ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 3/2025

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 3/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 192 din 05 martie 2025

Mariana Constantinescu

- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Carmen Elena Popoiag

- președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu

- președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă

- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Beatrice Ioana Nestor

- judecător la Secția I civilă

Mirela Vișan

- judecător la Secția I civilă

Ileana Ruxandra Tirică

- judecător la Secția I civilă

Dorina Zeca

- judecător la Secția I civilă

Mihaela Glodeanu

- judecător la Secția I civilă

Mărioara Isailă

- judecător la Secția a II-a civilă

Iulia Manuela Cîrnu

- judecător la Secția a II-a civilă

Minodora Condoiu

- judecător la Secția a II-a civilă

Ruxandra Monica Duță

- judecător la Secția a II-a civilă

Mihaela Mîneran

- judecător la Secția a II-a civilă

Maria Hrudei

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Adriana Florina Secrețeanu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Mihaela Voinescu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Cristinel Grosu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Alina Pohrib

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare ("Regulamentul").

2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

4.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 6.150/117/2023.

5.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând următoarele: (i) la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă; (ii) pârâta din dosarul în care a fost formulată sesizarea a comunicat un punct de vedere cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul cauzei.

6.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

7.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I.

Titularul și obiectul sesizării

8.

Prin Încheierea din 24 septembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 6.150/117/2023, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024"), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarele chestiuni de drept:

"

Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 27

29

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, sintagma «polițistul este repus în funcția deținută și în toate drepturile avute la data punerii la dispoziție sau suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție sau suspendării» include: actualizarea sumelor achitate ca urmare a repunerii în funcție cu rata indicelui de inflație; totalitatea sporurilor și drepturilor pecuniare aferente funcției pe care fiecare dintre reclamanți ar fi deținut-o în lipsa punerii la dispoziție, incluzând, însă fără a se limita la sporul de fidelitate, sporul pentru studii superioare, sporul pentru păstrarea confidențialității etc.; avansările în grad; majorările salariului de funcție/salariului de bază cu 7,5% pentru titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional clasa I; cuantumul compensației bănești cuvenite pentru neacordarea concediului de odihnă suplimentar pe durata punerii la dispoziție, reglementat de dispozițiile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 și acordat polițiștilor care își desfășoară activitatea în condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - ori în locuri de muncă în care există astfel de condiții".

"

Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 34

1

alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, reclamanții care erau puși la dispoziție la momentul intrării în vigoare a acestor dispoziții și, deci, nu își desfășurau activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite sunt îndreptățiți să beneficieze cu titlu retroactiv, după repunerea în funcție, de sporul pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior."

"

Dacă, în interpretarea dispozițiilor art. 13, art. 16 și art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002, polițiștii pot beneficia de compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar neefectuat."

"

Dacă dispozițiile art. 60 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice se coroborează cu cele ale art. 27

29

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, respectiv dacă polițiștilor repuși în funcție li se cuvine plata dobânzii legale penalizatoare calculate începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar din perioada punerii la dispoziție și până la data plății efective, având în vedere și dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 130/2021 și faptul că reclamanților li s-au achitat drepturile cu titlu retroactiv într-o singură tranșă și nu eșalonat pe 5 ani."

9.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu nr. 2.147/1/2024.

II.

Dispozițiile legale supuse interpretării

10.

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 360/2002")

"

Art. 27

29

. -

Atunci când s-a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, polițistul este repus în funcția deținută și în toate drepturile avute la data punerii la dispoziție sau suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție sau suspendării."

11.

Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament și recuperare, cu modificările și completările ulterioare ("Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002")

"

Art. 4. -

(1)

Conducerea unității este obligată să ia măsurile necesare pentru ca polițiștii să efectueze în fiecare an calendaristic concediul de odihnă la care au dreptul.

(2)

Dacă, din motive întemeiate, unii polițiști nu au putut efectua concediul de odihnă la care aveau dreptul într-un an calendaristic, la cerere, unitatea este obligată să le acorde concediul până la sfârșitul anului calendaristic următor, iar în situații cu totul deosebite, poate fi compensat în bani, în limita fondurilor bugetare alocate, cu aprobarea șefului eșalonului imediat superior, potrivit competențelor stabilite prin ordin al ministrului administrației și internelor."

