ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor de față,

În

baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 38 din data de 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt

în Dosar nr. 1322/104/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.

241/2005, a fost condamnat inculpatul P.F.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare

privativă de libertate în condițiile prev. de art. 57 C. pen. și interzicerea

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) și c) C.

pen. pe o durată de 3 ani - pedeapsă complementară.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C.

pen. pe durata executării pedepsei s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit.

b) și c) C. pen.

În

baza art. 86

5

alin. (1) rap. la art. 85 alin.

(1) C. pen. s-a dispus anularea executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani

închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 518 din

04 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. 3106/311/2009.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare în condițiile art. 57

C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pe durata executării

pedepsei principale pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art.

64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

A fost înlăturată aplicarea dispozițiile

art. 359 C. proc. pen., art. 86

3

C. pen. și art. 86

4

C.

pen.

În

baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 și urm. C. civ. a fost

admisă cererea și s-a dispus obligarea inculpatului P.F.A. la plata sumei de 150.665,91

RON despăgubiri civile către A.N.A.F., prin D.G.F.P. Olt - Slatina și la plata obligațiilor

fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a hotărârii

până la achitarea integrală a debitului către partea civilă.

A fost respinsă cererea privind instituirea

sechestrului asigurător pe bunurile mobile și imobile aparținând inculpatului, ca

nefondată.

În

baza art. 17 din Legea nr. 26/1990, modificată prin Legea

nr. 161/2003, copie de pe hotărâre se va comunica Oficiului Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Olt în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive

a hotărârii.

În

baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 copie de pe

dispozitivul hotărârii se va comunica Oficiului Național al Registrului Comerțului

București după rămânerea definitivă a hotărârii.

A fost obligat inculpatul la 4.200 RON

cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON onorariu avocat oficiu, suma fiind

avansată din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați Olt.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 267/P/2010 al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Olt a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul P.F.A.,

pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, constând în aceea că în perioada 01 ianuarie 2006

- 31 noiembrie 2006 nu a evidențiat în documentele contabile ale societății un număr

de 38 facturi fiscale emise de către SC M.G. SRL Tâgoviște, județul Dâmbovița și

PFA P.I. Călinești, județul Teleorman, nedeclarând organelor competente veniturile

obținute în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, aducând

astfel un prejudiciu bugetului de stat în valoare de 66.991,91 RON, respectiv 30.625

RON reprezentând impozit pe profit nedeclarat și 36.366,91 RON TVA necolecat și

nedepus.

Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea

de sub urmărire penală față de învinuitul P.F.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive

ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective.

Din actele și lucrările dosarului, prima

instanță a reținut în fapt că în data de 15 mai 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria

Slatina a fost sesizat de către Garda Financiară - Secția Olt cu plângere penală

formulată împotriva inculpatului P.F.A., asociat unic și fost administrator al SC

C.G. SRL Slatina, care în perioada 01 ianuarie 2006 - 31 noiembrie 2006 nu a evidențiat

în documentele contabile ale societății un număr de 38 facturi fiscale emise către

SC M.G. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița și PFA P.I. Călinești, județul Teleorman,

nedeclarând organelor competente veniturile obținute în scopul sustragerii de la

îndeplinirea obligațiilor fiscale, faptă carte a dus la prejudicierea bugetului

de stat cu suma de 66.978,9 RON.

Cercetările privindu-l pe inculpatul P.F.A.

au avut loc ca urmare a desfășurării unui control încrucișat efectuat de către Garda

Financiară - Secțiile Dâmbovița, Teleorman și Olt.

Conform procesului-verbal de constatare

întocmit de organele fiscale din cadrul Gărzii Financiare - Secția Olt și a datelor

comunicate de Oficiul Registrului Comerțului Olt, SC C.G. SRL Slatina a fost înființată

în anul 2000, având ca asociați și administratori pe numiții C.A.F. și C.N.V.

Începând cu data de 17 ianuarie 2005 sediul

societății a fost mutat în Slatina, str. S., iar unic asociat și administrator a

devenit inculpatul P.F.A.

