Decizia nr. 283/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 3066/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 3.066/1/2024, a fost constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Timiş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1.761/30/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părţile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării privind pronunţarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Timiş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 3 decembrie 2024, în Dosarul nr. 1.761/30/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Normele metodologice cu privire la asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 697/112/2011, cu modificările şi completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 697/112/2011), raportat la pct. 3 din secţiunea 1 din anexa nr. 2 la Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013, cu modificările şi completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013), medicii de familie care participă la constituirea unui centru de permanenţă, asigurând continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu sau prin rotaţie în spaţiul pus la dispoziţie de unul dintre medicii participanţi la convenţia de asociere, trebuie să justifice modul de cheltuire a tarifului orar majorat cu 50%, adică 20 lei/oră, prevăzut pentru cheltuielile de administrare şi funcţionare ale cabinetului, precum şi pentru costurile cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă cu medicamente si materiale sanitare. Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 30 alin. (2) din Normele metodologice privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare prin centrele de permanenţă, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 774/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 774/2023), raportat la pct. 3 din secţiunea 1 din anexa nr. 2 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013, medicii de familie/de medicină generală care participă la constituirea unui centru de permanenţă, asigurând continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu, în spaţiul pus la dispoziţie de unul dintre medicii asociaţi sau în spaţiul asigurat de echipa medicală, trebuie să justifice modul de cheltuire a tarifului orar majorat cu 50% prevăzut pentru cheltuielile de administrare şi funcţionare ale cabinetului, precum şi pentru costurile cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă cu medicamente şi materiale sanitare.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 30 decembrie 2024 cu nr. 3.066/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 30 iunie 2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 697/112/2011 ” Art. 39. – (…) (2) Medicii de familie care participă la constituirea unui centru de permanenţă asigurând continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu sau prin rotaţie în spaţiul pus la dispoziţie de unul dintre medicii participanţi la convenţia de asociere, suportă şi cheltuielile de administrare şi funcţionare ale cabinetului, precum şi costurile cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă cu medicamente şi materiale sanitare, situaţie în care tariful orar prevăzut la alin. (1) se majorează cu 50%, adică 20 lei/oră, pentru fiecare medic de familie care îşi desfăşoară activitatea în acel cabinet, indiferent dacă este titular, asociat sau medic angajat. Medicii de familie care participă la constituirea unui centru de permanenţă asigurând continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă în spaţiul pus la dispoziţie de autorităţile locale suportă şi cheltuielile cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă cu medicamente şi materiale sanitare, situaţie în care tariful orar de 40 lei/oră se majorează cu 4 lei/oră, pentru fiecare medic de familie care îşi desfăşoară activitatea în acel centru de permanenţă, indiferent dacă este titular de cabinet, asociat sau medic angajat. (…)”

Normele metodologice aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013 Anexa nr. 2 – Metodologia de stabilire şi recuperare a sumelor încasate necuvenit din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate de către furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale şi materiale sanitare Secţiunea 1 – „(…) 3. Se consideră sume încasate necuvenit de către furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale şi materiale sanitare orice sume plătite de casele de asigurări de sănătate în baza contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare şi dispozitive medicale prin care se creează obligaţii de plată pe seama Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pentru care nu există documente justificative care să confirme realitatea serviciilor prestate/sumelor solicitate caselor de asigurări de sănătate, după caz, de furnizorii aflaţi sau care s-au aflat în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Documentele care stau la baza raportărilor/plăţii sumelor solicitate caselor de asigurări de sănătate, după caz, pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care sunt completate şi furnizează toate informaţiile stabilite de prevederile legale în vigoare. (…)”

Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 774/2023 ” Art. 30. – (…) (2) Medicii de familie/de medicină generală care participă la constituirea unui centru de permanenţă asigurând continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu, în spaţiul pus la dispoziţie de unul dintre medicii asociaţi sau în spaţiul asigurat de echipa medicală, suportă şi cheltuielile de administrare şi funcţionare ale cabinetului, precum şi costurile cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă cu medicamente şi materiale sanitare, situaţie în care tariful orar prevăzut la alin. (1) se majorează cu 50% pentru fiecare medic de familie/medicină generală care îşi desfăşoară activitatea în acel cabinet, indiferent dacă este titular, asociat, angajat sau medic cu contract de prestări servicii. Medicii asociaţi care participă la constituirea unui centru de permanenţă asigurând continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă în spaţiul pus la dispoziţie de autorităţile locale suportă şi cheltuielile cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă cu medicamente şi materiale sanitare, situaţie în care tariful orar de 40 lei/oră se majorează cu 4 lei/oră, pentru fiecare medic care îşi desfăşoară activitatea în acel centru de permanenţă, indiferent dacă este titular, asociat sau medic cu contract de prestări servicii. (…)” III. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 9 aprilie 2024 cu nr. 1.761/30/2024, reclamantul – Cabinet medical de medicină generală G, reprezentat prin medicul coordonator al Centrului de Permanenţă B şi al Centrului de Permanenţă BM – a chemat în judecată pârâtele Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate T şi Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului T, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a raportului de control întocmit de pârâte, în sensul eliminării dispoziţiilor privitoare la recuperarea sumelor reprezentând debit din anul precedent, pentru care nu au fost prezentate documente justificative, cu dobânzi si penalităţi de întârziere, precum şi a celor referitoare la contravaloarea orelor de gardă, cu dobânzi şi penalităţi de întârziere; a solicitat şi obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate T la restituirea sumelor ce au fost reţinute în baza raportului de control şi a deciziei/deciziilor emise în temeiul acestuia.

