ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2068/2013

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 47 din 8 august 2012 pronunțată în Dosarul nr. 2164/84/2011 în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.V.,  la pedeapsa de:

- 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea, în formă continuată, a infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 rep., art. 65 C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C. pen., s-a interzis inculpatului, pe o durată de 2 ani după terminarea executării pedepsei principale, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și să desfășoare o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii: administrare a societăților comerciale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) teza a III-a C. pen. pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ., s-a admis acțiunea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj și s-a obligat inculpatul, în solidar cu SC P.A.I.S. SRL Aleuș, la plata sumei de 18.157 RON către partea civilă, precum și la majorările și penalitățile de întârziere aferente, calculate în continuare până la achitarea efectivă a prejudiciului, potrivit art. 119 și art. 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 353 alin. (1) și (2) C. proc. pen. rap. la art. 163 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., art. 11 din Legea nr. 241/2005 rep., în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune, s-a menținut măsura asiguratorie asupra conturilor aparținând inculpatului, deschise la R.B. SA - Agenția Șimleu Silvaniei, măsură dispusă prin ordonanța procurorului din data de 17 decembrie 2010.

S-a admis cererea privind scutirea de amenda judiciară aplicată d-lui av. P.M. în data de 01 august 2012.

În baza art. 191 alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a obligat inculpatul, în solidar cu SC P.A.I.S. SRL Aleuș, la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. D.A., va fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, din întregul material probator administrat în cauză, că s-a dovedit fără putință de tăgadă comiterea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului. Instanța a reținut, astfel, următoarea stare de fapt: în perioada mai - iunie 2007, în calitate de administrator al SC P.A.I.S. SRL Aleuș (societate cu privire la care inculpatul a susținut, fără a face dovada, că i-a sistat activitatea în perioada primăvara anului 2010 - primăvara anului 2012), S.V. a achiziționat, prin intermediul lui M.E., mai multe cantități de porumb-boabe vândute de societăți din Ungaria, valoarea totală a cerealelor fiind de 87.738 RON. Achizițiile intracomunitare nu au fost declarate de inculpat și nu au fost înregistrate în contabilitatea SC P.A.I.S. SRL Aleuș, prejudiciul creat astfel bugetului de stat fiind de 18.157 RON.

Inculpatul a declarat că a semnat și a ștampilat una din scrisorile de transport a cerealelor, susținând că nu știa ce reprezintă, deoarece era în limba maghiară și că i s-a comunicat faptul că era un bon de motorină ce trebuia decontat.

Studiind cele 6 scrisori de transport depuse la dosar, toate purtând ștampila SC P.A.I.S. SRL Aleuș la rubrica "semnătura destinatarului", s-a constatat că toate rubricile acestora au fost tipărite și în limba română. Prin urmare, susținerile inculpatului în acest sens au fost nereale.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 03 iunie 2009, întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean Sălaj - Serviciul Criminalistic, semnătura de la rubrica "24 - Semnătura destinatarului" de pe scrisoarea de transport (CMR) datată 30 mai 2007 a fost executată de către S.V., iar impresiunile de la rubrica "24 - Semnătura destinatarului" de pe scrisorile de transport (CMR) datate 30 mai 2007, 31 mai 2007, 01 iunie 2007 și 04 iunie 2007 au fost create ștampila aparținând SC "P.A.I.S." SRL Aleuș. Nu s-a putut stabili persoana care a executat semnăturile de la rubrica "24 - Semnătura destinatarului" de pe scrisorile de transport, întrucât acestea au fost executate simplist, fiind compuse din trasee executate "la voia întâmplării" însă, din declarațiile martorilor M.E., C.I.A. și E.O. a rezultat că scrisorile de transport au fost semnate de inculpat, acesta fiind cel care a cumpărat de fiecare dată porumbul transportat la bazele de recepție din Tășnad sau Marghita. Din declarațiile martorilor M.M., P.O. și A.G. a mai rezultat faptul că inculpatul s-a ocupat, în primăvara anului 2007, de comercializarea cerealelor. Nu în ultimul rând, din verificările efectuate de organele fiscale a rezultat că doi operatori din Ungaria - U.T.S. Kft și E.E.S. au declarat livrări intracomunitare de cereale către SC "P.A.I.S." SRL Aleuș.