"

Art. 13. -

(1)

În afara concediului de odihnă prevăzut la art. 1, polițiștii care își desfășoară activitatea în condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase - ori în locuri de muncă în care există astfel de condiții, stabilite potrivit legii, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihnă suplimentar cu o durată cuprinsă între 3 și 14 zile calendaristice.

(2)

Concediile de odihnă suplimentare se cumulează cu concediile de odihnă prevăzute la art. 1."

"

Art. 16. -

(1)

În cazul în care polițistul, potrivit programării, a efectuat integral concediul de odihnă suplimentar cuvenit și, ulterior, în cursul aceluiași an calendaristic, nu mai lucrează în condițiile respective, cota-parte din indemnizația primită, aferentă timpului nelucrat din acel an calendaristic, nu se restituie unității.

(2)

De regulă, concediul de odihnă suplimentar se acordă în cea de-a doua parte a anului în curs și nu poate fi reeșalonat în anul următor."

12.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018")

"

Art. 34

1

. -

(1)

Prin excepție de la prevederile art. 34 alin. (1) și prin derogare de la prevederile art. 45 din Legea bugetului de stat pe anul 2020 nr. 5/2020, cu modificările ulterioare, se recalculează cuantumurile/valorile salariilor de funcție aflate în plată pentru polițiști din structurile Ministerului Afacerilor Interne, prin raportare la care se acordă majorările salariale din diferența până la nivelul salariilor de funcție prevăzute de lege pentru anul 2022, având în vedere, după caz, următoarele:

(...)

b)

valoarea corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, prevăzut de legislația în vigoare până la data de 31 decembrie 2009. Aceasta se include doar în valoarea salariilor de funcție ale agenților de poliție care își desfășoară activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, în mod asemănător cu situațiile în care agenții de poliție beneficiază de această valoare;

(...).

(5)

În situația personalului ale cărui raporturi de serviciu au încetat, recalcularea cuantumurilor/valorilor salariilor de funcție și, după caz, a cuantumurilor sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii în vigoare, din salariul brut lunar se realizează până la data încetării raporturilor de serviciu, în cadrul perioadei prevăzute la alin. (2). (...)"

13.

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea-cadrul nr. 153/2017")

Anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Apărare, ordine publică și securitate națională"

"

Art. 60. -

(...)

(3)

În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală ori achitarea, precum și în cazul încetării urmăririi penale ori a procesului penal, persoanele cărora li s-au aplicat prevederile alin. (1) și (2) vor fi repuse în toate drepturile bănești avute la data punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, inclusiv compensarea drepturilor salariale de care au fost private pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, actualizate potrivit majorărilor sau indexărilor salariale."

III.

Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-au invocat chestiunile de drept

14.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanții, având calitatea de funcționari publici cu statut special, polițiști, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Cluj ("I.P.J. Cluj"), au solicitat să fie obligat pârâtul la: actualizarea sumelor ce au fost achitate fiecăruia dintre reclamanți în cursul lunii iunie 2023, ca urmare a repunerii în funcție, cu indicele de inflație, cu consecința obligării pârâtului la plata diferenței dintre suma achitată deja și suma rezultată ca urmare a actualizării cu indicele de inflație; la achitarea dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal menționat la petitul 1 și actualizat cu indicele de inflație, dobândă care se va calcula începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar și până la data plății efective; la recalcularea drepturilor salariale ca urmare a repunerii în funcție și achitarea diferențelor salariale ce se cuvin fiecăruia dintre reclamanți constând în diferența dintre sumele ce le-au fost achitate în cursul lunii iunie 2023 și drepturile salariale cuvenite în mod efectiv, compuse din diferențele salariale dintre funcția deținută pe perioada punerii la dispoziție și funcția pe care au fost repuși, incluzând totalitatea sporurilor și drepturilor pecuniare aferente funcției pe care fiecare dintre reclamanți ar fi deținut-o în lipsa punerii la dispoziție; la recalcularea drepturilor salariale ca urmare a repunerii în funcție prin aplicarea retroactivă a sporului pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior asupra sumelor cuvenite în lipsa punerii la dispoziție; la recalcularea drepturilor salariale ca urmare a repunerii în funcție prin adăugarea cuantumului compensației bănești cuvenite pentru neacordarea concediului de odihnă suplimentar pe durata punerii la dispoziție, cu consecința obligării pârâtului la achitarea sumelor rezultate; actualizarea sumelor indicate la petitele 3, 4 și 5 cu indicele de inflație, plata sumelor actualizate în acest sens, precum și achitarea dobânzii legale penalizatoare aferente debitului, care se va calcula începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar al reclamanților și până la plata debitului indicat.

