ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 589/2014

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4560 din

17 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, a respins ca inadmisibil recursul declarat de

reclamantul H.C. împotriva deciziei nr. 1963/ R din 17 decembrie 2009 a Curții

de Apel Pitești, reținând că hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost

dată de o instanță de recurs și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă

de a mai fi atacată cu un alt recurs.

Prin

cererea înregistrată la 1 octombrie 2010, petentul H.C. a solicitat completarea

dispozitivului deciziei sus-menționate, nemulțumit de faptul că decizia prin

care s-a respins ca inadmisibil recursul este irevocabilă, susținând că orice

cale procedurală de fond mai are cel puțin o cale procedurală de recurs,

solicitând a se dispune constatarea nulității actului procedural, cerere asupra

căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat.

Prin

încheierea de ședință din 1 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală, a respins cererea ca nefondată, reținând

că solicitările petentului nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 282

2

alin. (1) C. proc. civ., în sensul existenței unei omisiuni a instanței de a se

pronunța asupra unui capăt de cerere, respectiv constatarea nulității actelor

de procedură, astfel încât să fie posibilă, în cazul concret, completarea

dispozitivului.

La data

de 6 octombrie 2011, petentul a formulat cerere de completare a dispozitivului

încheierii din data de 1 aprilie 2011, pronunțată în prezentul dosar, iar prin

încheierea din 10 februarie 2012, înalta Curte a respins ca inadmisibilă

cererea petentului.

La data

de 15 martie 2012, petentul a formulat o nouă cerere de completare a

dispozitivului încheierii din data de 10 februarie 2012.

Prin

decizia nr. 3067 din 31 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, a fost anulată cererea formulată de petentul H.C. privind

completarea dispozitivului încheierii din 10 februarie 2012. În motivare s-a

reținut că, deși instanța a solicitat petentului să-și precizeze cererea,

acesta nu s-a conformat solicitării instanței. Față de atitudinea petentului,

Înalta Curte, constatând lipsa unuia dintre elementele esențiale ale cererii,

respectiv obiectul acesteia, în temeiul art. 82 C. proc. civ. a dispus anularea

cererii.

La data

de 14 august 2013 H.C. a formulat contestație în anulare împotriva acestei

decizii, arătând că obiectul cererii sale a fost indicat în notele de ședință

depuse ia 14 martie 2013.

Contestația

în anulare astfel formulată este inadmisibilă.

Art. 317

C. proc. civ. reglementează două motive generale de contestație in anulare care

pot fi invocate de părți în această cale extraordinară de atac, de retractare,

respectiv: cazul în care procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a

judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii și cazul în

care hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine

publică privitoare la competența.

Conform art.

317 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate eu

contestație în anulare pentru motivele menționate mai sus, numai dacă nu au

putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.

Prin

excepție de la această regulă, potrivit art. 317 alin. (2), contestația poate

fi primită pentru aceste motive si in căzui in care au fost invocate prin

cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că avea nevoie de

verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el sa fi fost

judecat în fond.

Si

într-un caz și in celălalt, textul are, însă, în vedere, posibilitatea părții interesate

de a invoca în cadrul contestației m anulare cele două motive arătate anterior,

iar art. 317 nu reglementează ca motiv distinct de contestație în anulare cazul

în care instanța nu a luat în considerare obiectul cererii indicat prin notele

scrise, astfel cum se susține de contestator.

Prin

motivele de contestație în anulare dezvoltate în scris de contestator nu s-a

invocat nici unul din cele două motive de contestație reglementate de art. 317

C. proc. civ., ci doar faptul că instanța nu ar fi analizat corect obiectul

cererii indicat prin notele de ședință depuse la 14 martie 2013.

O astfel

de susținere nu poate reprezenta motiv de contestație în anulare, conform art. 317

și nici conform art. 318 C. proc. civ., care reglementează ca și motiv special

de contestație în anulare, greșeala materială a instanței de recurs și

omisiunea acesteia de a analiza unul sau unele din motivele de casare sau

modificare invocate de parte în cererea de recurs.

Greșeala

materială prevăzută de art. 318 C. proc. civ. nu poate viza decât aspecte

formale ale judecății și nu greșeli de judecată vizând fondul litigiului dedus

judecății, iar din motivele contestației dezvoltate in scris de contestator nu

rezultă care sunt motivele de casare sau de modificare pe care instanța de

recurs ar fi omis sa le analizeze.

Nefiind

întrunite cerințele de admisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte

apreciază că excepția invocată din oficiu este întemeiată și o va admite,

respingând ca inadmisibilă contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul H.C.

împotriva deciziei nr. 3067 din 31 mai 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1376/46/2009.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 februarie 2014.