În drept, fapta inculpatului S.V., care, în perioada mai - iunie 2007, în calitate de administrator al SC P.A.I.S. SRL Aleuș, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în contabilitatea societății operațiuni de achiziții intracomunitare de cereale efectuate, sustrăgându-se astfel de la plata către bugetul de stat a sumei de 18.157 RON reprezentând TVA, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii a constat în omisiunea evidențierii în actele contabile a operațiunilor comerciale intracomunitare efectuate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul S.V. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen. Astfel, din probele administrate a reieșit că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra bugetului statului, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui.

Reținând vinovăția inculpatului S.V., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art. 18

1

alin. (2) C. pen., urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul S.V., instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă și a avut ca urmare producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 54 de ani, nu a recunoscut cele reținute în sarcina sa și nu se află la prima încălcare a legii penale. Astfel, prin Sentința penală nr. 253 din 03 februarie 1995 a Judecătoriei Oradea, S.V. a fost condamnat la 100.000 RON amendă penală pentru fals în declarații și bigamie. Prin Sentința penală nr. 114 din 10 mai 2000 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin Decizia penală nr. 127/A din 13 septembrie 2000 a Tribunalului Sălaj, S.V. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, plus un spor de 2 luni, pentru infracțiunile de fals în declarații, uz de fals, contrabandă, fals intelectual, înșelăciune, pedeapsa fiind suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani și 8 luni. S-a constatat că, pentru condamnările suferite de inculpat, a intervenit reabilitarea de drept.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minim, de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 C. pen., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Instanța a apreciat că, raportat la împrejurările concrete de comitere a faptelor, la persoana inculpatului, la atitudinea acestuia după săvârșirea acestora, precum și la atitudinea inculpatului pe parcursul urmăririi penale și al judecății, în favoarea lui S.V. nu s-a justificat reținerea de circumstanțe atenuante.

În același timp, instanța nu a dat eficiență juridică art. 42 C. pen., forma continuată a infracțiunii fiind o cauză facultativă de agravare a pedepsei.

În ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art. 71 C. pen., instanța a interzis inculpatului S.V. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., lit. b) și lit. c) teza a III-a C. pen., din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Instanța a apreciat că, întrucât inculpatul s-a folosit la săvârșirea prezentei infracțiuni de calitatea de administrator al unei societăți comerciale, s-a impus interzicerea, ca pedeapsă accesorie, a dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu s-a impus interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. d) și e) C. pen.

Instanța a avut în vedere Decizia nr. 74/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I, lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art. 71 alin. (3) C. pen.

De asemenea, raportat la natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, la atitudinea inculpatului, la împrejurările ce caracterizează întreaga activitate desfășurată de inculpat, instanța, a reținut și dispozițiile art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) teza a III-a C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii, toate cele arătate făcându-l pe inculpat incompatibil cu exercitarea acestor drepturi.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art. 52 C. pen., instanța a considerat că acest scop poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor nefaste ale faptei, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. Dincolo de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu s-ar justifica, întrucât rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prin cererea depusă în instanță, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj, în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 18.157 RON, reprezentând TVA suplimentar, solicitând, totodată, plata majorărilor și penalităților de întârziere aferente, calculate în continuare până la achitarea efectivă a prejudiciului.

Instanța a apreciat că, în materie de obligații fiscale, partea civilă este îndreptățită, în virtutea principiului reparării integrale a prejudiciului, și la achitarea majorărilor și a penalităților de întârziere, stabilite în conformitate cu legislația fiscală.

Astfel, analizând actele dosarului, instanța a apreciat ca întemeiate pretențiile părții civile, motiv pentru care a admis acțiunea civilă și s-a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC P.A.I.S. SRL Aleuș, la plata sumei de 18.157 RON, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, sumă ce se va actualiza la data executării integrale a obligației bugetare în conformitate cu prevederile art. 119 și art. 120 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În baza art. 353 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 163 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., instanța a admis cererea formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj și, în vederea reparării pagubei, a dispus menținerea măsurii asiguratorii asupra conturilor aparținând inculpatului, până la concurențe sumei de 18.157 RON, conturi deschise la R.B. SA - Agenția Șimleu Silvaniei, măsură dispusă prin ordonanța procurorului din data de 17 decembrie 2010.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen inculpatul S.V.

Acesta a criticat sentința pe motiv că se impunea achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. deoarece importurile de cereale nu au fost efectuate de către acesta.

