ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2959/2013

Factura fiscală seria CV ACA nr. 7234108 din 20 mai 2004 în valoare totală de 52360000 ROL(5236 RON) din care TVA 8360000 ROL (836 RON) reprezentând contravaloare sistem hidraulic ridicare motostivuitor,

Factura fiscală seria CV ACA nr. 7234109 din 12 iunie 2004 în valoare totală de 2709630000 ROL (270963 RON) din care TVA 432630 ROL (43263 RON) reprezentând contravaloare inele de baie,

Factura fiscală seria CV ACA nr. 7234111 din 16 iunie 2004 în valoare totală de 1026577300 ROL( 102657,73 RON) din care TVA 163907300 ROL( 16390,73 RON) reprezentând contravaloare semeringuri diferite mărimi,

Factura fiscală seria CV ACA nr. 7234113 din 21 iunie 2004 în valoare totală de 6568800000 ROL(6568880 RON) din care TVA 1048800000 ROL(104880 RON) reprezentând contravaloare bucșe A.,

Factura fiscală seria CV ACA nr. 7234114 din 14 iulie 2004 în valoare totală de 6799993200 ROL(679999,32 RON) din care TVA 1085713200 ROL(l 08571,32 RON) reprezentând contravaloare inele baie, completate și semnate de administratorul firmei F.I. Pentru marfa achiziționată firma SC G.P.I. SRL Tecuci a efectuat plata cash și prin viramente bancare. În urma inspecției fiscale parțiale efectuate de către inspectorii din cadrul A.I.F.Covasna prin procesul-verbal încheiat la data de 14 ianuarie 2009 și înregistrat la D.G.F.P. Covasna, Activitatea de Inspecție Fiscală, sub numărul 164/2009 în baza facturilor, deconturilor, declarațiilor de impozit pe profit,situației financiare, toate aferente anului 2004 și a notei de constatare nr. 503117/CV din 20 august 2008 întocmite de comisarii Gărzii Financiare Secția Covasna, au constatat că prin neînregistrarea celor cinci facturi menționate mai sus în evidențele contabile ale firmei SC B.O. SRL Târgu Secuiesc, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 848460 RON,: din care 574519' RON impozit pe profit și 273941 RON TVA. Prin declarația administratorului firmei SC G.P.I. SRL Tecuci se confirmă relația comercială dintre cele două firme, G.T.C. punând la dispoziție facturile fiscale în original și dovezile de plată a mărfurilor achiziționate de la SC B.O. SRL Tg. Secuiesc, respectiv chitanțe emise de F.I. și extrase de cont. Inculpatul F.I. a recunoscut că facturile au fost emise de SC B.O. SRL, fiind scrise și semnate de el, a încasat contravaloarea lor, arătând totodată că, nu-și aduce aminte dacă au fost înregistrate sau nu în contabilitatea firmei. Apreciind dovedită vinovăția inculpatului sub forma intenției directe în raport cu situația de fapt reținută în cauză, instanța a constatat că: În drept, fapta inculpatului F.I., care în perioada mai - iulie 2004, în calitate de administrator la SC B.O. SRL Târgu Secuiesc, a emis un număr de cinci facturi fiscale, pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ca furnizor de mărfuri, creând un prejudiciu bugetului de stat de 848.460 RON întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale), instanța urmând a face aplicarea prevederilor art. 334 C. proc. pen., schimbând încadrarea juridică în sensul celor arătate. Pentru fapta reținută în sarcina inculpatului, instanța a aplicat acestuia o pedeapsă la stabilirea și individualizarea căreia se vor avea în vedere limitele reduse potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. și criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel instanța a avut în vedere atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise de inculpat și lipsa antecedentelor penale ale acestuia dar, și întinderea în timp a activității infracționale, numărul de acte materiale și prejudiciul încă nerecuperat. Instanța apreciază cuantumul pedepsei de mai sus ca fiind suficientă pentru atingerea scopului de prevenție generală și specială și de reeducare prevăzut de art. 52 C. pen. Apreciind că, în raport cu lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și atitudinea de recunoaștere și regret a faptelor comise, scopul pedepsei poate fi atins fără privare de libertate, și în baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale a închisorii pe o durată de 3 ani și 4 luni, reprezentând termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen. Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie și existând acordul inculpatului privind achitarea pretențiilor civile formulate, în baza art. 14, 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 și urm. C. civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna și va obliga pe inculpat să plătească părții civile suma de 848.460 RON, la care se adaugă și obligațiile fiscale accesorii aferente ce se vor calcula la obligațiile de plată principale componente ale prejudiciului până la data plății efective Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna, criticând-o pentru netemeinicie, solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, schimbarea modalității de individualizare a executării pedepsei, în sensul suspendării sub supraveghere și aplicarea pedepsei complementare a interzicerii dreptului prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., având în vedere prejudiciul creat și recunoscut de către inculpat dar neacoperit, perioada în care a fost prejudiciat bugetul de stat și faptul că până la acest moment inculpatul nu a încercat să acopere prejudiciul. Față de faptul că, inculpatul avea funcția de administrator la momentul săvârșirii infracțiunii solicită aplicarea pedepsei complementare. În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi. Prin Decizia penală nr. 131/Ap din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori s-au decis următoarele: "Admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna împotriva Sentinței penale nr. 33 din data de 10 iulie 2012 a Tribunalului Covasna, pe care o desființează sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și. sub aspectul neaplicării unei pedepse complementare inculpatului F.I., Rejudecând în aceste limite, Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului F.I. de la 1 an și 4 luni închisoare la 2 ani și 4 luni închisoare. Majorează termenul de încercare al suspendării condiționate al pedepsei la 4 ani și 4 luni. În baza art. 65 C. pen. interzice inculpatului F.I. pe durata termenului de încercare, dreptul prevăzut de art. 64 lit. c) C. pen., respectiv, dreptul de a fi administrator la o societate comercială. Menține restul dispozițiilor sentinței apelate." Pentru acestea, curtea de apel a reținut următoarele: "Prima instanță a stabilit corect starea de fapt și încadrarea juridică a infracțiunii săvârșite de către inculpat, în baza coroborării judicioase a mijloacelor de probă administrate în cauză, în faza de urmărire penală, deoarece inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. În fapt, inculpatul F.I., în perioada mai - iulie 2004, în calitate de administrator la SC B.O. SRL Tg. Secuiesc, a emis un număr de cinci facturi fiscale, pe care nu le-a înregistrat în evidențele contabile ca furnizor de mărfuri, creând un prejudiciu bugetului de stat de 848.460 RON, această faptă, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu art. 41 alin. (2) C. pen. (cinci acte materiale). Starea de fapt și încadrarea juridică nu au fost contestate nici de către Parchet, nici de către inculpat, însă așa cum am arătat, au fost stabilite în mod corect, în baza mijloacelor de probă administrate în condiții de legalitate. Cu privire la primul motiv de apel al Parchetului, care vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că acesta este fondat deoarece, aspectele care se desprind din starea de fapt și caracterul continuat al infracțiunii săvârșite de către inculpat, nu justifică aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. Având în vedere caracterul continuat al infracțiunii, numărul mare de acte materiale, aspecte ce reprezintă o cauză de agravare a răspunderii penale, Curtea constată că se impune majorarea cuantumului pedepsei principale aplicate de către prima instanță. Cuantumul prejudiciului cauzat este un alt element determinant în reindividualizarea pedepsei de către instanța de apel, dar și atitudinea inculpatului din punctul de vedere al laturii civile de a nu achita până la acest moment nici parțial prejudiciul cauzat. La toate aceste aspecte, se adaugă și faptul că, stoparea activității infracționale a inculpatului s-a realizat ca urmare a controlului efectuat de către organele financiare de control, iar nu din proprie inițiativă de către inculpat. Pentru aceste motive pedeapsa principală va fi majorată la 2 ani și 4 luni închisoare, urmând să fie orientată în continuare către minimul special prevăzut de lege, având în vedere celelalte criterii de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv lipsa antecedentelor penale, atitudinea