ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2978/2011

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 68 din 22 iunie 2008, Tribunalul Olt, a dispus următoarele:

închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului C.C.M., pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei C.E.L. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat aceleiași inculpate pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatei G.S.D. pentru infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

S-a admis cererea părții civile P.M. și au fost obligați inculpații C.C.M., C.E.L. și G.S.D., în solidar, la 60.000 lei daune morale către aceasta.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, coroborat cu art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata G.S.D. a sumei de 4.000 euro.

Au fost obligați inculpații C.C.M., C.E.L. și G.S.D. la câte 700 lei cheltuieli judiciare statului.

În esență, s-au reținut următoarele:

În cursul anului 2006, inculpații C.C.M. și C.E.L. i-au propus martorului D.R.C., prietenul părții vătămate P.M., să-i găsească acesteia un loc de muncă în Spania, iar în situația în care martorul reușea să o convingă pe partea vătămată să meargă în străinătate, urma să-i ofere și acestuia un loc de muncă.

În realitate, inculpații, cunoscând faptul că victima lucra la o croitorie de pe raza municipiului Slatina și că avea un venit foarte mic care nu îi asigura un trai decent, intenționau să o transporte pe aceasta în străinătate pentru a o determina să practice prostituția iar sumele de bani încasate să le revină acestora.

După discuțiile purtate de inculpații C.C.M. și C.E.L. cu victima P.M., constând în propunerea făcută acesteia să meargă în Spania împreună cu C.E.L. pentru a desfășura o muncă într-un restaurant la spălat de vase, partea vătămată a fost de acord însă Ie-a spus celor doi inculpați că nu are banii necesari pentru achitarea taxelor necesare eliberării pașaportului și pentru contravaloarea biletului de transport.

Inculpații s-au oferit să achite ei contravaloarea acestor cheltuieli, cu condiția de a le restitui suma de bani cheltuită din veniturile obținute și, în cursul lunii iulie 2006, au căutat-o pe victimă la locul de muncă, după care s-au deplasat împreună la Serviciul Pașapoarte din cadrul I.J.P. Olt pentru a depune actele necesare eliberării pașaportului, după ce, în prealabil, inculpatul C.C.M. achitase taxele necesare pentru eliberarea pașaportului.

După circa o săptămână de zile, inculpații C. au căutat-o din nou pe victimă la locul de muncă și împreună au mers la Serviciul Pașapoarte unde partea vătămată a ridicat pașaportul însă, imediat, inculpata C.E.L. i-a luat victimei pașaportul, spunându-i că va rămâne la ea pentru a nu fi văzut de părinții acesteia.

La data de 15 august 2006, la domiciliul părții vătămate din comuna C., jud. O., au venit inculpații C.E.L. și C.C.M. împreună cu o tânără pe care au prezentat-o ca fiind inculpata G.S.D.

Partea vătămată a mers împreună cu inculpatele în municipiul Slatina, deplasarea efectuându-se cu un taximetru și, în oraș, au servit masa la un restaurant, după care, la un moment dat, inculpata C.E.L. împreună cu inculpata G.S.D. s-au retras în toaleta localului, unde au purtat discuții cea. 10 minute.

După ce au revenit de la toaletă, inculpata C.E.L. a anunțat-o pe victimă că va pleca la București împreună

cu inculpata G.S.D. iar ulterior va merge în Spania

și i-a explicat acesteia că după ce își va rezolva o serie de probleme

se va deplasa și ea în Spania.

Având în vedere faptul că inculpații C.C.M. și C.E.L. i-au promis părții vătămate un loc de muncă în Spania, aceasta a fost de acord cu deplasarea și, cu același autovehicul taxi, au mers în comuna Brebeni, jud. Olt unde

au lăsat-o pe inculpata C.E.L., cele două, respectiv

partea vătămată și inculpata G.S.D. deplasându-se ulterior în municipiul București la un apartament ce aparținea acesteia din urmă.

În ziua de 16 august 2006, cele două au vizitat mai multe magazine de unde inculpata G.S.D. i-a cumpărat

părții vătămate mai multe articole de îmbrăcăminte, iar la data de 17 august 2006, împreună cu o persoană de sex bărbătesc care a fost

identificată ca fiind martorul M.F., s-au deplasat la

Aeroportul Otopeni de unde, cele două au plecat cu o cursă aeriană

în Spania, pe ruta România - Italia - Spania.

