ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 23/2018

Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 6 octombrie 2017, în Dosarul nr. 2.307/93/2016, aflat pe rolul acestei instanțe, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunea de drept menționată.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 4 decembrie 2017, cu nr. 3.340/1/2017, termenul pentru soluționarea dosarului fiind stabilit la 19 martie 2018.

Legea recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014

Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 și pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004 (Ordonanța Guvernului nr. 1/2015)

Prin sentința civilă nr. xxxx din 5 mai 2017, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a respins excepția inadmisibilității invocată de către pârâtă, a admis cererea formulată de reclamanta X în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, a obligat pârâta să emită o decizie prin care să acorde reclamantei, începând cu data de 1 ianuarie 2015, indemnizația reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, calculată prin aplicarea coeficientului de 0,50 asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata; a obligat pârâta la actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflație la data plății.

În considerente, a reținut, în esență, următoarele: reclamanta, născută la data de 15 noiembrie 1980, deține titlul de "Urmaș de Erou-Martir al Revoluției Române din Decembrie 1989", astfel cum rezultă din certificatul depus în copie la dosar.

Prin cererea de față, reclamanta solicită instanței obligarea pârâtei la emiterea unei decizii privind acordarea indemnizației lunare reparatorii prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, precum și la plata acesteia începând cu data de 1 ianuarie 2015.

Tribunalul a reținut că, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, a fost modificată și completată Legea nr. 341/2004. Astfel, pe de o parte, a fost introdus art. 3

Ținând seama de data nașterii reclamantei și de titlul deținut de către aceasta, tribunalul a constatat că face parte din categoria de beneficiari ai legii care au depășit vârsta de 26 de ani și pentru care acordarea indemnizației nu este condiționată de niciun criteriu.

De asemenea, a reținut că, prin art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal- bugetare, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015), s-a prevăzut că, în anul 2016, indemnizațiile stabilite în baza Legii nr. 341/2004 se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2015.

Din reglementarea de mai sus reiese doar faptul că indemnizația, în anul 2016, va avea același cuantum ca în 2015, nicidecum că nu se acordă o asemenea indemnizație sau că se acordă doar persoanelor din categoria din care face parte și reclamanta, cu condiția de a nu realiza venituri din motive neimputabile. Nu se poate interpreta scopul edictării unui act normativ prin adăugare la lege, așa cum pretinde pârâta.

Pentru motivele de fapt și de drept arătate, având în vedere că de la data de 30 decembrie 2014 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 95/2014) s-a născut dreptul reclamantei la plata indemnizației reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, calculată prin aplicarea coeficientului de 0,50 asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferent anului pentru care se face plata, tribunalul a apreciat cererea reclamantei ca fiind fondată și a admis-o, obligând pârâta să emită o decizie prin care să acorde reclamantei, începând cu data de 1 ianuarie 2015, indemnizația reparatorie prevăzută de art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004. De asemenea, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei retroactiv, începând cu data de 1 ianuarie 2015, sumele datorate, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Împotriva acestei soluții a formulat apel pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov.

În susținerea acestuia, pe de o parte, a reiterat excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile de contestare a deciziei de respingere a cererii de acordare a indemnizației lunare prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004.

Pe fondul cauzei, a învederat că legiuitorul a condiționat acordarea indemnizației pentru persoanele de peste 26 de ani de dovada motivelor neimputabile pentru care nu realizează venituri. Prin motive neimputabile se înțelege că reclamanta avea obligația să depună:

Or reclamanta nu a înțeles să depună înscrisurile solicitate, din care să rezulte motivele neimputabile prevăzute de art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015, pentru a beneficia de indemnizația în coeficient de 0,50 după împlinirea vârstei de 26 de ani.

A mai invocat jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că dreptul la indemnizație reparatorie nu reprezintă un drept fundamental, legiuitorul având libera apreciere asupra instituirii unor astfel de beneficii, precum și a stabilirii condițiilor și criteriilor de acordare.

La termenul de judecată din 3 noiembrie 2017, din oficiu, Curtea de Apel București a pus în discuție admisibilitatea și necesitatea sesizării instanței supreme cu pronunțarea unei hotărâri prin care să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept arătate.

