ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 582/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 582/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 160 din 31

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2977/104/2011

s-a dispus, în baza art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 241/2005 modif. cu referire la art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen. și cu aplic, art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen. și art.

76 alin. (1) lit. d) C. pen., condamnarea inculpatului V.C., la pedeapsa

principală de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune

fiscală.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat

inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe durata de 3 ani,

termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a

dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei închisorii.

În conformitate cu disp. art. 14 și art.

346 alin. (1) C. proc. pen. corob. cu art. 998, 999 C. civ., s-a admis, în

parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice

- Agenția Națională de Administrare Fiscală prin reprezentant Direcția Generală

a Finanțelor Publice Olt și a fost obligat inculpatul V.C. la plata către

bugetul consolidat al statului a sumei de 25.248 lei, din care: 3387 lei - impozit

pe venit, 1842 lei - impozit pe profit și 20.0191ei - TVA, plus majorări și

penalități de întârziere calculate conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare,

până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate

statului.

A fost admisă cererea privind

instituirea sechestrului formulată de partea civilă Agenția Națională de

Administrare Fiscală prin reprezentant Direcția Generală a Finanțelor Publice

Olt și, în baza art. 353 alin. (1), art. 163 C. proc. pen., s-a dispus această

măsură asiguratorie asupra celor două autoturisme menționate în adresa nr. 78425

din 11 octombrie 2011 emisă de Primăria mun. Slatina ca fiind bunurile cu care

inculpatul figurează înscris în evidențele fiscale.

S-a menționat

că dispoziția privind luarea măsurii asigurătorii este executorie și va fi

adusă la îndeplinire, potrivit art. 164 alin. (3) C. proc. pen., de organele

proprii de executare ale A.N.A.F-D.G.F.P. Olt, cărora li se va comunica de

îndată copia dispozitivului, urmând a proceda conform art. 165, art. 166 C.

proc. pen.

În conformitate cu art. 13 alin. (1)

din Legea nr. 241/2005 și art. 4 și 6 din O.G. nr. 75/2001 modif. s-a dispus

ca, după rămânerea definitivă a hotărârii, o copie a dispozitivului acesteia să

se transmită Oficiului Național al Registrului Comerțului, Ministerului

Finanțelor Publice și Direcției Generale a Finanțelor Publice Olt, pentru

efectuarea mențiunilor corespunzătoare.

Având în vedere declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului care se coroborează cu raportul de expertiză

fiscală, procese verbale încheiate de reprezentanții D.G.F.P. Olt, înscrisuri -

facturi fiscale, chitanțe, ordine de plată, chitanțe, declarații fiscale, fișe

sintetice analitice, raport de activitate efectuat de lichidator judiciar P.

SPRL Slatina privind propunerea de închidere a procedurii insolvenței

debitoarei SC I.C. SRL Slatina, fișă istoric SC I.C. SRL Slatina comunicată de

Oficiul de pe lângă Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt, statut,

acte adiționale și încheieri pronunțate de judecătorul delegat la Oficiul de pe

lângă Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Olt privind înregistrarea

acestora, certificat de înregistrare, sentința nr. 766 din 15 iunie 2009

pronunțată de Tribunalul Olt - secția comercială și de contencios administrativ

în dosarul nr. 80/104/2009 (fil. 322-348 dos. u.p), sentința nr. 668 din 14 iunie

2010 pronunțată de Tribunalul Olt - secția comercială și de contencios administrativ

în dosarul nr. 80/104/2009), prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul V.C.,

în calitate de administrator la SC I.C. SRL Slatina (radiată conform sentinței nr.

668 din 14 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Olt - secția comercială și de contencios

administrativ și mențiunilor din evidența Oficiului Registrului Comerțului de

pe lângă Tribunalul Olt), nu a înregistrat în evidența contabilă toate

operațiunile comerciale sau veniturile realizate în perioada 01 ianuarie

2007-31 decembrie 2009, respectiv că din totalul de 64 facturi ce au făcut

obiectul controlului fiscal, 24 au fost înregistrate în Jurnalul pentru vânzări

și în decontul de TVA, iar din cele 39 facturi fiscale aferente achizițiilor

nedeclarate, 18 au fost înregistrate în Jurnalul de cumpărări, cauzând

bugetului de stat un prejudiciu în cuantum de 25.248 lei, din care: 3387 lei -

impozit pe venit, 1842 lei - impozit pe profit și 20.019 lei - TVA.