În motivarea cererii reclamantul a învederat că, în urma unui control mixt la care au participat pârâtele, a fost dispusă măsura recuperării sumelor care constituie obiectul cererii introductive şi a susţinut că legislaţia nu impune justificarea cheltuielilor administrative, tarifele fiind forfetare.

Reclamantul a arătat că, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, echipa de control nu putea cere justificarea unor cheltuieli de administrare, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut vreun tip de justificări sau deconturi.

De asemenea, a contestat interpretarea dată de organele de control, care au cerut documente contabile în locul celor prevăzute legal pentru decontare, arătând că s-au analizat doar anumite luni, nereprezentative pentru întregul an, fără a ţine cont de variaţiile sezoniere şi periodicitatea achiziţiilor.

Reclamantul a arătat că legislaţia nu prevede necesitatea anticipării cheltuielilor de administrare, funcţionare şi dotare a centrelor de permanenţă din fondurile proprii ale furnizorilor de servicii medicale în asistenţă primară, care participă la asigurarea asistenţei medicale primare în regim de gardă prin centrul de permanenţă şi, ulterior, decontarea acestor cheltuieli. De asemenea, nu există un temei legal care să impună cheltuirea integrală a sumelor primite în luna respectivă şi nici măcar în decursul anului fiscal, fondurile băneşti rămase disponibile putând fi utilizate şi ulterior pentru achiziţii şi/sau investiţii necesare desfăşurării activităţii centrului de permanenţă.

Medicamentele, materialele sanitare şi consumabilele se achiziţionează periodic, în cantităţile necesare pentru a avea un stoc suficient, şi se suplimentează la nevoie, astfel încât în unele luni sumele cheltuite sunt semnificative, în timp ce în alte luni sunt mult mai reduse.

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate T a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca nefondată, învederând că între părţi au fost încheiate contracte de furnizare de servicii medicale în asistenţă primară şi contracte pentru asigurarea continuităţii asistenţei primare în regim de gardă prin centrele de permanenţă, iar, ca urmare a unei acţiuni de control, s-a constatat că au fost încasate, în mod necuvenit, de către reclamant, sume din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

La termenul de judecată din 20 noiembrie 2024, tribunalul a pus în discuţia părţilor sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, pentru a da o hotărâre de principiu prin care să ofere dezlegare chestiunilor de drept menţionate.

Prin încheierea pronunţată la 3 decembrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularul sesizării

Instanţa de trimitere a constatat că litigiul se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, raportat la faptul că se solicită anularea unui act administrativ sub aspectul recuperării unor sume reprezentând majorări ale tarifului/oră pentru fiecare medic, pentru cheltuielile de administrare a unui centru de permanenţă, cu privire la care nu au fost prezentate documente justificative. Medicii de gardă din centrele de permanenţă sunt plătiţi din fonduri publice; centrele de permanenţă funcţionează ca unităţi organizate de către medicii de familie pentru a asigura continuitatea asistenţei medicale primare în afara programului normal de lucru. Aceste centre sunt finanţate, în principal, prin bugetul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, iar fondurile publice sunt alocate pentru plata medicilor de gardă şi pentru acoperirea cheltuielilor de administrare şi funcţionare ale centrelor.

Soluţionarea pe fond a cauzei în curs de judecată depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, întrucât, în funcţie de stabilirea caracterului forfetar sau neforfetar al majorării tarifului orar cu 50%, respectiv 20 de lei, prevăzut pentru cheltuielile de administrare şi funcţionare ale cabinetului, precum şi pentru costurile cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă, se determină necesitatea justificării sumelor încasate cu titlu de tarif orar majorat, chestiune de care depinde legalitatea actului administrativ contestat, prin care s-a reţinut necesitatea justificării acestor cheltuieli.

