ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2181/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2181/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 59 din

20 decembrie 2011 a Tribunalului Covasna s-a dispus condamnarea inculpatului H.J.,

în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu reținerea art. 74 lit. c), art. 74 alin. (2) și

art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa 2 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală.

În baza art

71 C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen., respectiv dreptul de

a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice, dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În baza art.

81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei principale rezultante

stabilite mai sus pe o durată de 2 ani și 2 luni, reprezentând termen de

încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art.

359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a

suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art.

71 alin. (5) C. pen. a suspendat pedepsele accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei principale a închisorii.

În baza art.

14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și urm. C. civ. a admis acțiunea

civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrație Fiscală București, prin Direcția Generală a

Finanțelor Publice Covasna și a obligat inculpatul să plătească părții civile

suma de 5.414 RON, la care se adaugă majorările și penalitățile de întârziere

ce se vor calcula la obligațiile de plată principale componente ale

prejudiciului până la data plății efective.

A respins cererea

formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de

Administrație Fiscală București, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna,

cu sediul în mun. Sf. Gheorghe str. B.J., jud. Covasna de instituire a sechestrului

asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza art. 13

din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea hotărârii de la data rămânerii definitive

ale acesteia către Oficiul Național al Registrului Comerțului.

În baza art. 6

alin. (1

1

) din OUG nr. 75/2001 a dispus comunicarea prezentei hotărâri

în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive ale acesteia către Direcția

Generală a Finanțelor Publice Covasna în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni

în cazierul fiscal al inculpatului.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate

de stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 10

aprilie 2010 a fost depusă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Secuiesc sesizarea

Gărzii Financiare Covasna din care a rezultat faptul că numitul H.J. - administrator

al firmei SC C.K. SRL B., a achiziționat în cursul lunii iunie 2008 cărămidă P.

de la SC O.I.E. SRL în valoare totală de 25.859,73 RON, operațiune înregistrată

în mod corect în evidențele contabile ale firmei.

În urma verificărilor

efectuate de comisarii Gărzii Financiare s-a stabilit faptul că, cantitatea de cărămizi

mai sus menționată a fost folosită de către numitul H.J. la construcția unei case

în mun. Galați, lucrare în valoare de 500 euro.

Numitul H.J. nu

a emis factură nici pentru cărămizile vândute și nici pentru suma de 500 euro, reprezentând

contravaloarea lucrării.

În urma verificărilor

efectuate s-a stabilit că, în cursul lunii iunie 2008, inculpatul - administrator

al firmei SC C.K. SRL din jud. Covasna a achiziționat de la SC O.I.E. SRL, cărămizi

P. în valoare totală de 25.859,73 RON, conform facturilor nr. A din 30 iunie 2008,

B din 30 iunie 2008, C din 30 iunie 2008, D din 30 iunie 2008, E din 30 iunie 2008.

Aceste facturi

au fost înregistrate în mod corect în evidențele contabile ale firmei, fiind întocmite

note de intrare - recepție, contravaloarea acestora regăsindu-se în soldul final

al contului „401.1" - Furnizor din Balanța de verificare analitică întocmită

la data de 31 decembrie 2008.

Cu ocazia verificărilor

efectuate de către comisari din cadrul Gărzii Financiare - Secția Covasna la data

de 13 aprilie 2010 la firma SC C.K. SRL B., privind stocul faptic și stocul scriptic,

s-a constatat faptul că aceste cărămizi nu se mai află în posesia firmei administrate

de învinuitul H.J., fiind întocmit procesul verbal din 13 aprilie 2010.

Pe timpul efectuării

acestor verificări inculpatul H.J. a precizat în nota explicativă dată în fața comisarilor

gărzii financiare, faptul că a folosit aceste cărămizi la construcția unei case

pentru o persoană fizică din mun. Galați, însă nu a emis factură nici pentru cărămizile

folosite și nici pentru efectuarea lucrării în valoare de 500 euro.

Conform procesului-verbal

întocmit de comisarii gărzii financiare din 13 aprilie 2010, s-a creat un prejudiciu

bugetului de stat prin neînregistrarea în evidențele contabile a cărămizilor vândute

și a contravalorii lucrării efectuate, în cuantum de 4.423,91 RON.