15.

În motivarea cererii s-a arătat că, în urma punerii în mișcare a acțiunii penale în Dosarul nr. 1.018/P/2011, în conformitate cu dispozițiile șefului I.P.J. Cluj, reclamanții au fost puși la dispoziție până la soluționarea definitivă a cauzei. Prin Decizia penală nr. 1.181/A/4.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția penală și de minori în Dosarul penal nr. 1.846/117/2016, instanța de apel a desființat hotărârea primei instanțe sub aspectul laturii penale cu privire la soluțiile de condamnare pronunțate față de reclamanți, dispunând încetarea procesului penal față de aceștia pentru motivul intervenirii prescripției răspunderii penale.

16.

Reclamanții au invocat dispozițiile art. 27

29

din Legea nr. 360/2002 și ale art. 60 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, susținând că, în urma repunerii în funcție, li se cuvine acordarea retroactivă a tuturor drepturilor pecuniare de care au fost privați pe perioada punerii la dispoziție, fiind necesar să se aibă în vedere la calcularea sumelor corespunzătoare: avansările în grad pentru majorările salariului de funcție/salariului de bază cu 7,5% pentru titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional clasa I conform Dispoziției șefului I.P.J. Cluj nr. xxx/17.02.2021 (cu excepția reclamantului AB care, începând cu data de 11.03.2020, este pensionar); sporurile cuvenite în integralitate, incluzând, însă fără a se limita la sporul de fidelitate, sporul pentru studii superioare, sporul pentru păstrarea confidențialității etc.; cuantumul compensației bănești cuvenite pentru neacordarea concediului de odihnă suplimentar reglementat de dispozițiile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 și acordat polițiștilor care își desfășoară activitatea în condiții deosebite, vătămătoare, grele sau periculoase ori în locuri de muncă în care există astfel de condiții, concediu de care reclamanții nu au beneficiat pe durata punerii la dispoziție, indemnizație care trebuie acordată ca o compensare a dreptului de care au fost privați pe durata punerii la dispoziție.

17.

În ceea ce privește sporul pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, au evidențiat că acesta se acordă agenților de poliție absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, în cuantum de 25% din salariul de funcție, acest spor fiind reglementat de dispozițiile art. 34

1

alin. (1) și (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, fără a prezenta relevanță faptul că, pe durata punerii la dispoziție, reclamanții nu și-au desfășurat activitatea conform atribuțiilor din fișa postului ocupat, în domenii corespunzătoare studiilor absolvite, întrucât, prin efectul repunerii în funcțiile deținute, sunt îndreptățiți la plata retroactivă a drepturilor salariale.

18.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata compensației bănești cuvenite pentru neacordarea concediului de odihnă suplimentar, reclamanții au invocat dispozițiile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002.

19.

Referitor la actualizarea debitului cu rata inflației, s-a precizat că actualizarea debitului conform inflației are ca finalitate aducerea creanței la valoarea ei reală, în aceeași expresie economică din momentul stabilirii ei, fără altă componentă adăugată, protejându-se astfel interesele creditorului care nu trebuie să suporte din patrimoniul propriu, fără o culpă a sa, efectele devalorizării monedei.

20.

Cu privire la solicitarea de acordare a dobânzii legale penalizatoare, s-a argumentat că plata cu întârziere a drepturilor de natură salarială conferă salariatului dreptul la despăgubiri constând în dobânda legală, aspect ce rezultă și din prevederile art. 166 alin. (4) din Codul muncii. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1.531 coroborat cu art. 1.535 din Codul civil și prevederile art. 1 alin. (3) și art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare ("Ordonanța Guvernului nr. 13/2011").

21.

Prin întâmpinare, pârâtul I.P.J. Cluj a arătat, cu privire la solicitarea de aplicare retroactivă a sporului pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior asupra sumelor cuvenite în lipsa punerii la dispoziție, ca urmare a repunerii în funcție, că la stabilirea și acordarea retroactivă a tuturor drepturilor cuvenite ulterior momentului repunerii în funcție nu s-a avut în vedere acest spor, deoarece reclamanții nu beneficiau de acest drept la data punerii la dispoziție.

22.