Prin încheierea pronunțată la această dată, sesizarea a fost considerată admisibilă și, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus și suspendarea judecății.

Prin încheierea pronunțată la 3 noiembrie 2017, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, determinat de următoarele argumente:

În acest context, instanța de trimitere a apreciat că se impune sesizarea instanței supreme din perspectiva opiniilor divergente exprimate în materie, prin soluții de practică judiciară ori prin pozițiile adoptate cu ocazia întâlnirilor de unificare a practicii, fără să se poată constata cristalizarea unei direcții clare a jurisprudenței, care să facă inutilă prezenta sesizare.

S-a menționat, ca jurisprudență relevantă la nivelul secției, deciziile civile nr. 2.478 din 24 aprilie 2017, nr. 4.670 din 29 septembrie 2017 și nr. 4.147 din 6 septembrie 2017.

În cuprinsul primei decizii s-a reținut că prevederile art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 au fost modificate și completate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, în sensul că a fost adăugată sintagma "și un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani", care nu exista în forma anterioară modificării. Pe baza unei interpretări teleologice a art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, s-a apreciat că de indemnizația lunară reparatorie nu beneficiază copilul eroului-martir care are vârsta mai mare de 26 de ani și nu se află în continuarea studiilor sau nu realizează venituri din motive imputabile.

Prin cea de-a doua decizie menționată s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiileart. 4 din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, din moment ce un act normativ imediat ulterior, Ordonanța Guvernului nr. 1/2015, stipulează expres, ca o condiție a acordării indemnizației, nerealizarea veniturilor din motive neimputabile. Așadar, față de succesiunea în timp a actelor normative cu forță juridică egală și aducând modificări aceluiași act normativ de bază, s-a apreciat că intenția legiuitorului a fost neechivocă în a condiționa acordarea indemnizației de lipsa oricărei culpe a beneficiarului față de neobținerea veniturilor. Un argument suplimentar din acest punct de vedere este și unul de topică a textelor,art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 urmând art. 4 (astfel cum a fost modificat) din Legea nr. 341/2004.

În fine, în cel de-al treilea punct de vedere s-a reținut că, din formularea dispoziției legale, rezultă că pentru copiii eroilor- martiri în vârstă de peste 26 de ani se prevede îndreptățirea la plata indemnizației lunare reparatorii în coeficient de 0,50, fără nicio condiționare dintre cele la care apelanta se referă. Referirile la încadrarea într-o formă de învățământ sau nerealizarea unor venituri din motive neimputabile sunt cuprinse într-o normă specială, temporară, cu incidență în anul 2015, care, la data de 13 ianuarie 2016, nu mai era aplicabilă. Mai mult, dispozițiile art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 reglementează cuantumul indemnizației pentru anumite categorii de beneficiari din care intimatul nu face parte (care nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile, indiferent de vârstă), iar nu condițiile de acordare a indemnizației.

Astfel, reclamanta-intimată și-a întemeiat contestația pe ideea că acordarea indemnizației categoriei de beneficiari prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea nr. 341/2004 ("un coeficient de 0,50, după vârsta de 26 de ani") nu este condiționată de niciun criteriu, punct de vedere însușit de prima instanță, supus verificării în calea de atac prin prisma susținerilor apelantei-pârâte, care consideră că același drept nu este necondiționat, ci depinde de dovada motivelor neimputabile pentru care copilul eroului-martir nu realizează venituri după vârsta de 26 de ani.

După comunicarea raportului, în temeiul dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, reclamanta- intimată a depus, prin avocat, un punct de vedere asupra chestiunii de drept, ce concordă cu soluția propusă de judecătorii-raportori.

Completul de judecată învestit cu soluționarea apelului în Dosarul nr. 2.307/93/2016 a apreciat că prevederile art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, nu consacră un drept necondiționat al copilului eroului-martir cu vârsta de peste 26 de ani la obținerea indemnizației reparatorii corespunzătoare unui coeficient de 0,50, ci reglementarea trebuie interpretată sistematic cu ipoteza anterioară, dându-se acesteia înțelesul pe care-l autorizează referirea la "terminarea studiilor" în cazul copiilor majori.