S-a arătat că faptele sunt dovedite

prin probele menționate anterior, dar și recunoscute de inculpat în condițiile art.

320

1

C. proc. pen.

În drept,

s-a reținut că faptele comise de

inculpatul V.C. în calitate de administrator la SC I.C. SRL Slatina întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.

(1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 modificată.

La

individualizarea judiciară a pedepsei

s-au

avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen.,

gradul de pericol social generic și concret al faptelor săvârșite, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului (44 ani, căsătorit, un copil),

conduita procesuală, atitudinea după săvârșirea infracțiunii - prezentarea în

fața organelor judiciare imediat ce a aflat de existența dosarului penal,

regretul manifestat cu privire la faptele comise, preocuparea pentru

înlăturarea consecințelor infracțiunii, inculpatul manifestându-și expres

acordul de achitare a prejudiciului produs, fiind reținute așadar circumstanțele

judiciare atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) și alin. (2) C.

pen., pedeapsa fiind redusă la 1 an închisoare.

S-a apreciat că scopul preventiv

educativ al pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate și s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii (de

interzicere a unor drepturi).

Cu privire la latura civilă a cauzei,

s-a constatat că D.G.F.P. Olt în

numele și pentru A.N.A.F, ca reprezentant al Statului Român, prin cererea din 26

august 2011, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma totală de 58.209 lei,

reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al statului

conform procesului verbal de inspecție fiscală din 24 august 2010 încheiat de

D.G.F.P. Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, sumă compusă din: impozit

venit: debit - 4.309 lei, majorări întârziere impozit pe profit-1.444 lei,

impozit profit: debit - 1.842 lei, TVA: debit - 38.111 lei, majorări întârziere

TVA- 12.503 lei, solicitând și obligarea inculpatului la plata obligațiilor

fiscale accesorii calculate până la data când suma va fi achitată integral

conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

modificat.

Prin aceeași cerere, s-a solicitat

instituirea sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile aparținând

inculpatului.

Referitor la pretențiile civile

solicitate de D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F., tribunalul a reținut

că, în raport de obiectul dedus judecății - disp. art. 317 C. proc. pen.,

faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului,

prejudiciul este cel reținut în rechizitoriul prin care a fost sesizată

instanța cu judecata cauzei de față, stabilit prin expertiza fiscală efectuată

pe parcursul urmăririi penale.

S-a constatat că D.G.F.P. Olt, în

cererea de constituire parte civilă, nu a indicat nici un motiv pentru care a

solicitat o sumă mai mare decât aceea stabilită prin expertiza fiscală

efectuată în cauză (fii. 353-368 dos. u.p), în contextul în care procesul

verbal menționat (24 august 2010) exista și pe parcursul urmăririi penale și

chiar la acesta s-a raportat și expertiza fiscală dispusă de organele de

urmărire penală, a fost avut în vedere de expert, iar la întocmirea acelui

proces verbal inițial prejudiciul a fost estimat, expertiza fiscală fiind

dispusă ulterior tocmai pentru stabilirea certă a prejudiciului, așa cum s-a

menționat și în rechizitoriu.

S-a reținut că inculpatul, cu prilejul

audierii sale, a declarat expres că este de acord să achite prejudiciul produs

bugetului de stat în cuantum de 25.248 lei (conform rechizitoriului - reținut

în baza expertizei fiscale), la care se vor calcula penalități și dobânzi de

întârziere - fila 30 dos. fond și, avându-se în vedere principiul

disponibilității, care guvernează modul de soluționare a laturii civile, s-a

dispus obligarea acestuia la plata sumei respective.

Totodată, s-a considerat întemeiată

cererea părții civile privind instituirea măsurii sechestrului asigurător,

măsura fiind dispusă asupra autoturismelor cu care inculpatul figurează înscris

în evidențele fiscale.

Împotriva acestei sentințe a formulat

apel partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt, în numele și

pentru A.N.A.F ca reprezentant al Statului Român,

în motivarea apelului sentința fiind

criticată cu privire la modul de rezolvare a laturii civile.

S-a arătat că prima instanță a ignorat

actele deduse judecății - respectiv procesul verbal de inspecție fiscală din 24

august 2010 prin care s-au stabilit obligații de plată în cuantum de 58.209 lei

- și că în mod nelegal a luat în considerare o probă administrată în cursul

urmăririi penale - expertiza contabilă efectuată la mai bine de un an de la

data întocmirii procesului verbal de inspecția fiscală.

Prin decizia penală nr. 119 din 4

aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori,

a fost respins apelul

declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele

și pentru A.N.A.F ca reprezentant legal al Statului Român, împotriva sentinței

penale nr. 160 din 31 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr.

2977/104/2011, privind pe inculpatul V.C., trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005.

A fost obligată apelanta parte civilă

la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

Analizând apelul formulat în raport de

actele și lucrările dosarului, instanța de prim control judiciar a reținut că

sunt nefondate criticile apelantei părți civile.

S-a avut în vedere că principiul

egalității în drepturi, înscris în Constituție ca și dreptul la un proces

echitabil, principiul „egalității armelor" menționate de Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, impun ca judecarea unei cauze penale sau civile să se

desfășoare după aceleași reguli procesuale, indiferent de calitatea părților.

Prin urmare,

s-a apreciat că Statul Român nu are și nu poate avea o poziție privilegiată în

cadrul procedurilor penale sau civile.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit

Codului de procedură penală (art. 62 - 68), judecarea unei cauze se realizează

pe bază de probe, propuse și administrate pe parcursul procesului penal,

analizate și discutate în condiții de contradictorialitate.

S-a constatat

că procesul verbal de inspecție fiscală constituie un înscris ce poate servi ca

mijloc de probă - înscris provenind de la una dintre părțile interesate - dar

nu are și nu poate avea o valoare probatorie superioară celorlalte probe

administrate pe parcursul procesului penal.

S-a mai constatat că, în cauza de

față, la urmărirea penală, s-a efectuat o expertiză contabilă care a reținut un

alt cuantum al prejudiciului, mai mic decât cel stabilit de organele fiscale,

probă ce nu a fost contestată sau combătută în nici un fel de partea civilă

apelantă.

Pe de altă parte, s-a observat și

faptul că partea civilă apelantă se raportează la un prejudiciu de 58.209 lei,

care include deja majorări de întârziere în sumă de 13.947 lei, majorări care,

după cum a arătat și prima instanță, nu pot fi considerate ca făcând parte din

prejudiciul efectiv.

Totodată, s-a avut în vedere că prima

instanță a arătat că la suma reținută ca și prejudiciu efectiv, se vor calcula

majorări și penalități de întârziere, conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare,

până la data executării integrale a acestor obligații bugetare datorate

statului.

Împotriva

deciziei anterior menționate, în termen legal, a declarat recurs partea civilă

Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele și pentru Agenția

Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al Statului Român.

Pe calea motivelor scrise depuse la

dosar, recurenta parte civilă a criticat decizia atacată pentru nelegalitate și

netemeinicie, sub aspectul soluționării laturii civile și a solicitat admiterea

recursului și, pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii civile și obligarea

inculpatului la plata sumei integrale pentru care s-a făcut constituirea de

parte civilă, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii, ce urmează a

fi calculate în conformitate cu legislația fiscală aplicabilă la momentul

producerii prejudiciului, până la data achitării integrale a acestuia.