În opinia instanţei de trimitere, chestiunea de drept invocată prezintă un grad de dificultate de natură să justifice intervenţia instanţei supreme, având în vedere că, în această materie, la nivelul Tribunalului Timiş au fost pronunţate soluţii divergente asupra problemei de drept.

Lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile şi recursurile în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în materia contenciosului administrativ şi a litigiilor de muncă, instanţa nu a identificat nicio hotărâre privind chestiunile de drept care fac obiectul prezentei cauze. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a solicitat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, arătând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Pârâţii nu au prezentat un punct de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Instanţa de trimitere, invocând dispoziţiile art. 35, art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 697/112/2011, ale art. 26, art. 29 alin. (1) şi art. 30 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 774/2023, precum şi ale pct. 3 din secţiunea 1 din anexa nr. 2 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013, a apreciat că, pe de o parte, dispoziţiile legale se pot interpreta în sensul că tariful orar majorat cu 50% pentru medicii de familie care asigură garda în centrele de permanenţă este unul standard, indiferent de cuantumul cheltuielilor de administrare şi funcţionare aferente centrelor de permanenţă ori de costul total al medicamentelor, materialelor sanitare şi soluţiilor efectiv achiziţionate şi/sau consumate într-o anumită lună, neexistând temei legal pentru imputarea sumelor pentru care echipa de control a apreciat că nu ar exista documente justificative.

S-ar putea considera că dispoziţiile legale prevăd majorarea tarifului orar tocmai pentru considerentul că furnizorul de servicii va suporta costurile, indiferent dacă acestea sunt inferioare sau superioare sumei de 20 lei/oră. De altfel, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nu s-ar putea solicita justificarea unor cheltuieli de administrare, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut vreun tip de justificări sau deconturi în această privinţă.

Pe de altă parte, s-ar putea aprecia că orice sume decontate de casele de asigurări de sănătate, în baza unui contract de furnizare de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale, trebuie să aibă la bază documente justificative, care să confirme realitatea serviciilor prestate de furnizorii aflaţi sau care s-au aflat în relaţii contractuale cu acestea, iar împrejurarea că legea nu prevede o anume procedură expresă pentru ţinerea evidenţei materialelor sanitare şi a medicamentelor utilizate de cabinetele de medici de familie în cadrul centrelor de permanenţă, precum şi faptul că modul de achiziţie/dotare a trusei de urgenţă este la latitudinea fiecărui centru de permanenţă nu înlătură obligaţia cabinetului de a ţine o asemenea evidenţă şi de a justifica cheltuielile efectuate.

Această concluzie ar fi susţinută de faptul că la stabilirea venitului medicilor de familie care asigură continuitatea asistenţei medicale în regim de gardă în centrele de permanenţă se ţine seama de valoarea de referinţă a tarifului orar, de procentul corespunzător cheltuielilor de administrare şi funcţionare, după caz, de procentul corespunzător cheltuielilor cu dotarea şi menţinerea trusei de urgenţă cu medicamente şi materiale sanitare şi de numărul total de ore de gardă efectuate de către fiecare medic de familie în parte, în luna pentru care se face plata. VII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că litigiul care a generat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se subsumează domeniului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi au propus respingerea sesizării, ca inadmisibilă. VIII. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Examinând sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, precum şi raportul întocmit de judecătorii-raportori, constată următoarele:

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Din analiza dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Evaluarea elementelor sesizării relevă neîndeplinirea chiar a primei condiţii anterior enunţate, referitoare la obiectul litigiului aflat pe rolul instanţei de trimitere.

Conform art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal.”

În preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt redate raţiunile adoptării acestui act normativ, făcându-se vorbire despre „necesitatea asigurării de urgenţă a unei practici judiciare uniforme şi unitare – care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice”, precum şi despre „existenţa unui fenomen generalizat şi cu tendinţe de permanentizare de practică judiciară neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti care soluţionează procese privitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi litigii referitoare la stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal”.

Aşadar, în domeniul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 se regăsesc acele litigii privitoare la drepturile salariale sau de natură salarială, respectiv drepturile la pensie sau alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Conţinutul noţiunii de „drepturi salariale sau de natură salarială” rezultă din prevederile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii), conform cărora „salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă”, precum şi din cele ale art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), care definesc venitul salarial al personalului din sectorul bugetar, statuând că acesta „cuprinde salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar”.

Deopotrivă, conform art. 76 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare (Codul fiscal), „sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani şi/sau în natură obţinute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfăşoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detaşare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obţin venituri din salarii şi asimilate salariilor”.

