ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3067/2013

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele

Prin decizia nr. 4560 din 17 septembrie

2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul H.C. împotriva deciziei

nr. 1963/R din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, reținând că hotărârea

atacată cu contestație în anulare a fost dată de o instanță de recurs și are caracter

irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu un alt recurs.

Prin cererea înregistrată la 1 octombrie

2010, petentul H.C. a solicitat completarea dispozitivului deciziei sus-menționate,

nemulțumit de faptul că decizia prin care s-a respins ca inadmisibil recursul este

irevocabilă, susținând că orice cale procedurală de fond mai are cel puțin o cale

procedurală de recurs, solicitând a se dispune constatarea nulității actului procedural,

cerere asupra căreia instanța de recurs nu s-a pronunțat.

Prin încheierea de ședință din 1 aprilie

2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,

a respins cererea ca nefondată, reținând că solicitările petentului nu întrunesc

condițiile prevăzute de art. 282

2

alin. (1) C. proc. civ., în sensul

existenței unei omisiuni a instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere,

respectiv constatarea nulității actelor de procedură, astfel încât să fie posibilă,

în cazul concret, completarea dispozitivului.

La data de 6 octombrie 2011, petentul a

formulat cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 1 aprilie

2011, pronunțată în prezentul dosar, iar prin încheierea din 10 februarie 2012,

Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea petentului.

La data de 15 martie 2012, petentul a formulat

o nouă cerere de completare a dispozitivului încheierii din data de 10 februarie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă, instanța stabilind termen de judecată la data de 18

mai 2012, termen la care cauza a fost suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1)

pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

La data de 27 februarie 2013, petentul

a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fără a solicita judecata în lipsă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

I

civilă, prin încheierea din data de 5 aprilie

2013, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, reținând că cererea se înscrie

în contextul exercițiului constant de abuz al drepturilor procedurale săvârșit de

petent, prin formularea repetată a unor cereri de completare dispozitiv vădit șicanatorii

prin caracterul lor inadmisibil și a depunerii cererii de repunere pe rol, fără

a solicita judecata în lipsă sau a se prezenta în instanță.

La data de 7 mai 2013, petentul a formulat

o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, instanța acordând termen în acest sens

la data de 31 mai 2013.

Analizând cererea, în raport de precizarea

petentului făcută în ședința publică din 31 mai 2013, Înalta Curte o va anula pentru

următoarele considerente:

Dispozițiilor art. 82 C. proc. civ. prevăd

că „Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris

și să cuprindă arătarea instanței, numele, domiciliul sau reședința părților ori,

după caz, denumirea și sediul lor și ale reprezentantului, obiectul cererii și semnătura".

Potrivit prevederilor art. 723 alin. (1)

C. proc. civ., drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna credință și potrivit

scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Accesul la justiție este un drept fundamental

protejat de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului dar acest drept trebuie exercitat cu bună credință și în acord

cu scopul pentru care a fost recunoscut.

În speță, așa cum s-a arătat mai sus, petentul

a formulat inițial, la data de 6 octombrie 2011, o cerere de completare a dispozitivului

încheierii din data de 1 aprilie 2011, pronunțată în prezentul dosar, iar la termenul

din 31 mai 2013 a precizat că prin cererea formulată nu solicită completarea dispozitivului

încheierii sus-menționate ci că solicită să se dispună de către Înalta Curte judecarea

cererii pe care a formulat-o la 15 octombrie 2009 la Curtea de Apel Pitești.

Deși la termenul din 31 mai 2013, instanța

a solicitat petentului să precizeze în concret obiectul cererii sale, acesta nu

s-a conformat ci, dimpotrivă, a formulat o cerere ambiguă, lipsită de obiect, punând

astfel instanța în imposibilitatea analizării solicitării sale.

Or, obiectul cererii prezintă interes prin

prisma stabilirii competenței generale, materiale și teritoriale de soluționare

a cauzei, determinării taxelor judiciare de timbru, incidenței litispendenței, conexității,

fixării căii de atac și a componenței completului de judecată, admisibilității unor

probe etc.

Totodată, obiectul cererii este cel care

fixează limitele judecății, prin raportare la dispozițiile art. 129 alin. (6) C.

proc. civ.

Față de cele ce preced, Înalta Curte constatând

lipsa unuia dintre elementele esențiale ale cererii formulate de petent, respectiv

obiectul acesteia, având în vederea dispozițiile art. 82 C. proc. civ., va anula

cererea petentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea formulată de petentul

H.C..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31

mai 2013.