ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 129/2014

Asupra contestației

în anulare de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 2204 din 21 iunie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în

Dosarul nr. 1252/109/2013, a fost respins ca nefondat, recursul declarat de

partea responsabilă civilmente SC T.A. SRL.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea a formulat contestație în anulare în termen legal,

înregistrată pe rolul instanței la data de 24 iulie 2013.

Prin cererea scrisă

de la dosar, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 386 lit. o) C. proc.

pen., solicitând să se constate că în cauză nu există un prejudiciu, astfel că

se impune exonerarea sa de la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.V.

Potrivit art. 391

alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea, în principiu

a cererii de contestație, fără a dispune citarea părților, în ședința publică

din 15 ianuarie 2014.

Analizând contestația în anulare formulată, din

perspectiva condițiilor legale, Înalta Curte constată că este inadmisibilă în

principiu.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) din C. proc. pen., care să impună

admiterea în principiu a contestației formulate.

Textul de lege

menționat impune îndeplinirea unor condiții cumulative: ca cererea de

contestație să fie făcută în termenul prevăzut de lege, să fie invocat unul

dintre motivele expres prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în sprijinul

contestației să se depună ori să se invoce dovezi care se află la dosar.

În cuprinsul cererii

sale scrise, aflată la dosarul Înaltei Curți, contestatoarea a invocat motivul

pe care se sprijină contestația, respectiv art. 386 lit. c) C. proc. pen.,

însă, raportat la susținerile din conținutul acesteia, se constată că a fost

invocat formal, întrucât motivele nu pot fi calificate și încadrate în niciunul

dintre cazurile de contestație prevăzute expres și limitative de art. 386 C.

proc. pen. De asemenea, în sprijinul contestației nu au fost invocate sau

depuse dovezi, astfel cum prevede textul de lege.

De altfel, criticile

contestatoarei, care se referă la inexistența prejudiciului și la exonerarea de

plata despăgubirilor către partea civilă, reprezintă apărări de fond care au

putut fi invocate și valorificate în cursul judecății, fiind elemente deja

evaluate de instanțe.

Pentru aceste

considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC T.A. SRL împotriva Deciziei penale nr. 2204 din

21 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată

în Dosarul nr. 1252/109/2011, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.A. SRL

împotriva Deciziei penale nr. 2204 din 21 iunie 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1252/109/2011.

Obligă contestatoarea

la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 15 ianuarie 2014.

Procesat de GGC - CL