ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 283/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluționarea Dosarului nr. 3.066/1/2024, a fost constituit conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena Adriana Stamatescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 1.761/30/2024.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; părțile nu au depus puncte de vedere asupra chestiunii de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

În urma deliberărilor, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării privind pronunțarea unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Tribunalul Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus, prin Încheierea din 3 decembrie 2024, în Dosarul nr. 1.761/30/2024, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Normele metodologice cu privire la asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al ministrului administrației și internelor nr. 697/112/2011, cu modificările și completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al ministrului administrației și internelor nr. 697/112/2011), raportat la pct. 3 din secțiunea 1 din anexa nr. 2 la Normele metodologice privind activitatea structurilor de control din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013, cu modificările și completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013), medicii de familie care participă la constituirea unui centru de permanență, asigurând continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu sau prin rotație în spațiul pus la dispoziție de unul dintre medicii participanți la convenția de asociere, trebuie să justifice modul de cheltuire a tarifului orar majorat cu 50%, adică 20 lei/oră, prevăzut pentru cheltuielile de administrare și funcționare ale cabinetului, precum și pentru costurile cu dotarea și menținerea trusei de urgență cu medicamente si materiale sanitare. Dacă, în interpretarea și aplicarea prevederilor art. 30 alin. (2) din Normele metodologice privind asigurarea continuității asistenței medicale primare prin centrele de permanență, aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 774/2023, cu modificările și completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 774/2023), raportat la pct. 3 din secțiunea 1 din anexa nr. 2 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013, medicii de familie/de medicină generală care participă la constituirea unui centru de permanență, asigurând continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu, în spațiul pus la dispoziție de unul dintre medicii asociați sau în spațiul asigurat de echipa medicală, trebuie să justifice modul de cheltuire a tarifului orar majorat cu 50% prevăzut pentru cheltuielile de administrare și funcționare ale cabinetului, precum și pentru costurile cu dotarea și menținerea trusei de urgență cu medicamente și materiale sanitare.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 30 decembrie 2024 cu nr. 3.066/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la data de 30 iunie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al ministrului administrației și internelor nr. 697/112/2011 " Art. 39. - (...) (2) Medicii de familie care participă la constituirea unui centru de permanență asigurând continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu sau prin rotație în spațiul pus la dispoziție de unul dintre medicii participanți la convenția de asociere, suportă și cheltuielile de administrare și funcționare ale cabinetului, precum și costurile cu dotarea și menținerea trusei de urgență cu medicamente și materiale sanitare, situație în care tariful orar prevăzut la alin. (1) se majorează cu 50%, adică 20 lei/oră, pentru fiecare medic de familie care își desfășoară activitatea în acel cabinet, indiferent dacă este titular, asociat sau medic angajat. Medicii de familie care participă la constituirea unui centru de permanență asigurând continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă în spațiul pus la dispoziție de autoritățile locale suportă și cheltuielile cu dotarea și menținerea trusei de urgență cu medicamente și materiale sanitare, situație în care tariful orar de 40 lei/oră se majorează cu 4 lei/oră, pentru fiecare medic de familie care își desfășoară activitatea în acel centru de permanență, indiferent dacă este titular de cabinet, asociat sau medic angajat. (...)"

Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013 Anexa nr. 2 - Metodologia de stabilire și recuperare a sumelor încasate necuvenit din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate de către furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și materiale sanitare Secțiunea 1 - "(...) 3. Se consideră sume încasate necuvenit de către furnizorii de servicii medicale, medicamente, dispozitive medicale și materiale sanitare orice sume plătite de casele de asigurări de sănătate în baza contractelor încheiate cu furnizorii de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale prin care se creează obligații de plată pe seama Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate pentru care nu există documente justificative care să confirme realitatea serviciilor prestate/sumelor solicitate caselor de asigurări de sănătate, după caz, de furnizorii aflați sau care s-au aflat în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate. Documentele care stau la baza raportărilor/plății sumelor solicitate caselor de asigurări de sănătate, după caz, pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care sunt completate și furnizează toate informațiile stabilite de prevederile legale în vigoare. (...)"

Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 774/2023 " Art. 30. - (...) (2) Medicii de familie/de medicină generală care participă la constituirea unui centru de permanență asigurând continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă, în cabinetul propriu, în spațiul pus la dispoziție de unul dintre medicii asociați sau în spațiul asigurat de echipa medicală, suportă și cheltuielile de administrare și funcționare ale cabinetului, precum și costurile cu dotarea și menținerea trusei de urgență cu medicamente și materiale sanitare, situație în care tariful orar prevăzut la alin. (1) se majorează cu 50% pentru fiecare medic de familie/medicină generală care își desfășoară activitatea în acel cabinet, indiferent dacă este titular, asociat, angajat sau medic cu contract de prestări servicii. Medicii asociați care participă la constituirea unui centru de permanență asigurând continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă în spațiul pus la dispoziție de autoritățile locale suportă și cheltuielile cu dotarea și menținerea trusei de urgență cu medicamente și materiale sanitare, situație în care tariful orar de 40 lei/oră se majorează cu 4 lei/oră, pentru fiecare medic care își desfășoară activitatea în acel centru de permanență, indiferent dacă este titular, asociat sau medic cu contract de prestări servicii. (...)" III. Expunerea succintă a procesului

Prin Cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 9 aprilie 2024 cu nr. 1.761/30/2024, reclamantul - Cabinet medical de medicină generală G, reprezentat prin medicul coordonator al Centrului de Permanență B și al Centrului de Permanență BM - a chemat în judecată pârâtele Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T și Direcția de Sănătate Publică a Județului T, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a raportului de control întocmit de pârâte, în sensul eliminării dispozițiilor privitoare la recuperarea sumelor reprezentând debit din anul precedent, pentru care nu au fost prezentate documente justificative, cu dobânzi si penalități de întârziere, precum și a celor referitoare la contravaloarea orelor de gardă, cu dobânzi și penalități de întârziere; a solicitat și obligarea pârâtei Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T la restituirea sumelor ce au fost reținute în baza raportului de control și a deciziei/deciziilor emise în temeiul acestuia.

În motivarea cererii reclamantul a învederat că, în urma unui control mixt la care au participat pârâtele, a fost dispusă măsura recuperării sumelor care constituie obiectul cererii introductive și a susținut că legislația nu impune justificarea cheltuielilor administrative, tarifele fiind forfetare.

Reclamantul a arătat că, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, echipa de control nu putea cere justificarea unor cheltuieli de administrare, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut vreun tip de justificări sau deconturi.

De asemenea, a contestat interpretarea dată de organele de control, care au cerut documente contabile în locul celor prevăzute legal pentru decontare, arătând că s-au analizat doar anumite luni, nereprezentative pentru întregul an, fără a ține cont de variațiile sezoniere și periodicitatea achizițiilor.

Reclamantul a arătat că legislația nu prevede necesitatea anticipării cheltuielilor de administrare, funcționare și dotare a centrelor de permanență din fondurile proprii ale furnizorilor de servicii medicale în asistență primară, care participă la asigurarea asistenței medicale primare în regim de gardă prin centrul de permanență și, ulterior, decontarea acestor cheltuieli. De asemenea, nu există un temei legal care să impună cheltuirea integrală a sumelor primite în luna respectivă și nici măcar în decursul anului fiscal, fondurile bănești rămase disponibile putând fi utilizate și ulterior pentru achiziții și/sau investiții necesare desfășurării activității centrului de permanență.

Medicamentele, materialele sanitare și consumabilele se achiziționează periodic, în cantitățile necesare pentru a avea un stoc suficient, și se suplimentează la nevoie, astfel încât în unele luni sumele cheltuite sunt semnificative, în timp ce în alte luni sunt mult mai reduse.

Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate T a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, învederând că între părți au fost încheiate contracte de furnizare de servicii medicale în asistență primară și contracte pentru asigurarea continuității asistenței primare în regim de gardă prin centrele de permanență, iar, ca urmare a unei acțiuni de control, s-a constatat că au fost încasate, în mod necuvenit, de către reclamant, sume din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

La termenul de judecată din 20 noiembrie 2024, tribunalul a pus în discuția părților sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, pentru a da o hotărâre de principiu prin care să ofere dezlegare chestiunilor de drept menționate.

Prin încheierea pronunțată la 3 decembrie 2024 s-au dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării

Instanța de trimitere a constatat că litigiul se circumscrie domeniului de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, raportat la faptul că se solicită anularea unui act administrativ sub aspectul recuperării unor sume reprezentând majorări ale tarifului/oră pentru fiecare medic, pentru cheltuielile de administrare a unui centru de permanență, cu privire la care nu au fost prezentate documente justificative. Medicii de gardă din centrele de permanență sunt plătiți din fonduri publice; centrele de permanență funcționează ca unități organizate de către medicii de familie pentru a asigura continuitatea asistenței medicale primare în afara programului normal de lucru. Aceste centre sunt finanțate, în principal, prin bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, iar fondurile publice sunt alocate pentru plata medicilor de gardă și pentru acoperirea cheltuielilor de administrare și funcționare ale centrelor.

Soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată depinde de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, întrucât, în funcție de stabilirea caracterului forfetar sau neforfetar al majorării tarifului orar cu 50%, respectiv 20 de lei, prevăzut pentru cheltuielile de administrare și funcționare ale cabinetului, precum și pentru costurile cu dotarea și menținerea trusei de urgență, se determină necesitatea justificării sumelor încasate cu titlu de tarif orar majorat, chestiune de care depinde legalitatea actului administrativ contestat, prin care s-a reținut necesitatea justificării acestor cheltuieli.

În opinia instanței de trimitere, chestiunea de drept invocată prezintă un grad de dificultate de natură să justifice intervenția instanței supreme, având în vedere că, în această materie, la nivelul Tribunalului Timiș au fost pronunțate soluții divergente asupra problemei de drept.

Lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și a litigiilor de muncă, instanța nu a identificat nicio hotărâre privind chestiunile de drept care fac obiectul prezentei cauze. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Reclamantul a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Pârâții nu au prezentat un punct de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea unor chestiuni de drept

Instanța de trimitere, invocând dispozițiile art. 35, art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al ministrului administrației și internelor nr. 697/112/2011, ale art. 26, art. 29 alin. (1) și art. 30 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 774/2023, precum și ale pct. 3 din secțiunea 1 din anexa nr. 2 la Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 1.012/2013, a apreciat că, pe de o parte, dispozițiile legale se pot interpreta în sensul că tariful orar majorat cu 50% pentru medicii de familie care asigură garda în centrele de permanență este unul standard, indiferent de cuantumul cheltuielilor de administrare și funcționare aferente centrelor de permanență ori de costul total al medicamentelor, materialelor sanitare și soluțiilor efectiv achiziționate și/sau consumate într-o anumită lună, neexistând temei legal pentru imputarea sumelor pentru care echipa de control a apreciat că nu ar exista documente justificative.

S-ar putea considera că dispozițiile legale prevăd majorarea tarifului orar tocmai pentru considerentul că furnizorul de servicii va suporta costurile, indiferent dacă acestea sunt inferioare sau superioare sumei de 20 lei/oră. De altfel, potrivit principiului de drept ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, nu s-ar putea solicita justificarea unor cheltuieli de administrare, de vreme ce legiuitorul nu a prevăzut vreun tip de justificări sau deconturi în această privință.