După ce au ajuns în Spania, victima P.M. împreună cu inculpata G.S.D. s-au îmbarcat într-un autocar și s-au deplasat în localitate Roketas și s-au cazat într-un apartament.

În aceeași zi, cele două au mers la mai multe magazine de unde inculpata i-a cumpărat victimei noi obiecte de îmbrăcăminte, respectiv o fustă foarte scurtă și o bluză decoltată și la întrebarea victimei privind mărimea obiectelor de îmbrăcăminte, inculpata i-a spus că va lucra pentru ea într-un club de prostituate unde va întreține raporturi sexuale cu diferiți bărbați, în schimbul unor sume

de bani, respectiv 65 euro pentru o jumătate de oră.

Partea vătămată nu a fost de acord spunând că inculpații C. i-au promis că va lucra la spălat de vase însă inculpata

G.S.D. i-a replicat că a plătit o sumă considerabilă

pentru a o cumpăra de la inculpații C.E.L. și

C.C.M. și a achitat sumele de bani necesare pentru

pașaport și transport.

Întrucât victima a continuat să riposteze față de inculpată, aceasta din urmă a amenințat-o, spunându-i că o va omorî sau că o

va vinde altor traficanți de persoane care se vor purta urât cu ea și

astfel va obține un profit mai mare decât suma plătită.

În intervalul de timp în care partea vătămată P.M. s-a aflat în Spania, pașaportul acesteia a stat în

permanență la inculpata G.S.D.

Victima a fost obligată să practice prostituția, întreținând

raporturi sexuale cu 4-5 clienți minim pe noapte, iar sumele obținute cuprinse între 150 și 350 euro au fost însușite de inculpata G.S.D

. În toată această perioadă, victima a fost bătută, amenințată și insultată de inculpată care o obliga să întrețină raporturi sexuale normale și anormale cu cât mai multe persoane iar banii obținuți erau însușiți de inculpată din care 15 euro era suma pe care o dădea patronului localului în care se practica prostituția.

În perioada de circa 30 zile cât victima a practicat prostituția a obținut suma de 4.000 euro pe care și-a însușit-o inculpata G.S.D., motivând victimei că a plătit pentru aceasta suma de 3.000 euro inculpaților C.C.M. și C.E.L.

La data de 16 septembrie 2006, inculpata G.S.D. a cedat insistențelor victimei de a se întoarce acasă și i-a dat acesteia 100 euro pentru a-și achita transportul până în România și a amenințat-o că o va ucide dacă va anunța organele de poliție despre cele întâmplate.

Celelalte acte de identitate ale victimei, cu excepția pașaportului, au rămas la inculpatul C.C.M.

Instanța a apreciat că fapta inculpaților C.E.L., C.C.M. și G.S.D. de a fi recrutat, transportat și cazat partea vătămată prin înșelăciune, amenințare și violență într-un local din localitatea Roketas din Spania, unde a fost obligată să se prostitueze pentru a obține sume de bani pe care inculpații și i-au însușit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare.

S-a mai reținut că vinovăția inculpaților este dovedită cu plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, proces verbal de percheziție domiciliară, procese verbale de recunoaștere după planșe fotografice ale victimei P.M., procese verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșă fotografică a martorului N.V., dovezi de transmitere sume de bani W.U. și, parțial, cu declarațiile inculpaților.

S-a mai reținut că, chiar dacă nu există probe directe care să confirme înțelegerea pe care inculpații au avut-o pentru desfășurarea activității infracționale, martorul N.V. a declarat că s-a deplasat în comuna Cîrlogani, jud.Olt cu autoturismul taximetru unde i-a transportat pe inculpați și, din localitatea respectivă, în autoturism s-a urcat și P.M. după care, pe aceasta și pe G.S.D., Ie-a condus în municipiul București. Martorul D.R.C. a precizat în declarația dată la urmărirea penală că Ie-a făcut cunoștință inculpaților C. cu prietena sa P.M. ca urmare a solicitării acestora de a le găsi fete care să muncească în străinătate în bar ca dame de companie, și i-au oferit acesteia un loc de muncă iar, ulterior, martorul a aflat că victima a fost obligată să practice prostituția și a fost atenționat de inculpatul C.C.M. să aibă grijă ce declară la organele de poliție și să nu-i facă" belea".