În ceea ce privește solicitarea de plată a compensației bănești cuvenite pentru neacordarea concediului de odihnă suplimentar, pârâtul a învederat că din dispozițiile art. 13 alin. (1) și ale art. 16 din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 reiese că, spre deosebire de concediul de odihnă, legiuitorul nu a prevăzut expres posibilitatea compensării prin plată a concediului de odihnă suplimentar.

23.

Cu referire la solicitarea de actualizare a debitului cu rata inflației și de acordare a dobânzii legale penalizatoare, pârâtul a invocat dispozițiile art. 60 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, susținând că majorările prevăzute la articolul indicat au fost aplicate și pe perioada punerii la dispoziție, însă acestea nu se referă la actualizarea sumelor cu indicele de inflație și dobânda legală. Cazurile în care se prevede actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflație și dobânda legală sunt expres prevăzute de legiuitor, respectiv cazul titlurilor executorii. Drepturile salariale recalculate reclamanților s-au achitat într-o singură tranșă, și nu eșalonat în termen de 5 ani, cum este prevăzut în Ordonanța Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021"), în cazul titlurilor executorii, doar acestea actualizându-se cu indicele de inflație și dobânda legată remuneratorie.

24.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

IV.

Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

25.

Prin Încheierea de ședință din 24 septembrie 2024, instanța de trimitere a reținut că sesizarea este admisibilă, apreciind că, în concepția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt diferite de cele prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă.

26.

S-a reținut că singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii, în curs de soluționare. Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie.

27.

În opinia instanței de trimitere, nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că este necesar potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 reiese cu evidență că ceea ce a intenționat legiuitorul a fost ca instanța supremă să asigure o interpretare unitară a dispozițiilor legale supuse interpretării în litigii privind salarizarea/dreptul la pensie a/al personalului plătit din fonduri publice. Cât timp sesizarea se dispune cu titlu imperativ, nu este lăsată la latitudinea instanței care judecă procesul analizarea chestiunii privind dificultatea interpretării chestiunii de drept.

28.

S-a mai arătat că analiza centralizatoarelor privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și litigiilor de muncă nu a relevat existența unei hotărâri privind exact chestiunile de drept care fac obiectul prezentei cauze.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

29.

Ambele părți au solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru dezlegarea problemelor de drept incidente în cauză, reclamanții propunând întrebări care să fie formulate prin sesizare.

VI.

Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunilor de drept

30.

Instanța de trimitere consideră că, raportat la dispozițiile art. 27

29

din Legea nr. 360/2002, față de modalitatea de formulare a textului, rezultă că drepturile pe care polițistul le poate obține în urma repunerii în funcție, după încetarea procesului penal, sunt cele de care a beneficiat efectiv la data punerii la dispoziție.

31.

Cu privire la sporul recalculat pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, prevăzut de art. 34

1

alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, în opinia tribunalului, funcționarul public cu statut special ar putea obține obligarea pârâtului la plata acestui drept dacă la 31 decembrie 2009 își desfășura activitatea într-un domeniu corespunzător studiilor absolvite.

32.

În ceea ce privește compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar neacordat polițiștilor în perioada în care au fost puși la dispoziție, instanța de trimitere apreciază că din coroborarea dispozițiilor legale indicate de ambele părți ca fiind incidente în materie nu reiese faptul că nu ar fi posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar.

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

33.

Curtea de Apel Constanța a transmis practică judiciară relevantă cu privire la chestiunile de drept supuse dezlegării, iar curțile de apel București, Iași și Ploiești au transmis puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni.

34.

Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a comunicat Decizia nr. 607 din 20 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.069/88/2023, definitivă, prin care a fost obligat pârâtul la: acordarea tuturor drepturilor salariale integrale (inclusiv sporuri/gradații aferente vechimii și drepturi salariale recunoscute în cadrul hotărârilor definitive privind drepturile salariale, obținute de persoane cu aceeași funcție, pregătire și vechime din cadrul pârâtului), indexate, majorate și reactualizate cu indicele de inflație și dobânda legală pentru intervalul în care reclamantul, polițist, a fost pus la dispoziție; acordarea în favoarea reclamantului a gradelor profesionale, precum și a remunerației aferente acestora; plata tuturor contribuțiilor aferente drepturilor salariale stabilite în plus pentru perioada menționată.

