic al unui spor, nefiind un drept salarial distinct de salariul de bază ca element avut în vedere de legiuitor pentru echivalarea cu salariul funcţiei similare din cadrul structurii centrale. În acelaşi context, reţine instanţa de trimitere că echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, se impune a fi efectuată în raport cu un salariu de bază al funcţionarului public din cadrul structurii teritoriale care desfăşoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%.

Înalta Curte nu se poate substitui atributului fundamental al instanţelor, acela de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor şi dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege.

Prin urmare, noţiunii „chestiune de drept” nu îi poate fi subsumată aplicarea legii la circumstanţele de fapt particulare ale procesului, întrucât în acest caz dezlegarea ar însemna „soluţionarea fondului pricinii”, atribuţie ataşată funcţiei jurisdicţionale a judecătorului cauzei.

În cauză, instanţa de trimitere a precizat însă, în mod judicios, analizând contextul legal în care este evidenţiată, fără a fi definită, noţiunea de majorare salarială, că art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017 precizează elementele venitului salarial al personalului din sectorul bugetar („salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”).

Se arată, totodată, că Legea-cadru nr. 153/2017 prevede aplicarea unei cote procentuale la salariul de bază, ceea ce are ca efect direct creşterea salariului de bază corespunzătoare funcţiei îndeplinite, definit de art. 7 lit. a) din legea-cadru anterior menţionată, rezultând un salariu de bază nou, aferent perioadei pentru care funcţionarul îndeplineşte atribuţiile de control în sănătate publică.

Aşadar, opinia instanţei de trimitere, în sensul că echivalarea salarială prevăzută de art. III pct. 3 şi 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, în condiţiile reglementate de prevederile art. V alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 128/2023, se impune a fi efectuată plecând de la un salariu de bază al funcţionarului public din cadrul structurii teritoriale, care desfăşoară activitate de control în sănătate publică, rezultat ca urmare a majorării cu 7,5%, situaţie în care nu se impune acordarea acesteia prin aplicare la salariul rezultat în urma echivalării, este limpede conturată, fiind susţinută şi de majoritatea opiniilor teoretice comunicate de instanţe, astfel încât problematica supusă dezlegării instanţei supreme nu are caracterul unei veritabile chestiuni de drept.

În concluzie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sesizarea nu poate primi o dezlegare pe fond, atât timp cât se tinde la o delegare a funcţiei jurisdicţionale a instanţei de trimitere, aceea de a aplica dreptul faptelor deduse judecăţii, către instanţa supremă, îndrituită să dea dezlegări de principiu asupra unor veritabile chestiuni de drept, iar nu să soluţioneze cauza pe fond.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,