Așadar, instanța de trimitere și-a însușit opinia care vede în faptul de a se afla în continuarea studiilor criteriul acordării indemnizației prevăzute de art. 4 (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 copiilor majori, dihotomia realizându-se, în cazul lor, doar pentru a diferenția coeficientul de multiplicare în funcție de vârstă: 1,10 între 18 și 26 de ani și 0,50 peste 26 de ani, dar numai în interiorul criteriului-condiție menționat, și nu independent de acesta.

Reglementarea realizează o primă distincție între copiii minori cărora, într-adevăr, li se cuvine indemnizația reparatorie, necondiționat, și copiii majori, pentru care dreptul este condiționat de faptul de a se afla în continuarea studiilor, până la terminarea lor. Unitatea de reglementare între minori și majorii în vârstă de până la 26 de ani aflați în continuarea studiilor are la bază doar criteriul nivelului acestei indemnizații, care este același, corespunzător unui coeficient de 1,10, iar nu faptul că legiuitorul ar fi urmărit să creeze două categorii, după cum ar fi condiționat sau nu acordarea acestui drept: copiii de până la 26 de ani (condiționați de starea de minorat, respectiv faptul de a se afla în continuarea studiilor) și copiii de peste 26 de ani, cărora nu li s-ar cere nicio condiție, concesia ce li se face fiind reflectată pe planul conținutului dreptului numai prin cuantumul redus al acestuia, corespunzător unui coeficient de 0,50.

În realitate, reglementarea în cadrul aceleiași norme legale nu se poate face în afara a cel puțin unui criteriu comun între categoriile de destinatari pe care ea le instituie, în cazul copiilor majori acesta fiind, implicit, reprezentat de condiția continuării studiilor, vârsta de 26 de ani constituind numai borna după care se diferențiază coeficientul de multiplicare: 1,10 înainte, 0,50 după.

O altă accepțiune ar produce consecințe care ar contraveni oricărei rațiuni presupuse de metodele de interpretare logică, sistemică și teleologică, cum este și aceea care, plecând de la premisa că dreptul copiilor de peste 26 de ani este necondiționat, exclude, fără niciun temei rezonabil, de la același beneficiu, pe copiii majori cu vârste cuprinse între 18 și 26 de ani, care nu se află într-o formă de școlarizare, având în vedere că o atare categorie se află în afara sferei de reglementare prin art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014. Aceeași interpretare ar acredita și ideea unui regim identic între copiii de peste 26 de ani, indiferent că se află sau nu în continuarea studiilor (și în acest din urmă caz, independent de vreun motiv), deși aceasta ar da măsura discriminării în sensul impunerii unui tratament egal unor situații obiectiv diferite.

Interpretarea propusă este compatibilă și cu rațiunea modificării Legii nr. 341/2004 prin art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015. Conform acestei reglementări, în anul 2015, copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor, beneficiază de o indemnizație lunară reparatorie în cuantum de 2.020 lei.

Cele două texte au coexistat în anul 2015, niciuna dintre ipotezele art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, în forma în vigoare la 1 ianuarie 2015, nefiind antamată de prevederile art. II alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2015, acestea din urmă reglementând categorii de beneficiari-copii de eroi-martiri, în completarea primului.

Completarea efectuată prin art. II alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 (care nu se poate referi decât la copiii majori) s-a impus pentru că norma cu aceeași sferă a destinatarilor, copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor, cuprinsă înart. 4 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 341/2004, a fost implicit abrogată prin modificările aduse legii de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014. Intervenția legiuitorului a fost, așadar, considerată necesară, tocmai pentru a complini această omisiune, cu privire la copiii majori ai eroului-martir, neîncadrați în nicio formă de învățământ, respectiv care nu realizează venituri din motive neimputabile. Se înțelege că demersul cu acest conținut a avut la bază tocmai premisa că art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004 reglementa numai situația copiilor majori aflați în continuarea studiilor, indiferent de vârstă.

Din coroborarea celor două texte, rezultă că, pentru anul 2015, legiuitorul a instituit trei categorii de beneficiari-copii de erou-martir:

Unirea acestor trei categorii epuizează sfera beneficiarilor dreptului.