Instanța de fond a constatat că aceste declarații se coroborează cu plângerea și declarația părții vătămate și ale martorilor P.F. și P.M.D. și confirmă participarea inculpaților la săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane.

La individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, persoana făptuitorilor, gradul de pericol social al faptelor săvârșite și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.

În ceea ce privește infracțiunea de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, instanța a constatat că încadrarea juridică pentru această faptă este cea prevăzută de art. 7 alin. (1) din legea respectivă, motiv pentru care în baza art. 334 cod pr. penală a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul celor enunțate.

S-a reținut că din întregul material probator administrat în cauză a rezultat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.

Latura obiectivă a infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 se poate realiza prin una din următoarele acțiuni: inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Acțiunile prevăzute în textul de incriminare sunt alternative, astfel încât săvârșirea oricăreia dintre acestea realizează conținutul infracțiunii.

S-a arătat că prin acțiunea de inițiere a unui grup infracțional se înțelege efectuarea de acte menite să determine și să pregătească constituirea grupului, intrând în această noțiune toate actele întreprinse în vederea constituirii grupului infracțional, iar prin acțiunea de constituire se înțelege intrarea în grupul infracțional, activitatea acestuia fiind caracterizată prin durată în timp și realizarea unui scop infracțional comun.

În actul de sesizare a instanței activitatea infracțională a celor trei inculpați a fost descrisă ca pornind de la constituirea unui grup infracțional organizat care se ocupa de racolarea tinerelor de pe raza jud. Olt, pe care ulterior inculpații C. le vindeau contra a diferite sume de bani inculpatei G.S.D. care le transporta mai întâi pe raza municipiului București unde le procura haine, după care le transporta în Spania unde le plasa și supraveghea într-un club de noapte, obligându-le să practice prostituția, iar sumele de bani rezultate din prostituție erau încasate de aceasta.

S-a reținut că această descriere nu este susținută de nici un mijloc de probă și nu există nici un element care să conducă la confirmarea faptului că inculpații au acționat într-un grup infracțional organizat, înțelegerea acestora fiind spontană, întâmplătoare și nu s-a desfășurat în timp, în mod repetat.

Partea vătămată P.M. nu a susținut că s-ar fi aflat în prezența celor trei inculpați în același timp și că ar avea cunoștință despre o înțelegere prealabilă a acestora în vederea racolării sale, din modul de derulare a evenimentelor rezultând că activitatea infracțională desfășurată de inculpata G.S.D. a fost ulterioară celei desfășurate de inculpații C.E.L. și C.C.M.

Nici în perioada în care partea vătămată s-a aflat în localul unde practica prostituția nu a aflat date care să confirme faptul că inculpații lucrau organizat și procedau în același fel și cu alte tinere din România.

Prin urmare, instanța a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, lipsind intenția inculpaților de a se constitui într-un grup infracțional organizat, astfel încât în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. penală, s-a dispus achitarea inculpaților pentru această infracțiune.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze de minori, prin Decizia penală nr. 104 din 14 mai 2009, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații C.C.M., C.E.L. și G. (B.) S.D., împotriva sentinței penale nr. 68 din 22 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, a desființat în parte sentința și, rejudecând, a aplicat dispoz. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârșită de fiecare din cei 3 inculpați.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatei G.S.D. la 4 ani închisoare și a menținut pedepsele aplicate inculpaților C.C.M. și C.E.L.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata G.S.D. a echivalentului în lei a sumei de 4.000 euro și de la inculpații C.C.M. și C.E.L. a echivalentului în lei a sumei de câte 1.500 euro fiecare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a reținut că, în mod greșit, instanța de fond a aplicat inculpaților C.E.L. și C.C.M., pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr.

678/2001, pedeapsa de câte 4 ani închisoare, în condițiile în care nu

au fost reținute circumstanțe atenuante, care să permită coborârea

pedepsei sub minimul special care este de 5 ani închisoare.