35.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere, ca temei legal, dispozițiile art. 27

29

din Legea nr. 360/2002, reținând că din interpretarea acestui text legal rezultă că prin norma specială cuprinsă la articolul menționat nu se derogă de la regulile de drept comun în materie de reparare a prejudiciului, norma specială mărginindu-se să prevadă că, în cazul încetării procesului penal, polițistul are dreptul la repunerea în funcția deținută și în toate drepturile avute la data punerii la dispoziție sau suspendării, inclusiv la compensarea celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție sau suspendării, luarea acestor măsuri reparatorii nefiind condiționată de existența vreunei culpe ori a unei fapte ilicite proprii a autorității publice cu care polițistul pus la dispoziție se află în raporturi de serviciu.

36.

Având în vedere că în cuprinsul Codului administrativ, forma în vigoare la data de 20.12.2019, cu care se completează Legea nr. 360/2002, nu există reguli speciale cu privire la repararea integrală a prejudiciului în situația punerii la dispoziție ca urmare a trimiterii în judecată a funcționarului public cu statut special, iar astfel de reguli nu există nici în legislația muncii cu care Codul administrativ se completează în temeiul art. 367 din codul menționat, regulile aplicabile sunt cele în materie civilă, conform dispozițiilor aceluiași art. 367 din Codul administrativ. În materie civilă, regula o constituie repararea integrală a prejudiciului, această regulă fiind aplicabilă și în situația polițiștilor puși la dispoziție și ulterior achitați. Or, în vederea reparării integrale a prejudiciului de această manieră, este necesar ca polițistul pus la dispoziție să nu suporte lipsa de folosință a diferențelor de salariu care i-ar fi fost plătite dacă nu ar fi fost pus la dispoziție sau dacă nu i-ar fi fost încetate raporturile de serviciu.

37.

Pentru o despăgubire echitabilă a reclamantului s-a apreciat că aceste drepturi salariale trebuie să îi fie acordate indexate, majorate și reactualizate în condițiile instituite de art. 527 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, care fac vorbire despre plata de către angajator a unei despăgubiri egale cu diferența dintre veniturile obținute în perioada respectivă și cuantumul salariilor indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public. Interpretarea care se impune a fi făcută dispoziției cuprinse la art. 27

29

din Legea nr. 360/2002, raportat și la art. 1.385 alin. (1) din Codul civil, este aceea că, în lipsa unei prevederi exprese contrare cu privire la situația dobânzilor și a actualizării cu rata indicelui de inflație, sunt aplicabile regulile de drept comun în materie.

38.

Potrivit punctelor de vedere teoretice, nesusținute de practică judiciară, formulate de tribunalele București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Ilfov, în lumina dispozițiilor art. 27

29

din Legea nr. 360/2002, precum și față de modalitatea de formulare a textului, drepturile pe care polițistul le poate obține în urma repunerii în funcție, după încetarea procesului penal, sunt cele de care a beneficiat efectiv la data punerii la dispoziție.

39.

Cu privire la sporul recalculat pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, prevăzut de art. 34

1

alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, s-a apreciat că funcționarul public cu statut special ar putea obține obligarea pârâtului la plata acestui drept dacă, la data de 31 decembrie 2009, își desfășura activitatea într-un domeniu corespunzător studiilor absolvite.

40.

În ceea ce privește compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar neacordat polițiștilor în perioada în care au fost puși la dispoziție, s-a reținut că din coroborarea dispozițiilor legale indicate de ambele părți ca fiind incidente în materie nu reiese faptul că nu ar fi posibilă compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar.

41.

În același sens a fost exprimat și punctul de vedere teoretic, nesusținut de practică judiciară, al Tribunalului Teleorman, cu diferența că, în ceea ce privește sporul pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, s-a considerat că polițistul care, la data punerii la dispoziție nu beneficia de acest spor, nu poate beneficia de acest spor nici la repunerea în funcție, iar, în plus, că polițiștilor repuși în funcție li se cuvine plata dobânzii legale penalizatoare calculate începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar din perioada punerii la dispoziție până la data plății efective, chiar dacă despăgubirile au fost plătite într-o singură tranșă.

42.