Prin sentința nr. 116 din 06 martie 2006,

Tribunalul Olt a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de SC C.G. SRL Slatina,

fiind desemnat ca administrator judiciar numitul N.N.

Prin încheierea din data de 03 iulie 2006

Tribunalul Olt a dispus dizolvarea societății, declanșarea procedurii falimentului

și l-a desemnat ca lichidator judiciar pe numitul N.N., SC C.G. SRL Slatina fiind

radiată din baza Oficiului Registrului Comerțului Olt în baza încheierii din 15

martie 2007.

Organele fiscale au constatat că de la

data preluării SC C.G. SRL Slatina de către inculpatul P.F.A. și până la data radierii

societății (01 ianuarie 2005 - 15 martie 2007) agentul economic nu a depus nicio

declarație fiscală la bugetul general consolidat al statului, deși conform vectorului

fiscal este înregistrat ca plătitor de impozit pe profit și TVA trimestrial.

În

urma verificărilor efectuate a rezultat că SC C.G. SRL Slatina

nu a evidențiat în documentele contabile și nu a declarat la organele fiscale obligațiile

de plată către bugetul de stat (impozit pe profit și TVA) rezultate din facturile

fiscale care atestă vânzarea de mărfuri către SC M.G. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița,

și PFA P.I. Călinești, județul Teleorman, diminuându-se astfel creanțele fiscale

datorate.

Astfel, a rezultat că în perioada 06

ianuarie - 17 februarie 2006 inculpatul P.F.A. nu a evidențiat în documentele contabile

4 facturi fiscale emise de către SC M.G. SRL Târgoviște, județul Dâmbovița, privind

vânzarea de diverse tipuri de cauciuc în valoare totală de 19.728,99 RON către această

societate, având TVA aferent în cuantum de 3.150 RON.

Această relație comercială a fost confirmată

de către martora M.E.L., administrator al SC M.G. SRL Târgoviște în acea perioadă

care a precizat că într-adevăr societatea sa a achiziționat diverse tipuri de cauciuc

de la SC C.G. SRL Slatina, cele 4 facturi fiscale fiind înregistrate în contabilitatea

sa.

Totodată, sus-numita a menționat că mărfurile

achiziționate erau plătite cu numerar la livrare, ea figurând ca delegat pe 3 dintre

facturile fiscale, confirmând astfel recepția bunurilor pe care le-a comercializat

ulterior.

Aceeași situație a fost relatată de către

martoră și cu ocazia audierii acesteia de către instanță.

În

urma verificărilor efectuate de organele fiscale a rezultat

că în perioada 01 augsut - 28 august 2006 și 14 noiembrie 2006 inculpatului P.F.A.,

deși îi fusese revocat mandatul de administrator, a angajat SC C.G. SRL Slatina

în relații comerciale cu PFA P.I. Călinești, județul Teleorman, și nu a evidențiat

în documentele contabile 34 facturi fiscale emise și care atestă vânzarea de cereale

(grâu, floarea soarelui), materiale de construcții (ciment, oțel beton, var) și

contravaloare prestări servicii în valoare totală de 207.499,33 RON către această

societate, având TVA aferent în cuantum de 33.209,97 RON.

Deși au fost efectuate multiple demersuri

în vederea audierii numitului P.I. cu privire la achiziționarea acestor bunuri de

la SC C.G. SRL Slatina, verificările efectuate au relevat că acesta nu se mai află

pe teritoriul României.

Aceeași situație s-a constatat și pe parcursul

cercetării judecătorești în sensul că, cu toate demersurile efectuate de instanță,

nu a fost posibilă aducerea acestuia pentru a fi audiat.

În

urma analizei celor 34 de facturi fiscale s-a constatat că

pe acestea figurează ca delegat un anume C.V. sau inculpatul P.F.A. Verificările

efectuate cu privire la C.V. au relevat faptul că în baza de date a M.A.I. - Evidența

persoanelor nu figurează vreo persoană care să aibă datele de identitate consemnate

în facturi, acest nume fiind în mod evident fictiv.