A precizat că prin declarațiile martorului M.E. rezultă că martorul s-a interesat în Ungaria și a luat legătura cu firma de transport plătind atât furnizorii cât și transportul, astfel încât semnătura inculpatului de pe documentul de transport nu poate produce nici un fel de consecință în planul răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 187 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, reținându-se că acesta a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, în mod justificat s-a înlăturat apărarea inculpatului că a semnat una dintre scrisorile de transport a cerealelor fără să știe ce reprezintă, fiind scrisă în maghiară, pentru că s-a constatat că toate cele șase scrisori de transport poartă ștampila societății sale iar rubricile sunt tipărite și în română.

În plus, s-a reținut pe baza raportului de constatare tehnico-științifică că impresiunile de pe patru scrisori de transport au fost create cu ștampila societății inculpatului iar din declarațiile a trei martori rezultă că au fost semnate de către inculpat.

Motivul de apel potrivit căruia nu inculpatul ar fi efectuat importurile de cereale ci martorul M.E. nu a putut fi primit, deoarece prima instanță a reținut în mod temeinic că importurile s-au efectuat prin intermediul acestei persoane în sensul că martorul a pus în legătură pe inculpat atât cu furnizorii din Ungaria, cât și cu firma de transport însă beneficiarul a fost societatea inculpatului; din declarațiile martorilor A.G., P.O. și M.M. rezultă că în perioada anului 2007 inculpatul apelant s-a ocupat de comercializarea cerealelor.

Într-adevăr, Curtea a reținut în special că din declarația martorei M.M., șefa Bazei de Recepție Tășnad, unitatea care se ocupa de cântărirea cerealelor, rezultă că inculpatul s-a interesat despre vânzătorii de porumb și de la unul dintre șoferi care a dus de două ori cereale la bază a aflat că de fapt porumbul era al inculpatului iar șoferul a evitat să-i spună că porumbul este adus din Ungaria însă ea și-a dat seama de originea cerealelor datorită aspectului murdar al acestora.

De asemenea, din declarația martorului M.E., reiese că într-adevăr a găsit o firmă în Ungaria de la care se putea achiziționa cereale însă doar pe factură emisă de către o societate comercială și deși martorul susține că el este cel care a investit banii cu care s-a cumpărat cereale în Ungaria acesta a precizat că de fiecare dată, după fiecare transport dintre cele patru sau cinci urma să primească de la inculpat sumele dinainte stabilite reprezentând 40 bani/kg, 2 bani/kg și 3 bani/kg sume care reprezentau comisionul său și nu prețul care i-a fost achitat în totalitate de către inculpat.

Așadar, cu certitudine societatea inculpatului a efectuat atât scriptic cât și faptic importurile de cereale.

Ca atare, nu a putut fi primită susținerea apelantului că i s-a înscenat efectuarea unor importuri intracomunitare.

De această stare de fapt Direcția Generală a Finanțelor Publice Sălaj s-a sesizat ca urmare a datelor luate din aplicația "VIES" în care s-a folosit codul de TVA al societății inculpatului pentru achiziții intracomunitare, iar acestea nu au fost înregistrate în evidentele contabile și nici nu au fost declarate la finanțe în trimestrul IV al anului 2007, așa fiind în mod corespunzător a fost efectuată încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj în termen legal a declarat recurs inculpatul S.V., solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., lipsind vinovăția.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, inculpatul arată că din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor M.E., C.I.A., M.M., nu se poate deduce cu certitudine că este cel care a fost implicat în mod direct prin firma pe care o deține în operațiunile de comerț cu cereale.

De asemenea, cercetările au fost efectuate după cca doi ani din momentul realizării importurilor, bazându-se doar pe un proces-verbal emis la data de 4 iunie 2008 de către organele de control din cadrul D.G.F.P. Satu Mare, pe factura fiscală și chitanța de plată a transportului, pe cele șase scrisori de transport, pe declarațiile unor persoane interesate în cauză.

În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, inculpatul solicită casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate, respectiv cele șase scrisori de trăsură, factura privind transportul efectuat de către SC E. SRL, unde datele de identificare ale inculpatului sunt trecute în mod greșit, iar semnătura de pe factură nu-i aparține.

În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 10 și 12 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Probele administrate în cauză au dovedit fără dubiu că inculpatul, în calitate de administrator la SC P.A.I.S. SRL Aleuș, în perioada mai - iunie 2007, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nu a înregistrat în contabilitatea societății operațiuni de achiziții intracomunitare de cereale efectuate, sustrăgându-se în acest mod de la plata către bugetul de stat a sumei de 18.157 RON reprezentând TVA.