Pe de altă parte, noţiunea de „personal” se defineşte prin chiar înţelesul comun al termenului, constituind o categorie de persoane aflate în raporturi de muncă sau de serviciu cu angajatorul.

Ca atare, limitele domeniului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt conturate de conţinutul noţiunilor anterior analizate, intrând sub incidenţa acestui act normativ doar sesizările formulate în litigii referitoare la drepturile salariale/de natură salarială ori la drepturile de pensie/alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent dacă aceste litigii privesc stabilirea sau plata drepturilor, anularea sau emiterea actelor administrative referitoare la aceste drepturi ori raporturile de muncă sau de serviciu.

Sintetizând, accesarea mecanismului de unificare a jurisprudenţei instituit de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu este permisă în cazul oricăror litigii referitoare la sume provenind din fonduri publice, ci doar în cazul celor care privesc drepturile reglementate în mod expres în cuprinsul acestui act normativ.

Revenind la sesizarea Tribunalului Timiş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, se constată că litigiul care a generat formularea întrebărilor prealabile are ca obiect anularea unui raport de control emis de Direcţia de Sănătate Publică T şi de Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate T, prin care s-a dispus recuperarea de la reclamant – cabinet medical de medicină generală – a unor sume încasate de către acesta din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.

Astfel cum reiese din chiar cuprinsul încheierii de sesizare, raporturile juridice dintre părţi au la bază contracte de furnizare de servicii medicale în asistenţă medicală primară şi contracte pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanenţă.

Regimul juridic al acestui tip de contracte este conturat de prevederile cuprinse în Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 697/112/2011 şi în Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 774/2023.

Astfel, conform art. 36 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 697/112/2011, „Cabinetele de medicină de familie ai căror medici de familie titulari/reprezentanţi legali au constituit echipele de gardă ce asigură continuitatea asistenţei medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanenţă încheie contracte distincte cu casele de asigurări de sănătate (…)”.

Potrivit art. 18 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 774/2023, „Plata medicilor care îşi desfăşoară activitatea în cadrul centrelor de permanenţă se face în baza unui contract distinct încheiat între medic şi casa de asigurări de sănătate (…)”, iar, potrivit art. 27 alin. (4) din acelaşi act normativ, „În centrele de permanenţă medicii titulari de cabinete medicale de medicină de familie, indiferent de forma de organizare a acestora, pot opta pentru: a) încheierea contractelor de furnizare de servicii medicale privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanenţă direct cu casele de asigurări de sănătate; b) încheierea contractelor de prestări servicii medicale cu un alt cabinet medical de medicină de familie care are încheiat contract de furnizare de servicii medicale privind asigurarea continuităţii asistenţei medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanenţă”.

Deopotrivă, relevante sunt şi prevederile art. 85 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora „Cabinetul de medicină de familie poate realiza venituri din: a) contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condiţiile Contractului-cadru; b) contracte încheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de planificare familială, servicii speciale de consiliere, servicii de îngrijiri medicale la domiciliu în fază terminală şi postspitaliceşti; c) contracte încheiate cu societăţile de asigurări private de sănătate; d) contracte încheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică sau instituţii publice din subordinea Ministerului Sănătăţii, pentru implementarea programelor naţionale de sănătate publică; e) contracte încheiate cu autorităţile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de medicină comunitară; f) contracte încheiate cu terţi, pentru servicii aferente unor competenţe suplimentare; g) plata directă de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terţi plătitori; h) coplata aferentă unor activităţi medicale; i) contracte de cercetare; j) contracte pentru activitatea didactică în educaţia universitară şi postuniversitară; k) donaţii, sponsorizări; l) alte surse, conform dispoziţiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral.”

Raportat la toate aceste prevederi legale, concluzia care se desprinde este aceea că raporturile juridice dintre cabinetele de medicină de familie şi casele de asigurări de sănătate, respectiv direcţiile de sănătate publică, cum este şi cel dedus judecăţii instanţei de trimitere, nu sunt raporturi juridice de muncă sau de serviciu, ci au la bază contracte de furnizare de servicii medicale.

Aşadar, deşi în litigiul aflat pe rolul instanţei de trimitere sunt aduse în discuţie sume achitate din fonduri publice (având ca sursă Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate), acest aspect nu este suficient pentru a atrage incidenţa Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât sumele respective au la bază contracte de furnizare de servicii medicale, iar nu raporturi de muncă sau de serviciu, nu au natură salarială ori specifică domeniului asigurărilor sociale şi nu se cuvin unor destinatari care fac parte din categoria „personalului plătit din fonduri publice”.

Pentru toate aceste considerente, ţinând seama că litigiul care a generat sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu se subsumează domeniului de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea va fi respinsă ca inadmisibilă.