A considera, în acest context, că dreptul copiilor de peste 26 de ani rămâne necondiționat în virtutea tezei ultime a art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, în redactarea în vigoare la data apariției Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 și care a supraviețuit integral adoptării acesteia, presupune o distincție artificială și excesivă în favoarea lor (excluzându-i în continuare pe majorii între 18 și 26 de ani, care ar rămâne supuși condițiilor unuia dintre cele două texte), fără niciun temei în voința legiuitorului, interpretată prin filtrul logicii de tehnică legislativă, juridică și de reglementare de fond a dreptului obiectiv, pentru că, făcând aplicarea per a contrario a ultimei modificări analizate, ar însemna că, după vârsta de 26 de ani, motivele prin care persoana își creează drumul către beneficiul legii pot fi și imputabile.

Jurisprudența Curții de Apel București - instanța de trimitere a comunicat următoarele: opinia judecătorilor Secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București este că textul de lege trebuie înțeles în sensul că nu se impune nicio condiție pentru acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir după vârsta de 26 de ani.

Curtea de Apel Brașov a comunicat punctul de vedere al magistraților Secției I civile, potrivit căruia, în interpretarea art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea nr. 341/2004, pentru acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir după împlinirea vârstei de 26 ani nu se cere nicio condiție suplimentară, având în vedere modificările aduse normei supuse interpretării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, față de reglementarea anterioară. Nu a identificat hotărâri relevante.

Curtea de Apel Cluj a comunicat următoarele:

Curtea de Apel Constanța a comunicat că la nivelul Secției I civile s-a pronunțat o singură decizie - nr. 340/AS din 5 iulie 2017 -, prin care s-a stabilit că art. II din Ordonanța Guvernului nr. 1/2015 nu instituie condiții suplimentare de acordare a indemnizației stabilite prin art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004. Soluția instanței de fond, schimbată prin această decizie, a fost pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă (Sentința nr. 3.051 din 13 decembrie 2016).

Curtea de Apel Galați a comunicat existența unei practici neunitare în această materie la nivelul Secției pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Curtea de Apel Timișoara a comunicat că pe rolul curții și al instanțelor arondate au fost identificate trei cauze vizând chestiunea de drept menționată, practica stabilită la nivelul instanței de control judiciar fiind aceea că, în contextul succesiunii în timp a prevederilor legale care reglementează dreptul la indemnizația reparatorie solicitată în anul 2016, nu se mai impune condiția obținerii veniturilor din motive neimputabile petiționarului, deoarece efectele Ordonanței Guvernului nr. 1/2015 erau limitate în timp, în mod expres, numai la anul 2015.

Celelalte curți de apel nu au identificat practică judiciară în materie și nici nu au exprimat opinii teoretice.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu s-a verificat și nici nu se verifică, în prezent, practica judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

În urma verificărilor efectuate, se constată că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 341/2004, însă în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014.

Astfel, prin Decizia nr. 807 din 21 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 21 august 2011, s-a reținut că, referitor la modul de acordare a indemnizațiilor reparatorii prin prevederile Legii nr. 341/2004, Curtea s-a pronunțat, cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 1.087 din 14 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 25 noiembrie 2008, statuând că legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestora, în temeiul art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală.

Prin raportul întocmit, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, judecătorii-raportori au apreciat că dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, nu impun nicio condiție pentru acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir după vârsta de 26 de ani.

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele:

Prealabil oricărei analize, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că Legea nr. 341/2004 a suferit modificări succesive, inclusiv în ceea ce privește titlul.

Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebările formulate de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă.

Potrivit acestor dispoziții legale "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

Prin urmare, pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv:

Verificarea admisibilității sesizării, din această perspectivă, relevă îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege.

Astfel, litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, titularul sesizării, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, învestit cu calea de atac a apelului, urmează să soluționeze cauza în ultimă instanță, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Codul de procedură civilă, este definitivă, cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a unui complet de judecată al curții de apel învestit să o soluționeze, iar sesizarea are ca obiect o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei.

În egală măsură este îndeplinită și condiția referitoare la noutatea chestiunii de drept care formează obiectul sesizării.

Evaluarea acestei condiții, în absența unei definiții a noutății chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, revine Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum s-a statuat în jurisprudența constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu mențiunea că noutatea poate fi generată nu doar de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția însă ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată.