Săvârșirea infracțiunii de către inculpat rezultă din declarațiile martorilor M.E., C.I.A., E.O., M.M., P.O., A.G., scrisorile de transport depuse la dosar, raportul de constatare tehnico-științifică din 3 iunie 2009 întocmit de I.P.J. Sălaj, verificările efectuate de organele fiscale și din care rezultă că doi operatori din Ungaria - U.T.S.E. Kft și E.E.S. au declarat livrări intracomunitare de cereale către SC P.A.I.S. SRL Aleuș.

Astfel, din declarațiile martorilor M.E., C.I.A. și E.O. reiese că scrisorile de transport au fost semnate de inculpat, care a cumpărat de fiecare dată porumbul transportat la bazele de recepție din Tășnad sau Marghita, prin intermediul firmei SC E. SRL Botiz, împrejurarea că în perioada respectivă inculpatul s-a ocupat de comercializarea cerealelor rezultând din declarațiile martorilor M.M., P.O. și A.G..

De asemenea, conform raportului de constatare tehnico-științifică efectuat în faza urmăririi penale, toate cele patru scrisori de transport poartă ștampila societății inculpatului, rubricile fiind tipărite și în limba română, iar scrisoarea de transport datată 30 mai 2007 a fost semnată de inculpat.

Martorul C.I.A. a relatat în amănunt cum inculpatul i-a solicitat să transporte cerealele din Ungaria, i-a indicat și furnizorii la fiecare transport, precum și locul din țară unde trebuia să aducă cerealele, a asistat la o împrejurare în care inculpatul a vândut cerealele cu sacul unor persoane fizice, iar inculpatul semna și ștampila scrisorile de trăsură aferente, banii pentru transport fiind achitați de către acesta.

Martorul E.O., șofer la SC E. SRL Botiz a declarat că a transportat pentru inculpat porumb boabe din Ungaria, acesta i-a spus că el este beneficiarul porumbului și a semnat scrisoarea de trăsură aferentă transportului.

De asemenea, martorul a mai declarat că furnizorul din Ungaria cunoștea faptul că societatea inculpatului este cumpărătorul cerealelor.

Martorul M.E. a declarat că cerealele erau cumpărate de către inculpat, transportul a fost efectuat de către SC E. SRL Botiz, iar el trebuia să primească un comision pentru intermedierea acestor vânzări-cumpărări, comision pe care nu l-a mai primit deoarece inculpatul i-a spus că nu a avut încasări.

Și acest martor confirmă semnarea de către inculpat în prezența sa și a martorului C.I. a scrisorilor de trăsură.

Din declarațiile acestor martori, precum și din analiza celorlalte probe la care s-a făcut referire rezultă fără dubiu că inculpatul s-a implicat în mod direct în operațiunile de comerț cu cereale prin firma sa SC P.A.I.S. SRL Aleuș.

Contrar susținerilor inculpatului, acesta a comis fapta cu vinovăție, respectiv cu intenție directă, a prevăzut rezultatul acesteia respectiv crearea unui prejudiciu asupra bugetului statului și a urmărit producerea acelui rezultat.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile către A.N.A.F. - D.G.F.P. Sălaj.

Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, prejudiciul cauzat și care nu a fost acoperit, persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal.

Cea de a doua critică formulată în subsidiar de către inculpat este nefondată, dispozițiile art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen. nefiind incidente în speță.

Potrivit acestor dispoziții legale, hotărârile sunt supuse casării, între altele, atunci când instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

Din examinarea hotărârilor recurate rezultă că instanțele au analizat toate probele administrate și care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, arătând totodată și motivele pentru care au înlăturat apărările inculpatului.

Referitor la factura fiscală din 30 iunie 2007 emisă de către SC E. SRL către SC P.A.I.S. SRL aceasta conține date corecte în ceea ce privește identitatea cumpărătorului, respectiv SC P.A.I.S. SRL, la numele delegatului fiind trecută într-adevăr o altă persoană decât inculpatul și anume S.I.

Această împrejurare nu este însă de natură a duce la o altă concluzie privind infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, săvârșirea acesteia rezultând fără echivoc din probele administrate așa cum s-a arătat anterior.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul inculpatului ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.V. împotriva Deciziei penale nr. 187 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 12 iunie 2013.

Procesat de GGC - NN