Pentru stabilirea

prejudiciului cert, a fost înaintată de către Garda Financiară - Secția Covasna

adresa din 18 martie 2010 către D.G.F.P. Covasna - Activitatea de Inspecție Fiscală.

În urma verificărilor

efectuate de către inspectori din cadrul A.I.F. Covasna, s-a stabilit faptul că

inculpatul H.J. a creat un prejudiciu total bugetului de stat în valoare de 6.266

RON, așa cum rezultă din raportul de Inspecție Fiscală din 28 mai 2010.

La data de 02

decembrie 2010 Tribunalul Covasna la cererea Oficiului Registrului Comerțului București

prin directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Covasna,

a hotărât prin sentința civilă nr. 1738 din 02 decembrie 2010 dizolvarea firmei

SC C.K. SRL B., sentință comunicată și învinuitului H.J.

Deși i-a fost

acordat termenul solicitat pentru a achita prejudiciul cauzat bugetului de stat,

inculpatul nu a achitat nici până în prezent acest prejudiciu.

În declarația

dată în fața organelor de poliție judiciară acesta a recunoscut faptul că nu a emis

facturi pentru cărămizile folosite la construcția casei din mun. Galați și nici

pentru contravaloarea lucrării, motivând faptul că nu a emis aceste facturi deoarece

nu a încasat sumele de bani cuvenite de la beneficiarul lucrării nici până în prezent.

Apreciind dovedită

vinovăția inculpatului sub forma intenției directe în raport cu situația de fapt

reținută în cauză, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului.

Pentru fapta ce

s-a reținut în sarcina inculpatului instanța i-a aplicat acestuia o pedeapsă la

stabilirea și individualizarea căreia s-au avut în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen. și limitele de pedeapsă reduse conform art. 320

1

C.

proc. pen.

Având în vedere

lipsa antecedentelor penale ale inculpatului, atitudinea de recunoaștere și regret

de comiterea faptei, precum și strădania inculpatului de a acoperi prejudiciu, chiar

dacă din lipsa resurselor financiare nu a reușit acest lucru în totalitate, instanța

a apreciat că pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu reținerea art. 74 lit. c) ,

art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. d) C. pen. este suficientă pentru atingerea scopului

de prevenție generală și specială și de reeducare prevăzut de art. 52 C. pen.

Instanța a reținut

circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. și art. 74 alin.

(2) C. pen. având în vedere atitudinea de recunoaștere și regret a faptei și de

colaborare constantă cu organele judiciare și încercările perseverente ale inculpatului

de a acoperi în măsura posibilităților financiare a prejudiciului creat.

Împotriva hotărârii

menționate a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrație

Fiscală, Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, hotărâre criticată pentru

nelegalitate.

În motivare, partea

civilă a arătat că se impune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor

mobile și imobile proprietatea inculpatului în cuantum suficient, astfel încât să

se asigure recuperarea integrală a prejudiciului produs, aceasta în condițiile în

care aplicarea măsurilor asigurătorii este obligatorie în cazul săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de Legea nr. 241/2005.

De precizat, împotriva

sentinței penale nr. 59 din 20 decembrie 2011 a Tribunalului Covasna a declarat

apel partea civilă, iar prin decizia penală nr. 28/AP/ din 6 martie 2012 Curtea

de Apel Brașov a respins această cale de atac ca tardiv introdusă.

Împotriva hotărârii

pronunțate în apel a declarat recurs partea civilă, iar prin decizia penală nr.

3142 din 4 octombrie 2012, pronunțată în Dosar nr. 1298/119/2011, Înalta Curte de

Casație și Justiție a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Brașov.

Astfel, s-a format

dosarul penal nr. 1298/119/2011* al acestei instanțe.

Prin decizia penală

nr. 19/Ap din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost respins ca nefondat apelul declarat în cauză.

Examinând hotărârea

atacată, prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de

drept conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele:

Starea de fapt

a fost corect reținută, pe baza probelor administrate, iar fapta inculpatului H.J.,

administrator la firma SC C.K. SRL B. de a nu înregistra în evidențele contabile

cărămizile vândute și contravaloarea lucrării efectuate pentru un imobil din Galați,

creând astfel un prejudiciu total bugetului consolidat al statului în valoare de

5.414 RON răspunde încadrării juridice prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din

Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.

Audiat fiind în

faza de cercetare judecătorească inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în modalitatea

reținută în rechizitoriu, solicitând aplicarea dispozițiilor privitoare la judecata

în cazul recunoașterii vinovăției, prevăzută de art. 320

1

C. proc.

pen.

La data de 14

decembrie 2011, Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Covasna a comunicat instanței că inculpatul nu a achitat prejudiciul

cauzat bugetului consolidat al statului în cuantum de 5.414 RON la care se adaugă

majorările și penalitățile de întârziere calculate până la data stingerii efective

a sumei.

De altfel, instanța

de fond, prin hotărârea pronunțată, a obligat inculpatul la plata sumei menționate,

respingând cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată.

Potrivit art.

11 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în

cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor

asigurătorii este obligatorie, în vederea reparării pagubei asupra bunurilor inculpatului

și ale persoanei responsabile civilmente până la concurența valorii probabile a

pagubei conform art. 163 alin. (2) C. proc. pen.

Pentru a putea

fi dispusă o asemenea măsură trebuie să existe în patrimoniul acestor părți bunuri.

Prin adresa

din 24 ianuarie 2013, Primăria comunei B., județul Covasna, pe teritoriul căreia

domiciliază inculpatul, a comunicat că acesta nu figurează în evidențele fiscale.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală

prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, care a invocat cazul de casare

prev. de

art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen., solicitând casarea hotărârilor pronunțate în cauză și admiterea cererii

privind instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale

inculpatului, fiind fără relevanță că nu au fost identificate bunuri urmăribile

în patrimoniul inculpatului, în condițiile în care legea nu distinge între bunuri

existente și viitoare.

Examinând hotărârile

atacate prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată

că recursul este nefondat.

Este adevărat

că potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune

prevăzută de această lege (cum este și cazul celei incriminate în art. 9 lit.

b) săvârșită de inculpat), luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Această normă

legală derogă de la dispozițiile dreptului comun doar în ce privește posibilitatea

organului judiciar de a aprecia dacă, în raport de circumstanțele cauzei, se impune

sau nu luarea unor măsuri asigurătorii în condițiile art. 163 și urm. C. proc.

pen.

Instituirea obligatorie

a unor asemenea măsuri în cazul infracțiunilor incriminate în Legea nr. 241/2005

este însă condiționată de existența unor bunuri în patrimoniul inculpatului sau

al părții responsabile civilmente, la momentul înființării sechestrului.

Această concluzie

se desprinde din analiza dispozițiilor art. 165 și 166 C. proc. pen., potrivit cărora

organul care procedează la aplicarea sechestrului este obligat să identifice și

să evalueze bunurile sechestrate, putând dispune și ridicarea bunurilor, iar procesul-verbal

de sechestru cuprinde descrierea amănunțită a bunurilor sechestrate, cu indicarea

valorii acestora.

Pe cale de consecință,

sechestrul nu poate fi instituit decât asupra bunurilor existente în patrimoniul

inculpatului sau al părții responsabile civilmente, a căror descriere și evaluare

este posibilă la momentul înființării acestei măsuri, iar nu și asupra bunurilor

viitoare.

Or, în speță,

așa cum rezultă din actele aflate la dosar, inculpatul nu figurează în evidențele

fiscale cu bunuri impozabile, astfel încât luarea unor măsuri asigurătorii, în acord

cu textul legal sus-amintit, ar fi o dispoziție formală, lipsită de conținut și

fără finalitate practică.

În privința părții

responsabile civilmente, rezultă că prin sentința civilă nr. 1738 din 02

decembrie 2010 a Tribunalului Covasna s-a hotărât dizolvarea SC C.K. SRL.

Prin urmare, critica

părții civile este nefondată, sens în care va fi respinsă ca atare și calea sa de

atac, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

disp.art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală prin

Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna împotriva deciziei penale nr. 16/Ap

din 12 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și pentru

cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat H.J.

Obligă recurenta parte civilă la

plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru

intimatul inculpat H.J., se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

20 iunie 2013.