ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2024

Ședința publică din data de 13 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 martie 2023, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a M.A.I., a solicitat, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004:

(i) anularea Deciziei medicale nr. 95 din 15.02.2023 emise de Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a M.A.I., ca netemeinică și nelegală;

(ii) obligarea Direcției Medicale - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a M.A.I. la emiterea unei decizii cu respectarea dispozițiilor legale în materie;

(iii) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4788 din 4 octombrie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției astfel dispuse, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, precum și împrejurarea că reclamantul solicită anularea unui act administrativ emis de Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a M.A.I., care este autoritate publică centrală.

2.2. Prin sentința civilă nr. 57 din 18 ianuarie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict.

Pentru a dispune această soluție, curtea de apel a reținut că reclamantul are calitatea de funcționar public cu statut special, iar actul administrativ dedus judecății produce efecte directe asupra raportului său de serviciu. Împrejurarea că actul este emis de o autoritate publică centrală nu schimbă natura juridică de act de funcție publică, în acest sens statuând și Decizia nr. 23/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competentă să soluționeze recursul în interesul legii, precum și soluția de unificare a practicii judiciare, adoptată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți, la data de 11 aprilie 2016, ale căror considerente sunt incidente și în cauza de față.

În acest context, Curtea de Apel București a apreciat că în speță nu sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ci dispozițiile art. 536 din Codul administrativ, competența de soluționare a cauzei revenind Tribunalului București, în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cel două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că reclamantul A. ocupă funcția de șef-serviciu în cadrul Direcției Generale Anticorupție din cadrul Ministerului Afacerilor Interne din anul 2017, având gradul de comisar șef. În contextul în care a totalizat peste 90 de zile de concediu medical într-un an, reclamantul a fost supus, în conformitate cu prevederile OMAI nr. 98/2016, unor evaluări medicale succesive, în perioada octombrie 2022 - februarie 2023, finalizate cu emiterea de către Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a M.A.I. a Deciziei medicale nr. 95 din 15.02.2023, prin care s-a stabilit că reclamantul este "Apt limitat pentru îndeplinirea serviciului în poliție", în raport de diagnosticul clinic și funcțional "Spondilolistezic vertebral lombar anterior L4 L5 gr. 2; scolioză lombară secundară; discopatie vertebrală cervicală C5 C6 faza III/stadiul I.". Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea Deciziei medicale nr. 95 din 15.02.2023 prin care a fost declarat apt limitat pentru desfășurarea activității specifice serviciului de poliție, criticând și reducerea termenului de revizuire la 6 luni și majorarea incapacității adaptive la 40%, față de referatele neurochirugicale avute în vedere la emiterea actului.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului "Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului", iar potrivit art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe."

Raportând contextul factual al cauzei la textele de lege anterior citate, Înalta Curte constată că reclamantul, ofițer de poliție, are calitatea de funcționar public cu statut special, iar actul administrativ contestat privește raportul său de serviciu, respectiv aptitudinea de a mai îndeplini serviciul în poliție ca urmare a constatării unei capacități fizice limitate pe motive de ordin medical. Prin urmare, prezentul litigiu se supune, din punct de vedere al competenței instanței de judecată, prevederilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care stabilesc competența materială de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter de lege generală în raport de dispozițiile speciale ale Codului administrativ, fiind, astfel, înlăturate de la aplicare și neputând justifica o competență materială a instanței de judecată stabilită în raport de rangul autorității publice emitente a actului administrativ contestat.

Înalta Curte mai reține și că reclamantul are domiciliul în municipiul București, în circumscripția teritorială a Tribunalului București, iar prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 statuează că reclamantul persoană fizică se adresează exclusiv instanței de la domiciliul său.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară a M.A.I., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.