Această cerință este îndeplinită, întrucât chestiunea de drept își are izvorul în modificări relativ recente ale unui act normativ din 2004 (Legea nr. 341/2004), această lege având conținut diferit față de norma inițială, fără să existe o jurisprudență suficient cristalizată asupra problemelor de drept pe care le ridică noile dispoziții legale.

De asemenea, este important de precizat că problema de drept este reală, întrucât reglementarea legală în cauză a suscitat interpretări diferite sau contradictorii prin raportare la alt text de lege prin care norma de drept a suferit noi modificări și prezintă un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că, pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății, este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, prin pronunțarea unei rezolvări de principiu.

Sub acest aspect, din încheierea de sesizare, întocmită conform art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, rezultă că analiza dispozițiilor legale ce formează obiectul sesizării se impune, deoarece acestea sunt neclare, fiind susceptibile de interpretări diferite în privința caracterului condiționat sau necondiționat al împrejurării acordării indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir după vârsta de 26 de ani.

În consecință, se constată că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată pentru a se pronunța asupra următoarei chestiuni de drept: "Interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. c) ultima teză din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2014, pentru a stabili dacă textul trebuie înțeles în sensul că nu impune nicio condiție pentru acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului-martir după vârsta de 26 de ani".

Dezlegarea acestei probleme de drept pornește de la examinarea evoluției în timp a prevederilor legale care reglementează indemnizația lunară reparatorie acordată copilului eroului-martir, ca beneficiu ce face parte dintr-un ansamblu de măsuri instituite de lege pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 în forma inițială, fiecare dintre copiii celui decedat are calitatea de urmaș al eroului-martir și este îndreptățit să beneficieze de prevederile legii. Astfel, conform art. 4 alin. (2) lit. c), în această calitate, fiecare dintre copiii eroului-martir are dreptul la o indemnizație lunară reparatorie, calculată pe baza coeficientului de multiplicare de 1,10 aplicat asupra salariului mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 de ani, indiferent în întreținerea cui se află.

Teza întâi a alin. (4) din art. 4 prevede că de o indemnizație lunară reparatorie, calculată prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut pe economie din luna anterioară celei în care se face plata, beneficiază și persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) pct. 3 din lege, numai dacă au un venit mai mic decât salariul mediu brut pe economie. Teza a doua prevede că de aceleași drepturi și în aceleași condiții beneficiază copiii eroilor-martiri, indiferent de vârstă, dacă nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ ori nu realizează venituri din motive neimputabile lor.

Așadar, în aplicarea principiului respectului și gratitudinii față de eroii-martiri ai Revoluției din decembrie 1989, legiuitorul a acordat urmașilor acestora o indemnizație lunară reparatorie, în condițiile și criteriile stabilite pentru fiecare categorie în parte, în funcție de situația diferită a fiecărei categorii, chiar dacă evenimentul care a determinat acordarea indemnizației, decesul eroului-martir, este același pentru toate categoriile de urmași.

Astfel, în ce privește indemnizația acordată fiecăruia dintre copii, legiuitorul a folosit un raționament similar celui din reglementarea în materia dreptului familiei, pornind de la prezumarea stării de nevoie în care se află copiii, până la majorat. În consecință, s-a reglementat acordarea indemnizației până la majorat sau până la terminarea studiilor, fără a depăși vârsta de 26 de ani, prezumându-se că acesta este momentul până la care se află în incapacitate de muncă, așa cum părintele decedat ar fi fost obligat să le acorde întreținere, în temeiul relației de filiație. Totodată, printre beneficiarii indemnizației au fost incluse alte două categorii de copii ai eroilor-martiri, respectiv: 1. cei care nu sunt încadrați în nicio formă de învățământ, indiferent de vârstă - cu condiția ca aceștia să obțină venituri din muncă mai mici decât salariul mediu brut pe economie și 2. cei care nu realizează venituri din motive neimputabile lor. Prin "motive neimputabile", conform art. 28 alin. (2)

Acestor două din urmă categorii de copii ai eroilor-martiri, mai sus menționate, le-a fost suspendată plata indemnizației, trei ani consecutiv, prin art. II art. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare