ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2949/2013

Asupra admisibilității contestației în anulare de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 501 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad în Dosar nr. 2855/108/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.V., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului M.V. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale pe durata a cinci ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c), privind dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, C. pen.

În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și pedepsei accesorii aplicate inculpatului și s-a fixat termen de încercare pentru acesta de 5 (cinci) ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului M.V. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune. În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului M.D.T., la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., privind dreptul de a fi administratorul unei societăți comerciale pe durata a cinci ani. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și lit. c), privind dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale, C. pen. În baza art. 81, art. 82 și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei principale și pedepsei accesorii aplicate inculpatului și s-a fixat termen de încercare pentru acesta de 5 (cinci) ani. În baza art. 359 C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind posibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de suspendare, revocare ce va atrage executarea pedepsei aplicate prin prezenta sentință alături de pedeapsa ce se va aplica pentru noua infracțiune. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 C. proc. pen. și art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea vătămată A.N.A.F. prin D.G.F.P.

Arad, în cadrul procesului penal, și cei doi inculpați au fost obligați în solidar, să plătească părții vătămate atât suma de 270.692 lei daune materiale reprezentând 100.574 lei - impozit pe profit suplimentar și 22.665 lei majorări de întârziere; 120.358 lei - taxa pe valoare adăugată și 27.095 lei majorări de întârziere ; cât și majorările, dobânzile și penalitățile la aceste sume, până la achitarea integrală a debitului. În baza dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul M.D.T. următoarele: exemplarele 2-3 ale facturilor din 24 septembrie 2008 și din 04 august 2008; 3 (trei) chitanțe seria x cu ștampila SC D.G.M. SRL; exemplarele 2-3 ale avizelor de însoțire a mărfii seria x, numerele x (fila 209 dosar urmărire penală); de la inculpatul M.V.

următoarele: o ștampilă aparținând SC D.G.M. SRL; S-a constatat că SC D.G.M. SRL a fost radiată la data de 07 februarie 2011, împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel, în termenul legal, inculpații M.D.T., M.V. și partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad. Prin decizia penală nr. 52/ A din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.D.V. și M.D.T. împotriva sentinței penale nr.501 din 12 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Arad. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. C) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Arad împotriva aceleiași sentințe penale.

S-a desființat sentința penală apelată și rejudecând: S-a menținut măsura sechestrului asigurător luată în cursul urmăririi penale prin ordonanța din data de 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad. Au fost menținute celelalte dispozițiile sentinței penale apelate. Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs de inculpații M.V. și M.D.T. Prin decizia penală nr. 3544 din 1 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 2855/108/2011, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.V. și M.D.T. împotriva deciziei penale nr. 52/ A din 15 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Împotriva acestei ultime decizii, la data de 12 noiembrie 2012, contestatorul M.V. a formulat contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 386 lit. b) C. proc. pen., susținând că la data judecării cauzei a fost în imposibilitate de prezentare din motive medicale și nu și-a putut formula apărarea. Examinând cererea de contestație în anulare, sub aspectul admisibilității în principiu, în conformitate cu depozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 386 C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f) - i) 1 , cu privire la care existau probe în dosar; d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă; e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1) C. proc.

pen. Conform dispozițiilor art. 391 alin. (1) C. proc. pen., contestația în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 386 lit. a) - c) și e) C. proc. pen., este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, astfel că, înainte de a se pronunța asupra cererii de contestație, instanța este obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. În această etapă procesuală, instanța este obligată să examineze dacă cererea privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă dovezi existente la dosar, toate aceste condiții trebuind a fi îndeplinite cumulativ.

În prezenta cauză, Înalta Curte constată că nu există dovezi în sprijinul cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. b) C. proc. pen., invocat de contestator. Din actele Dosarului nr. 2855/108/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală (filele 40-41) rezultă că, pentru termenul din 1 noiembrie 2012, când instanța de recurs a soluționat cauza, contestatorul M.V. a transmis un memoriu, cuprinzând concluzii scrise, arătând totodată că starea sa precară de sănătate nu-i permite deplasarea la instanță. în consecință, chiar dacă a fost în imposibilitate de prezentare la termenul de recurs, contestatorul a înștiințat instanța despre această situație, iar prezența sa nu era obligatorie în cauză.

Pentru aceste considerente, nefiind îndeplinită una din cerințele de a căror îndeplinire cumulativă este condiționată admiterea în principiu a contestației în anulare, prevăzute de art. 391 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul M.V. În baza art. 192 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul M.V. împotriva deciziei penale nr. 3544 din 01 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 2855/108/2011. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 01 octombrie 2013.