Organele fiscale au apreciat că datorită

neevidențierii în documentele contabile a acestor tranzacții comerciale și nedeclarării

veniturilor obținute din acestea, bugetul de stat a fost prejudiciat cu suma totală

de 66.978,9 RON reprezentând impozit pe profit neplătit în cuantum de 30.618,93

RON și TVA necolectat și nedepus în cuantum de 36.359,97 RON.

Deși a fost citat în mai multe rânduri

la adresa de domiciliu, atât de către organele fiscale, cât și de către organele

de urmărire penală, inculpatul P.F.A. nu s-a prezentat pentru a da explicații sau

a fi audiat în cauză.

În

urma verificărilor efectuate pe parcursul urmăririi penale

a rezultat că acesta nu a locuit la adresa de domiciliu.

Totodată, s-a constatat că la sediul social

declarat, societatea nu desfășura în fapt vreo activitate, nefiind descoperite documente

sau alte evidențe contabile, motiv pentru care prejudiciul produs bugetului de stat

a fost calculat exclusiv pe baza tranzacțiilor comerciale evidențiate de cele 38

de facturi fiscale sus-menționate.

De altfel, așa cum s-a menționat, în perioada

01 ianuarie 2005 - 15 martie 2007, agentul economic SC C.G. SRL Slatina nu a depus

nicio declarație fiscală la bugetul general consolidat al statului deși conform

vectorului fiscal este înregistrat ca plătitor de impozit pe profit și TVA trimestrial.

Administratorul judiciar/lichidatorul judiciar

N.N. a menționat de asemenea că nu l-a cunoscut pe inculpatul P.F.A. și nici nu

a intrat în posesia documentelor contabile ale SC C.G. SRL Slatina.

În

vederea stabilirii cu exactitate a prejudiciului produs de

inculpat în cauză s-a efectuat și o expertiză contabilă, expertul concluzionând

că într-adevăr cele 38 facturi fiscale nu au fost înregistrate în evidența contabilă

SC C.G. SRL Slatina, veniturile obținute nefiind declarate organelor fiscale.

Expertul a apreciat că inculpatul a prejudiciat

astfel bugetul de stat cu suma de 66.991,91 RON reprezentând impozit pe profit nedeclarat

- 30.625 RON și TVA necolectat și nedepus 36.366,91 RON.

La acest debit au fost calculate și majorări

de întârziere în sumă de 83.674 RON, rezultând astfel că prejudiciul total produs

adus de inculpat bugetului de stat este în valoare totală de 150.665,91 RON.

Concluziile expertizei grafice întocmite

în cauză în legătură cu semnăturile efectuate la rubrica „delegat” pe cele 34 de

facturi fiscale emise de SC C.G. SRL Slatina către PFA P.I. Călinești, județul Teleorman,

nu au fost concludente, neputându-se stabili cu valoare de certitudine dacă acestea

au fost executate de inculpat.

Prin sentința penală nr. 518 din 04

iunie 2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare, inculpatul P.F.A.

a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere

pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, reținându-se că în perioada mai 2006 -

31 decembrie 2007 în calitate de reprezentant al SC C.G. SRL Slatina, prin neevidențierea

în documentele contabile a unui număr de 76 de facturi fiscale care atestau livrarea

de lingouri de aluminiu către diverși agenți economici și nedeclararea veniturilor

astfel obținute cu consecința diminuării obligațiilor fiscale datorate, bugetul

de stat a fost prejudiciat cu suma totală de 173.993,08 RON.

După numeroase demersuri efectuate în cauză,

care au durat o perioadă relativ mare de timp, instanța a identificat ca urmare

a relațiilor solicitate de la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova,

în a cărui supraveghere se afla inculpatul P.F.A., adresa de domiciliu a acestuia

și aducerea sa în fața instanței pentru a fi audiat.

Astfel, cu adresa din 03 noiembrie 2011

Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova a comunicat că inculpatul

P.F.A. locuiește fără forme legale în Ploiești, str. B., la numita D.I.

