ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2014

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia penală nr. 2204 din 21 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1252/109/2013, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL. Împotriva acestei decizii, contestatoarea a formulat contestație în anulare în termen legal, înregistrată pe rolul instanței la data de 24 iulie 2013. Prin cererea scrisă de la dosar, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 386 lit. o) C. proc. pen., solicitând să se constate că în cauză nu există un prejudiciu, astfel că se impune exonerarea sa de la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.V.

Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea, în principiu a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică din 15 ianuarie 2014. Analizând contestația în anulare formulată, din perspectiva condițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă în principiu. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) din C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate. Textul de lege menționat impune îndeplinirea unor condiții cumulative: ca cererea de contestație să fie făcută în termenul prevăzut de lege, să fie invocat unul dintre motivele expres prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., iar în sprijinul contestației să se depună ori să se invoce dovezi care se află la dosar. În cuprinsul cererii sale scrise, aflată la dosarul Înaltei Curți, contestatoarea a invocat motivul pe care se sprijină contestația, respectiv art. 386 lit. c) C. proc. pen., însă, raportat la susținerile din conținutul acesteia, se constată că a fost invocat formal, întrucât motivele nu pot fi calificate și încadrate în niciunul dintre cazurile de contestație prevăzute expres și limitative de art. 386 C. proc. pen. De asemenea, în sprijinul contestației nu au fost invocate sau depuse dovezi, astfel cum prevede textul de lege. De altfel, criticile contestatoarei, care se referă la inexistența prejudiciului și la exonerarea de plata despăgubirilor către partea civilă, reprezintă apărări de fond care au putut fi invocate și valorificate în cursul judecății, fiind elemente deja evaluate de instanțe.

Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.A. SRL împotriva Deciziei penale nr. 2204 din 21 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1252/109/2011, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.A. SRL împotriva Deciziei penale nr. 2204 din 21 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1252/109/2011. Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 ianuarie 2014. Procesat de GGC - CL