Înalta Curte, examinând recursul

declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul

cauzei, constată că acesta nu este fondat,

pentru considerentele care urmează.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., obiectul acțiunii civile exercitate în

cadrul procesului penal îl constituie repararea pagubei pricinuită părții

vătămate, iar potrivit art. 998, 999 C. civ., răspunderea civilă delictuală

este antrenată atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: existența

unei fapte ilicite, existența prejudiciului, legătura de cauzalitate între

fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției. Prejudiciul constă în

consecințele negative patrimoniale sau morale suferite de o persoană ca urmare

a faptei ilicite săvârșite de inculpat, acesta trebuind să fie cert, ceea ce

presupune că este sigur în ce privește existența sa și posibilitățile de

evaluare. Mai trebuie reținut că prejudiciul cert este atât cel actual, adică

deja produs, cât și cel viitor, care este sigur că se va produce și este

susceptibil de evaluare, însă nu și prejudiciul eventual.

În cauză,

D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F., ca reprezentant al Statului Român,

prin cererea din 26 august 2011, s-a constituit parte civilă cu suma totală de

58.209 lei, reprezentând prejudiciul produs bugetului general consolidat al

statului, conform procesului verbal de inspecție fiscală din 24 august 2010

încheiat de D.G.F.P. Olt - Activitatea de Inspecție Fiscală, sumă compusă din:

impozit venit: debit - 4.309 lei, majorări întârziere impozit pe profit - 1.444

lei, impozit profit: debit - 1.842 lei, TVA: debit - 38.111 lei, majorări

întârziere TVA - 12.503 lei și a solicitat, de asemenea, obligarea inculpatului

la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate până la data când suma va fi

achitată integral conform art. 119 și 120 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de

procedură fiscală modificat.

Relativ la constituirea de parte

civilă a D.G.F.P. Olt în numele și pentru A.N.A.F, ca reprezentant al Statului

Român față de inculpatul V.C., dat fiind că vinovăția acestui inculpat în

comiterea infracțiunii de evaziune fiscală a fost stabilită prin hotărâre, s-a

constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 998, 999 C. civ. privind

răspunderea civilă delictuală a inculpatului, astfel că, prin sentința

pronunțată de prima instanță, menținută prin hotărârea instanței de apel, în

baza art. 14 și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C.

civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și a fost

obligat inculpatul V.C. la plata către bugetul consolidat al statului a sumei

de 25.248 lei, din care: 3387 lei - impozit pe venit, 1842 lei - impozit pe

profit și 20.019 lei-TVA, plus majorări și penalități de întârziere calculate

conform art. 119 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu

modificările și completările ulterioare, până la data executării integrale a

acestor obligații bugetare datorate statului.

Înalta Curte constată că în mod corect

inculpatul a fost obligat doar la plata sumei de 25.248 lei, acesta fiind

prejudiciul creat în prezenta cauză, după cum a fost menționat și în

cuprinsul actului de sesizare a

instanței, fiind stabilit pe baza expertizei fiscale efectuate în cursul

urmăririi penale.

Tot astfel, se reține că procesul

verbal de inspecție fiscală din 24 august 2010, la care a făcut referire partea

civilă și la momentul întocmirii căruia prejudiciul era unul estimat, a fost

avut în vedere de către expert cu prilejul întocmirii raportului de expertiză

și, în plus, nu au fost formulate obiecțiuni cu privire la acest raport.

Pe de altă parte, se reține că,

potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au o valoare prestabilită

și pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nicio

distincție cu privire la valoarea lor probantă, după cum au fost administrate

în faza urmăririi penale sau în cea a judecății.

Prin urmare, în prezenta cauză, având

în vedere că recurenta parte civilă nu a prezentat dovezi în sprijinul

solicitării unei sume care depășește pe cea stabilită pe baza expertizei

fiscale efectuate în faza de urmărire penală - probă care nici nu a fost

contestată -, criticile formulate de aceasta, care, de altfel, au fost invocate

și în calea de atac a apelului, se privesc ca nefiind întemeiate, latura civilă

fiind just soluționată.

Pentru considerente anterior expuse și

având în vedere că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să

determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca

nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenta parte civilă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în cuantum de 400 lei, în care se va include și onorariul cuvenit

pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice Olt în numele

și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca reprezentant al

Statului Român împotriva deciziei penale nr. 119 din 4 aprilie 2012 a Curții de

Apel Craiova - secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul V.C.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul

inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18

februarie 2013