La data de 16 ianuarie 2012 a fost audiat

inculpatul P.F.A., care nu a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost trimis

în judecată, arătând că nu are nici o societate comercială și nu a făcut afaceri

în numele acesteia în sensul că nu a emis cele 36 facturi cu care s-a livrat marfă

către SC M.G. SRL Târgoviște privind vânzarea de diverse tipuri de cauciucuri în

valoare totală de 19.628 RON și nici cele 32 de facturi pentru PFA P.I. Călinești,

județul Teleorman.

Cu aceeași ocazie inculpatul a precizat

că nu a desfășurat activitate comercială în contul societății SC C.G. SRL Slatina

și nu a livrat marfă celor două societăți reținute în actul de trimitere în judecată

întrucât a plecat în străinătate în iulie 2005 și s-a întors în anul 2007 înainte

de sărbătoarea paștelui.

Acesta a mai arătat că nu îl cunoaște pe

numitul C.V. care figurează pe facturi și nici nu a primit vreo sumă de bani pentru

mărfurile pe care se susține că le-a livrat.

Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea

faptei pentru care a fost trimis în judecată, situația de fapt și vinovăția sa au

fost pe deplin dovedite cu plângerea formulată de Garda Financiară - Secția Olt,

cu procesul-verbal de constatare întocmit de Garda Financiară, cu facturile fiscale

emise de SC M.G. SRL Târgoviște (copii), cu comunicările Gărzii Financiare -

Secția Teleorman, cu facturile fiscale PFA P.I. (original), cu adresa emisă de lichidatorul

judiciar, cu comunicările A.N.A.F., verificări C.V., istoric SC C.G. SRL Slatina,

istoric SC M.G. SRL Târgoviște, verificări P.I., istoric PFA P.I., verificări inculpat

P.F.A., raport de expertiză contabilă, raport de expertiză grafică, cu sentința

penală nr. 518 din 04 iunie 2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare

și cu depozițiile martorilor M.E.L. și P.C., audiate în cauză, din care rezultă

că au cumpărat diverse mărfuri de la societatea administrată de inculpat.

Întrucât

din actele dosarului a rezultat că inculpatul

a cumpărat societatea SC C.G. SRL Slatina de la numiții C.A.F. și C.N.V., prima

instanță a procedat la audierea acestora.

Cei doi martori au relatat în depozițiile

date în fața instanței că l-au văzut o singură dată pe inculpat cu ocazia cesionării

societății, cesiune care s-a produs la Registrul Comerțului Olt, în urma unui anunț

publicitar dat în ziar.

Martorul C.N.V. a relatat că în momentul

în care a cesionat societatea, i-a predat inculpatului toate documentele societății

și ștampila pe bază de proces-verbal, ocazie cu care a primit de la inculpat circa

10 milioane ROL și toate cheltuielile ocazionate de transfer.

Depozițiile acestor martori infirmă apărarea

formulată de inculpat cu ocazia audierii, când a relatat că nu a avut nici o societate

comercială și nu a efectuat activități comerciale în numele acesteia și evidențiază

nesinceritatea acestuia.

Apărarea inculpatului, s-a reținut că este

nesinceră și nereală, fiind infirmată de probele administrate în cauză din care

rezultă cu certitudine săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005.

Așa cum s-a arătat, martorii C.A.F. și

C.N.V., audiați în cauză au relatat că i-au cesionat societatea inculpatului în

urmă cu circa 6 ani, iar martorii M.E.L. și P.I. au relatat că au efectuat operațiuni

comerciale și au cumpărat mărfuri de la societatea administrată de acesta.

Vinovăția inculpatului a fost dovedită

și cu celelalte probe administrate în cauză, printre care enunțăm expertiza contabilă

efectuată în cauză din care rezultă că într-adevăr cele 38 de facturi fiscale nu

au fost înregistrate în evidența contabilă a SC C.G. SRL Slatina, veniturile obținute

nefiind declarate organelor fiscale.

Observând toate facturile fiscale existente

la dosarul cauzei, s-a constatat că acestea au fost emise pe formulare tipizate

care poartă antetul SC C.G. SRL Slatina și au aplicată ștampila acestei societăți.