Pe de altă parte, s-ar putea aprecia că orice sume decontate de casele de asigurări de sănătate, în baza unui contract de furnizare de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, trebuie să aibă la bază documente justificative, care să confirme realitatea serviciilor prestate de furnizorii aflați sau care s-au aflat în relații contractuale cu acestea, iar împrejurarea că legea nu prevede o anume procedură expresă pentru ținerea evidenței materialelor sanitare și a medicamentelor utilizate de cabinetele de medici de familie în cadrul centrelor de permanență, precum și faptul că modul de achiziție/dotare a trusei de urgență este la latitudinea fiecărui centru de permanență nu înlătură obligația cabinetului de a ține o asemenea evidență și de a justifica cheltuielile efectuate.

Această concluzie ar fi susținută de faptul că la stabilirea venitului medicilor de familie care asigură continuitatea asistenței medicale în regim de gardă în centrele de permanență se ține seama de valoarea de referință a tarifului orar, de procentul corespunzător cheltuielilor de administrare și funcționare, după caz, de procentul corespunzător cheltuielilor cu dotarea și menținerea trusei de urgență cu medicamente și materiale sanitare și de numărul total de ore de gardă efectuate de către fiecare medic de familie în parte, în luna pentru care se face plata. VII. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că litigiul care a generat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se subsumează domeniului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 și au propus respingerea sesizării, ca inadmisibilă. VIII. Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, precum și raportul întocmit de judecătorii-raportori, constată următoarele:

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Din analiza dispozițiilor art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 rezultă că declanșarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac; c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Evaluarea elementelor sesizării relevă neîndeplinirea chiar a primei condiții anterior enunțate, referitoare la obiectul litigiului aflat pe rolul instanței de trimitere.

Conform art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal."

În preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt redate rațiunile adoptării acestui act normativ, făcându-se vorbire despre "necesitatea asigurării de urgență a unei practici judiciare uniforme și unitare - care să elimine diferențierile în materia stabilirii/plății drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice", precum și despre "existența unui fenomen generalizat și cu tendințe de permanentizare de practică judiciară neunitară la nivelul instanțelor judecătorești care soluționează procese privitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, precum și litigii referitoare la stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie și a altor prestații de asigurări sociale ale acestui personal".

Așadar, în domeniul de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se regăsesc acele litigii privitoare la drepturile salariale sau de natură salarială, respectiv drepturile la pensie sau alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice.

Conținutul noțiunii de "drepturi salariale sau de natură salarială" rezultă din prevederile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul muncii), conform cărora "salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă", precum și din cele ale art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017), care definesc venitul salarial al personalului din sectorul bugetar, statuând că acesta "cuprinde salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, soldele de grad/salariile gradului profesional deținut, gradațiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizațiile de încadrare, indemnizațiile lunare și, după caz, compensațiile, indemnizațiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele și premiile, precum și alte drepturi în bani și/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar".

Deopotrivă, conform art. 76 alin. (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (Codul fiscal), "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică rezidentă ori nerezidentă ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, act de detașare sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă acordate persoanelor care obțin venituri din salarii și asimilate salariilor".

Pe de altă parte, noțiunea de "personal" se definește prin chiar înțelesul comun al termenului, constituind o categorie de persoane aflate în raporturi de muncă sau de serviciu cu angajatorul.

Ca atare, limitele domeniului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt conturate de conținutul noțiunilor anterior analizate, intrând sub incidența acestui act normativ doar sesizările formulate în litigii referitoare la drepturile salariale/de natură salarială ori la drepturile de pensie/alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent dacă aceste litigii privesc stabilirea sau plata drepturilor, anularea sau emiterea actelor administrative referitoare la aceste drepturi ori raporturile de muncă sau de serviciu.

Sintetizând, accesarea mecanismului de unificare a jurisprudenței instituit de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu este permisă în cazul oricăror litigii referitoare la sume provenind din fonduri publice, ci doar în cazul celor care privesc drepturile reglementate în mod expres în cuprinsul acestui act normativ.