procesuală sinceră a inculpatului și prezentarea sa în fața organelor judiciare. În ceea ce privește al doilea motiv de apel, care privește schimbarea modalității de executare, Curtea constată că, este nefondat, deoarece motivele invocate, în susținerea acestuia țin cu precădere de cuantumul prejudiciului și de atitudinea inculpatului care până în prezent nu a achitat nicio parte din acest prejudiciu. Nu s-au invocat motive care să țină de persoana inculpatului și care să dovedească faptul că scopul pedepsei nu va putea fi atins în condițiile suspendării condiționate a pedepsei. Așa cum am arătat, neachitarea prejudiciului și cuantumul acestuia, sunt aspecte legate de punerea în executare a dispozițiilor civile din această hotărâre, care vor fi soluționate la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, respectiv al aplicării pedepsei complementare prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen., Curtea constată că este fondat, aplicarea pedepsei complementare devenind obligatorie ca urmare a majorării pedepsei de către instanța de apel. Potrivit art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa complementară se poate aplica dacă pedeapsa principală este închisoare de cel puțin 2 ani și instanța constată că față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară. Potrivit alineatului al doilea al aceluiași articol, aplicarea pedepsei complementare este obligatorie când legea prevede această pedeapsă, cum este cazul speței dedusă judecății, dispozițiile art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, prevăzând această obligativitate. Față de faptul că, inculpatul avea funcția de administrator la momentul săvârșirii infracțiunii, urmează ca, în baza art. 65 C. pen. să îi fie interzis inculpatului dreptul de a ocupa funcția de administrator la o societate comercială, interdicție ce se aplică pe toată durata termenului de încercare, astfel majorat de 4 ani și 4 luni, deoarece la momentul împlinirii termenului de încercare, în condițiile art. 86 C. pen., inculpatul este reabilitat de drept." Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul F.I., ambele întemeiate pe dispozițiile pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, parchetul solicitând majorarea acesteia, având în vedere natura infracțiunii și prejudiciul mare creat bugetului de stat, iar inculpatul, reducerea și, respectiv, menținerea pedepsei aplicate de prima instanță și față de condițiile săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului. Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, în limita dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru cele ce succed: Instanțele de fond și de apel, uzând de argumentele factuale rezultate din probatoriul administrat și cu o argumentare juridică pertinentă, au reținut o corectă situație de fapt, corespunzătoare unei încadrări juridice adecvată acesteia, astfel cum a fost prezentată în actul de inculpare, precum și dispozițiilor legale aplicabile speței. În ce privește individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., Înalta Curte reține că în .cauză s-au avut în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal cu privire la pluralitatea de infracțiuni -forma continuată, ulterior analizării limitelor de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, cu reducerea acestora potrivit art. 320 1 C. proc. pen., prin raportare la gradul concret de pericol social al faptelor comise și la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale. Ca atare, față de aceste criterii, cât și prin raportare la contextul individual de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală prin care s-a creat un prejudiciu bugetului de stat în valoare totală de 848460 RON, din care 574519 RON impozit pe profit și 273941 RON TVA, neachitat nici măcar parțial, se apreciază că sancțiunea penală aplicată și majorată de către instanța de apel, de 2 ani și 4 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen corespunzător majorat și cu aplicarea pedepsei complementare de la art. 64 lit. c) C. pen., este aptă și suficientă pentru a asigura reeducarea și realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, atât recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov cât și al inculpatului F.I. împotriva Deciziei penale nr. 131/Ap din 17 decembrie 2012 a Curții de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,