Inculpatul cu ocazia audierii de către

instanță s-a apărat de maniera că în perioada în care s-au emis facturile fiscale

existente la dosarul cauzei, a fost plecat din țară fără a face vreo dovadă în acest

sens.

Semnificativ este faptul că atât pe parcursul

cercetării judecătorești efectuată în prezenta cauză, cât și pe parcursul cercetării

judecătorești efectuate în Dosar nr. 3106/311/2009, în care inculpatul P.F.A. a

fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere

pe o durată de 7 ani, acesta s-a sustras de la judecată, fiind depistat după numeroase

demersuri efectuate în prezenta cauză.

S-a apreciat că fapta inculpatului P.F.A.,

care în calitate de unic asociat și administrator al SC C.G. SRL Slatina, precum

și ulterior după revocarea mandatului de administrare, a desfășurat relații comerciale

în perioada 06 ianuarie 2006 - 14 noiembrie 2006 cu SC M.G. SRL Târgoviște, județul

Dâmbovița, și PFA P.I. Călinești, județul Teleorman, cărora le-a vândut marfă în

valoare totală de 227.228,32 RON fără a evidența în documentele contabile cele 38

de facturi fiscale, care atestă efectuarea acestor tranzacții, nedeclarând organelor

competente veniturile astfel obținute, cu consecința diminuării obligațiilor fiscale

datorate, faptă săvârșită în scopul sustragerii de la îndeplinirea acestor obligații

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de

art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 și în consecință se impune condamnarea

acestuia.

La individualizarea pedepsei la care a

fost condamnat inculpatul, prima instanță a avut în vedere criteriile prev. de

art. 72 și 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei prin

care a fost fraudat bugetul de stat cu o sumă substanțială, împrejurările reale

ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale acestuia, respectiv faptul

că deși este tânăr și nu este recidivist, în antecedență a mai fost condamnat și

în același interval de timp în care a săvârșit fapta ce constituie obiectul prezentei

cauze, a mai fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de evaziune

fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 (cele două fapte

fiind concurente), s-a sustras de la judecată și a avut o comportare nesinceră.

Având în vedere aceste elemente, s-a apreciat

că aplicarea unei pedepse cu închisoarea privativă de libertate al cărei cuantum

să se îndepărteze de minimul special prevăzut de lege, va fi de natură să-și atingă

scopul preventiv urmărit de legiuitor și să conducă la reeducarea inculpatului.

Totodată, potrivit textului de lege încriminator

i s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen.

Întrucât

în speță s-a dispus condamnarea inculpatului,

în baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., pe durata executării pedepsei i-a fost

aplicată acestuia pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen.

Așa cum s-a arătat prin sentința penală

nr. 518 din 04 iunie 2010 a Judecătoriei Slatina, definitivă prin neapelare, inculpatul

P.F.A. a mai fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere

potrivit art. 86

1

și 86

2

C. pen. pentru săvârșirea altei infracțiune

de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, situație

în care infracțiunea de evaziune fiscală care face obiectul prezentei cauze este

concurentă cu infracțiunea de evaziune fiscală pentru care inculpatul a fost condamnat

prin sentința penală susmenționată, motiv pentru care instanța va dispune anularea

executării sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare la care inculpatul a

fost condamnat prin sentința penală nr. 518 din 04 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria

Slatina în Dosarul nr. 3106/31172009.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la

art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus efectuarea concursului de infracțiuni,

inculpatului aplicându-i-se pedeapsa cea mai grea în condițiile art. 57 C. pen.

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durată de 5 ani.

A fost înlăturată aplicarea dispoz.

art. 359 C. proc. pen., art. 86

3

C. pen., și art. 86

4

C.

pen.

S-a reținut că fapta inculpatului a produs

bugetului de stat un prejudiciu total în cuantum de 150.665,91 RON.

Având în vedere această situație, instanța

văzând și adresa din 20 aprilie 2011 emisă de A.N.A.F. București, prin D.G.F.P.

