ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 589/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 4560 din 17 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei nr. 1963/ R din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, reținând că hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost dată de o instanță de recurs și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu un alt recurs. Prin cererea înregistrată la 1 octombrie 2010, petentul H.C. a solicitat completarea dispozitivului deciziei sus-menționate, nemulțumit de faptul că decizia prin care s-a respins ca inadmisibil recursul este irevocabilă, susținând că orice cale procedurală de fond mai are cel puțin o cale procedurală de recurs, solicitând a se dispune constatarea nulității actului procedural, cerere asupra căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat.

Prin încheierea de ședință din 1 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea ca nefondată, reținând că solicitările petentului nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 282 2 alin. (1) C. proc. civ., în sensul existenței unei omisiuni a instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere, respectiv constatarea nulității actelor de procedură, astfel încât să fie posibilă, în cazul concret, completarea dispozitivului. La data de 6 octombrie 2011, petentul a formulat cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 1 aprilie 2011, pronunțată în prezentul dosar, iar prin încheierea din 10 februarie 2012, înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea petentului.

La data de 15 martie 2012, petentul a formulat o nouă cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 10 februarie 2012. Prin decizia nr. 3067 din 31 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost anulată cererea formulată de petentul H.C. privind completarea dispozitivului încheierii din 10 februarie 2012. În motivare s-a reținut că, deși instanța a solicitat petentului să-și precizeze cererea, acesta nu s-a conformat solicitării instanței. Față de atitudinea petentului, Înalta Curte, constatând lipsa unuia dintre elementele esențiale ale cererii, respectiv obiectul acesteia, în temeiul art. 82 C. proc. civ. a dispus anularea cererii. La data de 14 august 2013 H.C.

a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, arătând că obiectul cererii sale a fost indicat în notele de ședință depuse ia 14 martie 2013. Contestația în anulare astfel formulată este inadmisibilă. Art. 317 C. proc. civ. reglementează două motive generale de contestație in anulare care pot fi invocate de părți în această cale extraordinară de atac, de retractare, respectiv: cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și cazul în care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competența. Conform art. 317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate eu contestație în anulare pentru motivele menționate mai sus, numai dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Prin excepție de la această regulă, potrivit art. 317 alin. (2), contestația poate fi primită pentru aceste motive si in căzui in care au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost judecat în fond. Si într-un caz și in celălalt, textul are, însă, în vedere, posibilitatea părții interesate de a invoca în cadrul contestației m anulare cele două motive arătate anterior, iar art. 317 nu reglementează ca motiv distinct de contestație în anulare cazul în care instanța nu a luat în considerare obiectul cererii indicat prin notele scrise, astfel cum se susține de contestator. Prin motivele de contestație în anulare dezvoltate în scris de contestator nu s-a invocat nici unul din cele două motive de contestație reglementate de art. 317 C. proc.

civ., ci doar faptul că instanța nu ar fi analizat corect obiectul cererii indicat prin notele de ședință depuse la 14 martie 2013. O astfel de susținere nu poate reprezenta motiv de contestație în anulare, conform art. 317 și nici conform art. 318 C. proc. civ., care reglementează ca și motiv special de contestație în anulare, greșeala materială a instanței de recurs și omisiunea acesteia de a analiza unul sau unele din motivele de casare sau modificare invocate de parte în cererea de recurs. Greșeala materială prevăzută de art. 318 C. proc. civ. nu poate viza decât aspecte formale ale judecății și nu greșeli de judecată vizând fondul litigiului dedus judecății, iar din motivele contestației dezvoltate in scris de contestator nu rezultă care sunt motivele de casare sau de modificare pe care instanța de recurs ar fi omis sa le analizeze.

Nefiind întrunite cerințele de admisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată și o va admite, respingând ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul H.C. împotriva deciziei nr. 3067 din 31 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1376/46/2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014.