Potrivit punctului de vedere teoretic comunicat de Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Tribunalul Vaslui, sintagma "Polițistul este repus în funcția deținută și în toate drepturile avute (...)" din cuprinsul art. 27

29

din Legea nr. 360/2002 privește: totalitatea drepturilor pecuniare aferente funcției pe care reclamantul ar fi deținut-o în lipsa punerii la dispoziție, precum și a sporurilor cu caracter permanent de care beneficia la data punerii la dispoziție sau a suspendării, în condițiile legii, precum și a celor cu caracter nepermanent acordate ulterior altor polițiști aflați în situații similare cu cea a reclamantului la data punerii la dispoziție sau a suspendării; luarea în considerare, în vederea avansării în grad, a stagiului minim prin adiționarea perioadei punerii la dispoziție sau a suspendării; majorările salariului de funcție/salariului de bază cu 7,5% pentru titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional clasa I, pentru perioada ulterioară emiterii Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 184/S/31.12.2020; cuantumul compensației bănești cuvenite pentru neacordarea concediului de odihnă suplimentar pe durata punerii la dispoziție, reglementat de dispozițiile art. 13 din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 și acordat polițiștilor care își desfășoară activitatea în condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase ori în locuri de muncă în care există astfel de condiții, în măsura în care polițistul beneficia de acest spor la data punerii la dispoziție sau a suspendării, în condițiile legii; actualizarea sumelor achitate ca urmare a repunerii în funcție cu rata indicelui de inflație; dobânda legală penalizatoare începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar din perioada punerii la dispoziție și până la data plății efective, indiferent de modul în care reclamantului i s-au achitat drepturile cu titlu retroactiv.

43.

În ceea ce privește sporul pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior [art. 34

1

alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002], instanțele menționate în cadrul paragrafului anterior au exprimat același punct de vedere cu cel transmis de tribunalele București și Ilfov, iar, în privința compensării în bani a concediului de odihnă suplimentar neefectuat, s-a apreciat că această compensare poate fi acordată în măsura în care, la data punerii la dispoziție sau a suspendării, polițistul își desfășura activitatea în condiții deosebite - vătămătoare, grele sau periculoase ori locuri de muncă în care existau astfel de condiții [art. 13, art. 16, art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002].

44.

Potrivit punctului de vedere teoretic formulat de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, polițistului i se cuvin toate drepturile avute la data punerii la dispoziție (de exemplu, avansările în grad și sporurile asociate funcției din care polițistul a fost eliberat), precum și acele drepturi virtuale ce pot fi compensate, apte să satisfacă acele drepturi de care a fost privat pe perioada punerii sale la dispoziție sau a suspendării.

45.

Se apreciază că polițistului nu i se exclude dreptul la despăgubiri constând în valoarea sporului pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, prevăzut de legislația în vigoare până la 31 decembrie 2009, care se include doar în valoarea salariilor de funcție ale agenților de poliție, dacă se face dovada că la data punerii la dispoziție/suspendării își desfășura activitatea în domeniul corespunzător studiilor absolvite.

46.

Cu privire la compensația cuvenită pentru neacordarea zilelor de concediu suplimentar, se consideră că, în lipsa concretă a suprasolicitărilor la care este expus în concret și în fapt polițistul, nu mai este justificată acordarea unor zile de recuperare cu titlu de concediu.

47.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au transmis opinii teoretice.

48.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică în prezent practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII.

Jurisprudența Curții Constituționale

49.

În exercitarea controlului de constituționalitate a dispozițiilor legale supuse interpretării nu au fost identificate decizii care să prezinte relevanță directă cu privire la soluționarea prezentei sesizări.

IX.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

50.

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate drept relevante sau în legătură cu chestiunile de drept supuse analizei:

a)

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 17 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 2 din 17 februarie 2024"), prin care s-a statuat:

"

În aplicarea dispozițiilor art. 1.082 și 1.088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011", reținându-se, în cuprinsul considerentelor, următoarele:

"

(...) principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executării eșalonate a titlurilor executorii, impune și remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale.

Debitorul poate fi exonerat de obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin executarea cu întârziere a creanței stabilite prin titlu executoriu dacă face dovada intervenției unui caz fortuit sau a unui caz de forță majoră, împrejurări care se circumscriu sintagmei «cauză străină, care nu-i poate fi imputată» în înțelesul art. 1.082 din Codul civil din 1864.