În raport de criteriile de individualizare avute în vedere, instanța a reținut însă că, în speță sunt incidente dispozițiile prev.

de art. 74 lit. a) C. pen., privind conduita bună a inculpaților înainte

de săvârșirea infracțiunii, aceștia neavând antecedente penale, situație în raport de care a apreciat ca fiind întemeiate apelurile declarate de către cei trei inculpați.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpații C.C.M., C.E.L. și G. (B.) S.D.

Prin Decizia 3469 din 28 octombrie 2009 a Înaltei Curșii de Casație și Justiție s-au admis

recursurile, s-a casat decizia și s-a trimis cauza pentru rejudecare la

Curtea de Apel Craiova,reținându-se în esență că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra unora dintre motivele de apel invocate, fiind incidente dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.

Astfel, s-a susținut în esență că instanța de apel nu a analizat susținerile inculpatei G.S.D. privind existența a două înscrisuri referitoare la contractul de muncă și închiriere într-o altă localitate decât cea în care locuia partea vătămată, nu s-a pronunțat asupra cererii inculpatei privind

restituirea cauzei la procuror, fiind încălcate dispozițiile legale privind

prezența învinuitului în cadrul urmăririi penale și la prezentarea învinuirii și a materialului de urmărire penală.

Totodată, instanța nu a analizat criticile formulate de inculpata C.E.L., care a susținut că actele de urmărire penală au fost efectuate pe numele altei persoane, respectiv C.l.C., inculpata C.E.L., nefiind citată pentru a fi încunoștințată că s-a început urmărirea penală împotriva sa.

După primirea cauzei pentru rejudecarea apelurilor a fost audiată partea vătămată P.M. și au fost audiați inculpații G.S., C.C. și C.E.L.

, care au precizat că în această fază procesuală înțeleg să

uzeze de dreptul la tăcere.

Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze de minori, prin Decizia penală nr. 82 din 4 aprilie 2011, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpații C.C.M., C.E.L. și G. (B.) S.D., împotriva sentinței penale nr. 68

din 22 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt, a desființat în parte

sentința și, rejudecând, a aplicat dispoz. art. 74 lit. a) C. pen., art. 76

lit. b) C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, săvârșită de fiecare din cei 3 inculpați.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatei G.S.D. la 4 ani închisoare și a menținut pedepsele aplicate inculpaților C.C.M. și C.E.L.

În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap.la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpata G.S.D. a echivalentului în lei a sumei de 4.000 euro și de la inculpații C.C.M. și C.E.L. a echivalentului în lei a sumei de câte 1.500 euro fiecare.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpații au declarat recurs, reiterând criticile invocate în fața instanței de apel și solicitând următoarele:

- inculpații C.C.M., C.E.L. au invocat temeiurile art. 385

9

pct. 10 și 17

1

C. proc. pen. în ce privește primul motiv de recurs, au solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, motivând că instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat privitor la fotografiile depuse la dosar și nici referitor la susținerile privind nulitatea urmăririi penale față de C.E., pentru care la apel a solicitat refacerea urmăririi penale, aceasta nefiind citată la prezentarea materialului de urmărire penală. Totodată, apelanții au invocat că instanța care a rejudecat nu s-a conformat deciziei de casare a instanței supreme și nu a analizat declarațiile martorilor, care au arătat că partea vătămată știa că va lucra ca damă de companie.

Prin cel de al doilea motiv de recurs, inculpații au solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) și (2) lit. a), în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Au mai solicitat casarea deciziei și trimiterea spre rejudecare a cauzei, invocând temeiurile art. 385

9

pct. 12 și 18 C. proc. pen., arătând că instanța a comis o eroare gravă de fapt, anchetând pe C.l., iar nu pe C.E., fiind vorba de sora acesteia, nerecunoscută de partea vătămată, care și-a dat seama de confuzie văzând-o pe hol, deși în realitate aceasta nu a fost chemată niciodată.