Olt, prin care aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu contravaloarea sus-menționată

a prejudiciului și ținând cont de dispoz. art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998

și urm. C. civ., a fost admisă cererea și s-a dispus obligarea inculpatului P.F.A.

la plata sumei de 150.665,91 RON despăgubiri civile către A.N.A.F., prin D.G.F.P.

Olt - Slatina și la plata obligațiilor fiscale accesorii pe perioada cuprinsă între

data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către

partea civilă.

Întrucât

pe parcursul urmăririi penale și al judecății

nu au fost identificate bunuri aflate în proprietatea inculpatului, s-a apreciat

că cererea privind instituirea sechestrului asigurător pe bunurile mobile și imobile

aparținând inculpatului, este nefondată și a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel inculpatul P.F.A. și partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Olt.

În

apelul formulat de partea civilă s-a arătat că instanța de

fond nu a soluționat latura civilă a cauzei întrucât inculpatul trebuia obligat

la plata accesoriilor pentru fiecare zi de întârziere începând cu ziua imediat următoare

termenului de scadență și până la achitarea integrală a debitului. Totodată, s-a

arătat și că sentința nu este motivată sub aspectul cererii de instituire a sechestrului

asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului.

În

motivele de apel formulate de inculpat s-a arătat că nu a

desfășurat activitate comercială în contul SC C.G. Slatina și nu a livrat marfă

celor 2 societăți reținute în actul de trimitere în judecată fiind plecat în străinătate

în perioada iulie 2005 - 2007. Nu îl cunoaște pe numitul C.V. care figurează pe

facturi și nu a primit nicio sumă de bani pentru mărfurile pe care se susține că

le-a livrat. Probele administrate în cauză dovedesc doar unele operații comerciale

nu și persoana care le-a efectuat. A mai arătat că nu s-a sustras de la judecarea

cauzei și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În

subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul

special.

Prin decizia penală nr. 161 din 30 aprilie

2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admis

apelul formulat de inculpatul P.F.A. împotriva sentinței penale nr. 38 din data

de 05 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosar nr. 1322/104/2011 și, respins,

ca tardiv, apelul formulat de partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. Olt. În rejudecare

a fost desființată, în parte, sentința atacată și, în baza art. 9 alin. (1)

lit. b) din Legea nr. 241/2005, inculpatul P.F.A. a fost condamnat la o pedeapsă

de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă complementară.

În baza art. 86

5

alin. (1) rap.

la art. 85 alin. (1) C. pen. a fost anulată executarea sub supraveghere a pedepsei

de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală

nr. 518 din 04 iunie 2010 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 3106/3117/2009.

În

baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) și

art. 35 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani închisoare

în condițiile art. 57 C. pen. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen., pe o durată de 2

ani, precum și a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

c) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În

baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului pe durata

executării pedepsei principale pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen.

A fost obligat inculpatul la plata sumei

de 5.803 RON despăgubiri civile către partea civilă A.N.A.F., reprezentat de D.G.F.P.

Olt, din care suma de 2.652,59 RON reprezintă impozit pe profit, iar suma de 3.150

RON reprezintă TVA, precum și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere

calculate potrivit art. 119 - 120

1

C. proc. fisc.

Au fost menținute celelalte dispoziții

ale sentinței.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel Craiova

a reținut că prin sentința nr. 116 din 06 martie 2006, Tribunalul Olt a dispus deschiderea

procedurii insolvenței față de SC C.G. SRL Slatina fiind desemnat administrator

judiciar N.N., iar prin încheierea din 03 iulie 2006 a Tribunalului Olt s-a dispus

dizolvarea societății, declanșarea procedurii falimentului fiind numit lichidator

judiciar numitul N.N., societatea SC C.G. SRL Slatina fiind radiată în baza încheierii

nr. 579 din 13 martie 2007.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 82/1991 răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la persoanele

prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine administratorului, ordonatorului de credite

sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective însă potrivit

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 deschiderea procedurii ridică debitorului

dreptul de administrare - constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și

administra bunurile din avere și de a dispune de acestea -, dacă acesta nu și-a

declarat, în condițiile art. 28 alin. (1) lit. h) sau, după caz, art. 33 alin.