În ipoteza dată, însă, deși nu se contestă împrejurările care au justificat măsurile promovate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009, în scopul menținerii echilibrului bugetar, măsuri care nu au afectat substanța dreptului creditorilor, acestea nu înlătură de plano aplicarea principiului reparării integrale a prejudiciului, sub aspectul acordării daunelor-interese moratorii, sub forma dobânzii legale. Atât timp cât repararea integrală a prejudiciului presupune, cu valoare de principiu, atât acoperirea pierderii efective suferite de creditor (damnum emergens), cât și beneficiul de care acesta este lipsit (lucrum cessans), a accepta faptul că, în ipoteza dată, poate fi acoperită doar pierderea efectivă [în temeiul art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009], iar nu și beneficiul nerealizat, echivalează cu nesocotirea principiului reparării integrale a prejudiciului.

Cât privește existența unei fapte ilicite, săvârșite cu vinovăție, în sensul dispozițiilor legale ce instituie răspunderea civilă, aceasta constă în executarea cu întârziere de către debitori a sumelor de bani stabilite prin titluri executorii în favoarea persoanelor din sectorul bugetar.

Fapta îmbracă forma ilicitului civil, deoarece, în analiza îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale în circumstanțele date, în sensul opiniei exprimate de specialiști recunoscuți, depusă la dosarul cauzei, nu se poate reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 reprezintă un caz fortuit care să răstoarne prezumția relativă de culpă a debitorului în executarea obligației, întrucât acestui element îi lipsesc două caracteristici esențiale, și anume: natura imprevizibilă a evenimentelor care au fundamentat adoptarea actului [care nu poate fi acceptată prin raportare la conduita așteptată a debitorului care trebuia să se comporte ca un bun proprietar, cu atât mai mult cu cât debitor este chiar statul, prin instituțiile sale, iar, conform art. 44 alin. (1) din Constituție, «creanțele asupra statului sunt garantate»] și faptul că măsura de eșalonare a procedurii de executare provine chiar de la debitor, iar nu de la un terț (...)."

b)

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75 din 7 decembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 15 februarie 2021 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 75 din 7 decembrie 2020"), prin care s-a stabilit că:

"

În interpretarea și aplicarea art. 1 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019 privind eșalonarea plății drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 224/2019, raportat la art. 1.531 și 1.535 din Codul civil, art. 166 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, alături de dobânda remuneratorie prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2019, se pot acorda dobânzi penalizatoare la drepturile salariale restante ce intră în domeniul de aplicare al aceluiași act normativ pentru perioada anterioară emiterii ordinelor/deciziilor de acordare a drepturilor salariale, respectiv diferența dintre dobânda penalizatoare și cea remuneratorie, pentru perioada ulterioară emiterii acelorași ordine sau decizii", reținându-se, în considerente:

"

163.

(...) În raport cu toate aceste considerente, în privința scadenței drepturilor salariale a căror plată a fost eșalonată prin O.U.G. nr. 3/2019, este pe deplin aplicabilă norma generală, drepturile fiind datorate lună de lună, așa cum prevede Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 86/2005.

164.

Întârzierea în plata acestor drepturi este nejustificată în sensul art. 166 alin. (4) din Codul muncii, întrucât este consecința unei interpretări eronate a prevederilor legale de către autoritățile statului și, la un moment dat, a adoptării unor norme care au fost declarate neconstituționale. Statul nu poate invoca în scopul exonerării sale de răspundere constrângerile bugetare care au determinat adoptarea O.U.G. nr. 3/2019, întrucât la această situație s-a ajuns tocmai din cauza neplății lună de lună a acestor drepturi, statul ajungând să fie obligat să achite într-o perioadă scurtă de timp datorii aferente unei perioade foarte lungi. Or, este evident că dacă salariile ar fi fost acordate lunar în cuantumul legal nu ar fi existat dificultățile bugetare invocate în preambulul O.U.G. nr. 3/2019.

(...)

166.

În condițiile în care datoria eșalonată prin O.U.G. nr. 3/2019 este plătită după scadență, debitorul datorează, după această dată și până la plata efectivă, dobânzi penalizatoare, așa cum prevede art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011. Doar în acest mod se poate realiza o deplină și legală reparare a prejudiciului suferit de salariat. Evaluarea prejudiciului constând în beneficiul nerealizat (lucrum cessans) decurge din lege, fiind opțiunea legiuitorului să stabilească valori diferite pentru perioada anterioară scadenței și, respectiv, pentru perioada ulterioară acesteia."

X.