- inculpata G. (B.) S.D. a solicitat casarea hotărârilor și, rejudecând, admiterea cererii de restituire la parchet, motivând că prezenta cauză a fost trimisă la curtea de apel pentru a se analiza incidența art. 332 alin. (2) C. proc. pen., însă nu este coerentă din punct de vedere juridic, pentru că a apreciat că se referă la neprezentarea materialului de urmărire penală a inculpatului aflat în stare de libertate, ceea ce ar atrage sancțiunea nulității relative. Sub acest aspect, a precizat că dispozițiile menționate conțin o sancțiune specifică, respectiv desesizarea instanței și restituirea cauzei la procuror, nereprezentând o normă de trimitere din punctul său de vedere, iar sancțiunea este cuprinsă în interiorul normei, astfel că instanța nu putea decât să se desesizeze, fără a aprecia felul sancțiunii. A arătat că instanța a

comis o eroare în aplicarea legii, în condițiile în care a apreciat că citarea inculpatei o singură dată, pe parcursul urmăririi penale, și nu

în momente procesuale importante, este suficientă și acoperitoare pentru procedura prevăzută de art. 177 alin. (1) - (4) C. proc. pen. A arătat că urmărirea penală a început la 5 octombrie 2006, iar inculpata a fost citată la 16 aprilie 2007, încălcându-i-se dreptul de cunoașterea a acuzației, reglementat de C.E.D.O. și la apărare pe tot parcursul urmăririi penale.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, a susținut că s-a comis o

gravă eroare de fapt, întrucât sub primul segment al infracțiunii de traficare cu scop calificat, respectiv activitatea de recrutare, există

dovezi, însă cu privire la cel de al doilea, exploatarea în scop sexual,

nu există decât declarația părții vătămate, care a venit din Spania și a povestit părinților, în condițiile în care a ieșit din țară, dar nu a

anunțat nicio autoritate. A mai arătat că nu există alte declarații care să se coroboreze și nici procesul verbal flagrant de prostituție și că

privitor la restaurantul unde se presupune că a fost exploatată, a depus dovezi că nu este trecut în cartea funciară a orașului respectiv.

În concluzie, față de lipsa scopului calificat, a solicitat achitarea

inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În ce privește al treilea motiv de recurs, a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, susținând că instanța nu s-a pronunțat pe o serie de probe solicitate și administrate la judecata în apel, aflate la filele 112, 113, a respins

audierea martorei G.M., care putea să relateze o parte

din activitățile părții vătămate.

Recursurile inculpaților nu sunt fondate, pentru considerentele următoare:

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au

reținut corect faptele și vinovăția inculpaților și au dat o corectă încadrare juridică acestora, constatându-se, referitor la criticile inculpaților, următoarele:

Referitor la criticile invocate de inculpata G.S.D., cu privire la urmărirea penală, din actele dosarului, se constată următoarele:

În ce privește critica că instanța de apel nu a analizat incidența

art. 332 alin. (2) C. proc. pen., pentru că a apreciat că se referă la neprezentarea materialului de urmărire penală a inculpatului aflat în stare de libertate, ceea ce ar atrage sancțiunea nulității relative:

Din actele dosarului, se constată că instanța de apel a făcut o corectă apreciere și analiză a dispozițiilor legale invocate de apărare, constatând că nu este incidență o sancțiune procesual penală.

Sub acest aspect, susținerea apărării, că dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen. conțin o sancțiune specifică, respectiv desesizarea instanței și restituirea cauzei la procuror, nu este întemeiată, dat fiind că această desesizare a instanței are loc ca urmare a constatării unei încălcări a dispozițiilor relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, sesizarea instanței, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către apărător. Numai după efectuarea acestei constatări a încălcării unei dispoziții legale din cele arătate, care evident trebuie coroborate cu prevederile imperative art. 197 alin. (2) din același cod, deoarece au același regim juridic, are loc desesizarea instanței, atunci când constată că întreaga urmărire penală este lovită de nulitate absolută, ceea ce impune refacerea acesteia în întregime. De altfel, refacerea unui act procesual în integralitate este un efect al lovirii sale de sancțiunea nulității absolute, astfel că instanța nu poate dispune restituirea cauzei pentru refacerea urmăririi penale, fără a analiza dacă este incident un caz de nulitate absolută sau, dimpotrivă, de nulitate relativă.

În ce privește citarea inculpatei, aceasta a fost efectuată în conformitate cu dispozițiile art. 177 C. proc. pen., la domiciliul cunoscut al acesteia, care a rezultat din C.N.A.B. de date privind evidența persoanelor, fiind întocmit proces-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 193) din care a rezultat că inculpata nu a fost găsită la domiciliu, citația fiind înmânată tatălui inculpatei G.S.D., care nu a indicat un alt domiciliu unde inculpata ar putea fi citată, menționând că este plecată în Spania din anul 2006 și vine în țară aproximativ la 3 luni.