(6), intenția de reorganizare. Potrivit alin. (4) al aceluiași articol, dreptul

de administrare al debitorului încetează de drept la data la care se dispune începerea

falimentului. Deschiderea procedurii s-a dispus prin sentința nr. 116 din 06

martie 2006 Tribunalul Olt întrucât inculpatului i s-a ridicat dreptul de a administra,

instanța de apel a considerat că nu mai poate fi subiect activ al infracțiunii de

evaziune fiscală nemaiavând obligația evidențierii în actele contabile a facturilor

fiscale emise după data deschiderii procedurii falimentului. Activitatea inculpatului

desfășurată după acest moment ar putea fi analizată în raport cu dispozițiile

art. 143 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 85/2006 sau art. 215 C. pen. însă inculpatul

a fost trimis în judecată pentru o singură infracțiune prevăzută de art. 9

alin. (1) din Legea nr. 241/2005, iar prin reținerea unei alte infracțiuni alături

de cea de evaziune fiscală inculpatului i s-ar agrava situația în propria cale de

atac, având în vedere că apelul părții civile este tardiv.

Ca urmare instanța a reținut săvârșirea

de către, inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală constând în neînregistrarea

celor 4 facturi fiscale emise către SC M.G. SRL Târgoviște în perioada 06

ianuarie 2006 - 17 februarie 2006 în valoare totală de 19.728,99 RON având un TVA

aferent de 3.150 RON și un impozit pe profit de 2.652,59 RON stabilit prin înmulțirea

valorii fără TVA a celor 4 facturi de 16.578,7 cu 16%.

La individualizarea judiciară a pedepsei

ce a fost stabilită de instanța de apel inculpatului, s-a avut în vedere criteriile

generale de individualizare, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul

de pericol social al infracțiunii, datele ce caracterizează persoana inculpatului,

astfel că o pedeapsă de 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani - pedeapsă

complementară va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv

al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Restul criticilor formulate au fost respinse

ca neîntemeiate.

În

ce privește apelul formulat de partea civilă acesta a fost

respins ca tardiv, reținându-se că la data de 12 martie 2006 a fost comunicată copia

sentinței părții civile A.N.A.F. București, iar apelul a fost înregistrat la data

29 martie 2012, fiind depășit termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 alin.

(3) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Olt și inculpatul P.F.A.

În

recursul declarat partea civilă solicită casarea deciziei

penale nr. 161 din 30 aprilie 2014 sub aspectul laturii civile și, în rejudecare

obligarea inculpatului la plata prejudiciului total de 150.665,91 RON la care să

se adauge plata accesoriilor.

Recursul inculpatului nu a fost motivat

în termenul prev. de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Oral în fața

instanței de recurs, apărătorul desemnat din oficiu a solicitat casarea ambelor

hotărâri și pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe deispozițiile

art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu inculpatul

este autorul infracțiunii reținute în sarcina sa.

Examinând recursurile declarate, prin prisma

dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013,

recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate

împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în

competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare

la recurs. În consecință, instanța urmează să analizeze atât respectarea termenul

de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele

C. proc. pen., respectiv art. 385

9

, art. 385

3

C. proc.

pen. anterior.

Prin motivele de recurs partea civilă nu

a criticat dispoziția instanței de prim control judiciar, prin care s-a respins,

ca tardiv, apelul declarat de aceasta, astfel că instanța de recurs nu poate cenzura

hotărârea Curții de Apel Craiova prin prisma criticilor invocate de recurenta parte

civilă.

Instanța de recurs nu poate examina critici

ce țin modul de soluționare a acțiunii civile decât atunci când în prealabil se

probează caracterul nefondat al respingerii ca tardiv a apelului. În lipsa unor

argumente conform cărora recurenta are dreptul să susțină critici cu privire la

fondul cauzei, nu poate fi înlăturată soluția de respingere a căii de atac a apelului

ca tardivă.