Raportul asupra chestiunii de drept

51.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este admisibilă numai cu privire la o parte dintre chestiunile de drept supuse dezlegării, considerând că:

➢

"În interpretarea dispozițiilor art. 27

29

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 60 alin. (3) al anexei nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, măsurile repunerii polițistului «în funcția deținută și în toate drepturile avute la data punerii la dispoziție sau suspendării, inclusiv de compensare a celor de care a fost privat pe perioada punerii la dispoziție sau suspendării», și «repunerii în toate drepturile bănești avute la data punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, inclusiv compensarea drepturilor salariale de care au fost private pe perioada punerii la dispoziție, respectiv a suspendării din funcție, actualizate potrivit majorărilor sau indexărilor salariale», includ:

-

actualizarea sumelor achitate ca urmare a repunerii în funcție cu rata indicelui de inflație;

-

plata dobânzii legale penalizatoare, calculate începând cu ziua următoare scadenței fiecărui salariu lunar din perioada punerii la dispoziție și până la data plății efective;

-

plata retroactivă a valorii corespunzătoare sporului pentru absolvirea instituțiilor de învățământ superior, cu diplomă de licență, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 34

1

alin. (1) lit. b) și alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările ulterioare, dacă la data punerii la dispoziție își desfășura activitatea în domenii corespunzătoare studiilor absolvite."

➢

"În interpretarea dispozițiilor art. 27

29

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor art. 13, art. 16 și art. 4 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 1.578/2002 privind condițiile în baza cărora polițistul are dreptul la concedii de odihnă, concedii de studii și învoiri plătite, concedii fără plată, bilete de odihnă, tratament și recuperare, cu modificările ulterioare, măsura compensării drepturilor de care a fost privat polițistul pe perioada punerii la dispoziție sau a suspendării nu include compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar neefectuat."

52.

S-a apreciat ca fiind inadmisibilă sesizarea privind interpretarea dispozițiilor art. 27

29

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, în sensul includerii sau neincluderii, în categoria drepturilor cuvenite polițistului repus în funcție, a totalității "sporurilor și drepturilor pecuniare aferente funcției pe care fiecare dintre reclamanți ar fi deținut-o în lipsa punerii la dispoziție, incluzând, însă fără a se limita la, sporul de fidelitate, sporul pentru studii superioare, sporul pentru păstrarea confidențialității etc.; avansările în grad; majorările salariului de funcție/salariului de bază cu 7,5% pentru titlul de specialist de clasă/domeniu funcțional clasa I (...)".

XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție

XI.1.

Asupra admisibilității sesizării

53.

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență menționate la prevederile Legii nr. 134/2010, cu ale cărei dispoziții se completează.

54.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:

-

existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea lor ori de instanța competentă să le soluționeze (de dreptul muncii, de contencios administrativ și fiscal);

-

instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac;

-

sesizarea să privească o chestiune de drept, iar soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea acesteia;

-

chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

55.

Evaluând elementele sesizării, se constată că primele cerințe de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării și existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sunt îndeplinite.

56.

Se observă că Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost învestit cu o cerere de chemare în judecată formulată de reclamanți - funcționari publici cu statut special, respectiv polițiști, cu scopul de a li se recunoaște și achita contravaloarea drepturilor salariale aferente perioadei în care aceștia au fost puși la dispoziție, în temeiul Legii nr. 360/2002.

57.

Așadar, instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea unui litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat, titularul cererii de chemare în judecată fiind personal plătit din fonduri publice, respectiv polițist.

58.

Instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cauzei în fond, în virtutea competențelor ei legale conturate prin dispozițiile art. 536 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, raportate la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

59.

De asemenea, este îndeplinită și condiția de admisibilitate ca problemele de drept să nu fi făcut obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

60.

În privința condiției referitoare la caracterul esențial al lămuririi chestiunilor de drept pentru soluționarea pe fond a cauzei în cadrul căreia s-a ivit chestiunea prejudicială, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în mod constant, în jurisprudența sa, că obiectul sesizării pentru o hotărâre prealabilă îl poate constitui o chestiune de drept, dacă, prin consecințele pe care le produce, interpretarea normei de drept are aptitudinea de a determina soluționarea cauzei pe fond, adică rezolvarea raportului de drept dedus judecății.

61.

În cauză, chestiunile sesizate sunt deduse judecății în litigiul cu soluționarea căruia a fost învestită instanța de trimitere, în condițiile în care sesizarea instanței de trimi