Citarea inculpatei prin afișare la sediul consiliului local se impunea doar în situația în care nu s-ar fi cunoscut adresa unde locuia aceasta.

De altfel, în tot cursul procesului penal, inculpata nu a indicat o altă adresă la care să fie citată, iar un act depus în circumstanțierea inculpatei aparține asociației de proprietari de la aceeași adresă (fila 79, instanța de apel).

În consecință, în condițiile în care inculpata a fost legal citată la domiciliul cunoscut, nefiind indicat un alt domiciliu pentru a fi citată, nu a fost posibilă prezentarea materialului de urmărire penală, criticile formulate fiind neîntemeiate. De altfel, pentru toți inculpații s-au efectuat demersuri de către organul de urmărire

penală pentru a fi ascultați și a li se prezenta materialul de urmărire penală și au fost încheiate procese-verbale din care a rezultat cauza

împiedicării efectuării acestui act procesual, în conformitate cu

dispozițiile art. 254 C. proc. pen.

De asemenea, așa cum în mod corect a reținut și instanța de

fond, omisiunea organului de urmărire penală de a prezenta materialul de urmărire penală inculpatului major aflat în stare de

libertate nu este sancționată cu nulitate absolută, putând fi invocată eventual nulitatea relativă, în termenul prevăzut de art. 197 alin. (4) C. proc. pen.

, respectiv până la primul termen de

judecată cu procedura completă la instanța de fond, în cauză nefiind

respectat acest termen.

În cauză, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 197 alin. (1) C. proc. pen., întrucât nu a fost cauzată o vătămare inculpatei G.S.D., care să nu poată fi înlăturată decât prin

anularea actului, întrucât din actele dosarului rezultă că inculpata a

fost prezentă pe parcursul judecății la instanța de fond, având posibilitatea, în condiții de publicitate, oralitate, nemijlocire și contradictorialitate să formuleze toate apărările și criticile privind desfășurarea urmăririi penale și să își exercite în mod complet dreptul la apărare.

Or, așa cum rezultă din actele dosarului, inculpata, aflată în

stare de libertate, a fost citată în cursul procesului penal la aceeași adresă la care a fost citată în cursul urmăririi penale, întrucât nu a

indicat o altă adresă și a fost reprezentată la instanța de fond și cele

de apel și recurs de apărători aleși, care au depus concluzii scrise la

dosar și au exercitat căile de atac pentru inculpată. Așa fiind, dreptul

la apărare al inculpatei a fost garantat pe parcursul procesului,

aceasta beneficiind de o apărare completă și eficientă.

Referitor la critica invocată de inculpata C.E.L.

, cu privire la urmărirea penală,

se constată că urmărirea penală a început inițial prin rezoluția din data de 5 octombrie 2006,

împotriva învinuitei C.l. (pentru care ulterior prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală), însă

ulterior s-a dispus începerea urmăririi penale și s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatei C.E.L.

Totodată, partea vătămată și-a menținut constant acuzațiile, declarând atât la instanța de fond (fila 146), cât și la instanța de apel, după trimiterea cauzei spre rejudecare că autoarea faptelor

este inculpata C.E.L. care a fost prezentă termenul de judecată din 18 februarie 2008 în sala de judecată la instanța de

fond când a fost audiată și inculpata.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10

C. proc. pen., invocat de toți inculpații, în sensul că

instanța nu a analizat fotografiile depuse la dosar, nici susținerile privind nulitatea urmăririi penale față de C.E., nu s-a conformat deciziei de casare a instanței supreme și nu a analizat declarațiile martorilor, care au arătat că partea vătămată știa că va lucra ca damă de companie și nu s-a pronunțat pe o serie de probe solicitate și administrate la judecata în apel, aflate la filele 112, 113, se constată următoarele:

Din actele dosarului, se constată că în considerentele deciziei (fila 12), instanța de apel a motivat și a analizat detaliat toate criticile privind nulitatea urmăririi penale, a analizat coroborat declarațiile martorilor și s-a pronunțat asupra probelor solicitate de inculpate G.D. în apărare (fila 14).