Revenind la sesizarea Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, se constată că litigiul care a generat formularea întrebărilor prealabile are ca obiect anularea unui raport de control emis de Direcția de Sănătate Publică T și de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T, prin care s-a dispus recuperarea de la reclamant - cabinet medical de medicină generală - a unor sume încasate de către acesta din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Astfel cum reiese din chiar cuprinsul încheierii de sesizare, raporturile juridice dintre părți au la bază contracte de furnizare de servicii medicale în asistență medicală primară și contracte pentru asigurarea continuității asistenței medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanență.

Regimul juridic al acestui tip de contracte este conturat de prevederile cuprinse în Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al ministrului administrației și internelor nr. 697/112/2011 și în Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 774/2023.

Astfel, conform art. 36 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al ministrului administrației și internelor nr. 697/112/2011, "Cabinetele de medicină de familie ai căror medici de familie titulari/reprezentanți legali au constituit echipele de gardă ce asigură continuitatea asistenței medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanență încheie contracte distincte cu casele de asigurări de sănătate (...)".

Potrivit art. 18 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului sănătății nr. 774/2023, "Plata medicilor care își desfășoară activitatea în cadrul centrelor de permanență se face în baza unui contract distinct încheiat între medic și casa de asigurări de sănătate (...)", iar, potrivit art. 27 alin. (4) din același act normativ, "În centrele de permanență medicii titulari de cabinete medicale de medicină de familie, indiferent de forma de organizare a acestora, pot opta pentru: a) încheierea contractelor de furnizare de servicii medicale privind asigurarea continuității asistenței medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanență direct cu casele de asigurări de sănătate; b) încheierea contractelor de prestări servicii medicale cu un alt cabinet medical de medicină de familie care are încheiat contract de furnizare de servicii medicale privind asigurarea continuității asistenței medicale primare în regim de gardă prin centrele de permanență".

Deopotrivă, relevante sunt și prevederile art. 85 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Cabinetul de medicină de familie poate realiza venituri din: a) contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile Contractului-cadru; b) contracte încheiate cu autoritățile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de planificare familială, servicii speciale de consiliere, servicii de îngrijiri medicale la domiciliu în fază terminală și postspitalicești; c) contracte încheiate cu societățile de asigurări private de sănătate; d) contracte încheiate cu autoritățile teritoriale de sănătate publică sau instituții publice din subordinea Ministerului Sănătății, pentru implementarea programelor naționale de sănătate publică; e) contracte încheiate cu autoritățile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de medicină comunitară; f) contracte încheiate cu terți, pentru servicii aferente unor competențe suplimentare; g) plata directă de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terți plătitori; h) coplata aferentă unor activități medicale; i) contracte de cercetare; j) contracte pentru activitatea didactică în educația universitară și postuniversitară; k) donații, sponsorizări; l) alte surse, conform dispozițiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral."

Raportat la toate aceste prevederi legale, concluzia care se desprinde este aceea că raporturile juridice dintre cabinetele de medicină de familie și casele de asigurări de sănătate, respectiv direcțiile de sănătate publică, cum este și cel dedus judecății instanței de trimitere, nu sunt raporturi juridice de muncă sau de serviciu, ci au la bază contracte de furnizare de servicii medicale.

Așadar, deși în litigiul aflat pe rolul instanței de trimitere sunt aduse în discuție sume achitate din fonduri publice (având ca sursă Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate), acest aspect nu este suficient pentru a atrage incidența Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât sumele respective au la bază contracte de furnizare de servicii medicale, iar nu raporturi de muncă sau de serviciu, nu au natură salarială ori specifică domeniului asigurărilor sociale și nu se cuvin unor destinatari care fac parte din categoria "personalului plătit din fonduri publice".

Pentru toate aceste considerente, ținând seama că litigiul care a generat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție nu se subsumează domeniului de reglementare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea va fi respinsă ca inadmisibilă.