În

consecință, instanța de recurs nu poate examina fondul cauzei

dacă nu a fost învestită în prealabil cu motive de casare privind soluția respingerea

ca tardivă a căii de atac a apelului.

Or, sub aspectul dispoziției de respingere,

ca tardiv, a apelului declarat de partea civilă, hotărârea instanței de apel este

corectă.

Cu referire la recursul părții civile instanța

de recurs constată că în mod corect instanța de apel a respins ca tardiv apelul

declarat de aceasta împotriva sentinței penale nr. 38 din 05 martie 2012 a Tribunalului

Olt, întrucât așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea primei instanțe a

fost comunicată la data de 12 martie 2006, iar apelul a fost declarat la data 29

martie 2012, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen. anterior.

În

ce privește recursul declarat de inculpatul P.F.A., verificând

îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și

(2) C. proc. pen., instanța de recurs constată că recurentul și-a motivat recursul

doar oral, în ziua judecății, încălcând obligațiile ce îi reveneau potrivit

art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Recurentul inculpat, prin apărător, a solicitat

casarea ambelor hotărâri și pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată pe dispozițiile

art. 11 pct. 1 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu este autorul

infracțiunii de evaziune fiscală.

În

ceea ce privește posibilitatea de a examina soluția de achitare

pronunțată conform art. 10 lit. c) C. proc. pen. anterior de către Curtea de Apel,

instanța de recurs constată următoarele:

Legea nr. 2/2013 a înlăturat, odată cu

abrogarea art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., posibilitatea instanței de

recurs de a reaprecia faptele. Orice reformare a hotărârii pronunțate în apel este

strict legată de aplicarea legii, fără ca instanța de recurs să poată modifica faptele

pe care s-a bazat soluția recurată. Opțiunea legiuitorului de a limita posibilitatea

instanței de recurs de a reevalua faptele, are în vedere caracterul diferit al celor

două căi de atac, apelul și respectiv recursul. Apelul este o cale de atac devolutivă,

în cadrul căreia se administrează probe cu privire la situația de fapt. Recursul

este o cale de atac în care se verifică aspecte de drept. O instanță cum este cea

de recurs, ale cărei competențe nu includ și administrarea nemijlocită a probelor

cu privire la fapte, nu poate schimba situația de fapt stabilită pe baza probelor

administrate nemijlocit de către instanța de fond și cea de apel. Deși nu poate

schimba faptele reținute ca urmare a unei cercetări judecătorești constând în administrarea

nemijlocită a probelor, instanța de recurs poate da o altă semnificație juridică

faptelor stabilite de către instanța de apel. În consecință instanța de recurs ar

fi putut examina în cauza de față critica încadrată în art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., respectiv stabilirea consecințelor juridice ale

faptelor, și analiza existenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune

fiscală constând în ținerea de evidențe contabile duble, astfel cum se solicită

în motivele de recurs, dacă ar fi fost respectat termenul de indicarea a motivelor

de recurs.

Potrivit art. 385

10

alin.

(2) C. proc. pen. „Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs

sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin

5 zile înaintea primului termen de judecată”, prin sintagma „primul termen de judecată”

înțelegându-se termenul la care părțile, legal citate, pot pune concluzii.

În

cauză primul termen de judecată a fost la data de 03 decembrie

2013 (procedura de citare fiind legal îndeplinită, apărarea inculpatului fiind asigurată

de apărător desemnat din oficiu), caz în care motivele de recurs trebuiau depuse

până la data de 27 noiembrie 2013.

Față de criticile formulate de recurentul

inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu se circumscriu niciunui caz de casare

care să poată fi examinat din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. anterior, motiv pentru care recursul acestuia va fi respins ca nefondat.

În

consecință, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Olt și de inculpatul P.F.A. împotriva

deciziei penale atacate.

Văzând dispozițiile art. 192 alin. (2)

C. proc. pen. anterior,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de partea civilă A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Olt și de inculpatul P.F.A. împotriva

deciziei penale nr. 161 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 200 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu tiltu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 04 februarie 2014.