În ce privește audierea martorei G.M., instanța a prorogat la mai multe termene cererea de audiere a acesteia, iar înainte de acordarea cuvântului în dezbateri, a apreciat-o ca fiind neutilă soluționării cauzei.

De altfel, instanța s-a conformat deciziei de casare a instanței supreme și a analizat detaliat toate motivele de apel, realizând o verificare atât asupra legalității, cât și a temeiniciei sentinței apelate, examinând și din oficiu hotărârea atacată.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de apărătorii inculpaților, din analiza lucrărilor dosarului, se constată următoarele:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a reținut corect faptele și vinovăția inculpaților, le-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, având în vedere întreg materialul probator, pe care l-a analizat detaliat în cuprinsul considerentelor.

Vinovăția inculpaților pentru infracțiunea de trafic de persoane a fost în mod corect reținută de instanțe, din coroborarea declarațiilor părții vătămate, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul verbal de percheziție domiciliară, procesele verbale de recunoaștere după planșe fotografice ale părții vătămate P.M., procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere după planșă fotografică ale martorului N.V., dovezile de transmitere sume de bani W.U. și, parțial, cu declarațiile inculpaților, din care rezultă în mod cert că, în anul 2006, inculpații C.E.L., C.C.M. și G.S.D. au recrutat, transportat și cazat pe partea vătămată prin înșelăciune, amenințare și violență într-un local din localitatea Roketas din Spania, unde a fost obligată să se prostitueze pentru a obține sume de bani pe care inculpații și le-au însușit.

Instanțele au reținut în mod corect ca suport probator pentru condamnarea inculpaților un ansamblu de probe indirecte care, au fost administrate, verificate și evaluate în cursul a două cicluri procesuale și care, prin coroborare, au înlăturat justificat apărările inculpaților și retractarea parțială a declarației martorului D.R., care nu se coroborau cu restul ansamblului probator.

Sub acest aspect, a fost înlăturată în mod corect apărarea inculpatei G.S.D., care a depus mai multe înscrisuri extrajudiciare (fila 36 și urm., dosar instanța de apel, constând în contractul de muncă în perioada 18 august 2006-25 februarie 2007, cu un program între orele 15,00-24,00 și o zi liberă pe săptămână, contractul de chirie în localitatea Murcia, aflată la distanță de 300 km de localitatea Roketas), care însă nu excludeau posibilitatea ca inculpata să desfășoare activități de exploatare sexuală și nici nu au conferit suficiente garanții cu privire la validitatea acestora.

Vinovăția inculpaților și intenția lor calificată de a transporta pe partea vătămată în scopul exploatării sexuale rezultă din coroborarea declarațiilor constante ale părții vătămate cu cele ale martorului N.V. care, în calitate de taximetrist a transportat pe cei trei inculpați la domiciliul părții vătămate în data de 15 august 2006, după care a transportat pe partea vătămată și pe cele două inculpate la un restaurant în Slatina, și în continuare a asigurat transportul părții vătămate cu inculpata G.S. în București, cu declarația martorei P.F. (mama părții vătămate), care a confirmat că la domiciliul său în data de 15 august 2006 au venit toți cei trei inculpați, persoane pe care nu le cunoștea anterior, recunoscându-le după planșe foto, precum și cu declarațiile martorilor indirecți P.M. (tatăl părții vătămate) și P.M. (fratele părții vătămate). Aceste declarații se coroborează și cu declarația martorului D.R. (prietenul părții vătămate), dată în cursul urmăririi penale, care a susținut că el a fost cel care Ie-a prezentat-o inculpaților C.C.M. și C.E.L. pe partea vătămată, la solicitarea acestora, care l-au rugat să îi ajute să identifice tinere interesate să se deplaseze la muncă în străinătate.

Revenirea asupra declarației cu ocazia audierii la instanța de fond a martorului D.R. a fost motivat înlăturată de instanță și evaluată în contextul întregului ansamblu probator.

Drept urmare, se constată că instanțele au reținut în mod corect faptele și vinovăția inculpaților, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu modificările ulterioare, astfel că nu se impune achitarea acestora.

Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursurile declarate de recurenții inculpați C.C.M., C.E.L. și G. (B.) S.D. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții inculpați C.C.M., C.E.L. și G. (B.) S.D. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 4 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 75 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpați și câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 septembrie 2011.