ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5858/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5858/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 06 decembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 19.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Academia Tehnică Militară Ferdinand I (UM 02648 București) și Ministerul Apărării Naționale, a solicitat suspendarea executării Deciziei de imputare nr. F 219/06.02.2023 până la soluționarea definitivă a cauzei în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, anularea deciziei de imputare nr. F-219/06.02.2023, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Prin sentința civilă nr. 844 din 20.02.2024, Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reținând că litigiul nu este o cauză de asigurări sociale, ci o cauză de contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe Legea nr. 554/2004, prin care reclamantul urmărește anularea unui act adminstrativ încheiat de o autoritate centrală, astfel încât competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității, secția de contencios administrativ și fiscal.
2.2. Hotărârea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 1590 din 09.10.2024, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cererii, în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului.
În motivare, a reținut că față de calitatea reclamantului de personal militar, competența de soluționare a cauzei nu se poate stabili potrivit art. 536 din Codul administrativ, având în vedere că art. 382 din Codul administrativ stabilește expres că personalului militar nu îi sunt aplicabile dispozițiile care reglementează statutul funcționarilor publici, ci se realizează prin raportare la dispozițiile Codului muncii, dreptul comun în materia raporturilor de muncă și a jurisdicției muncii astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) Legea 53/2003.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Argumente de fapt și de drept relevante
Înalta Curte reține că reclamantul A., având calitatea de personal militar, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Academia Tehnică Militară Ferdinand I (UM 02648 București) și Ministerul Apărării Naționale suspendarea executării Deciziei de imputare nr. F 219/06.02.2023 până la soluționarea definitivă a cauzei în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, anularea deciziei de imputare nr. F-219/06.02.2023.
Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 382 Cod administrativ care stabilesc în mod expres că personalului militar nu îi sunt aplicabile prevederile care reglementează statutul funcționarilor publici.
Înalta Curte reține considerentele Deciziei nr. 19 din 27 septembrie 2021 a Completului pentru soluționarea recursului în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora: "51. Interpretarea coroborată a prevederilor art. 382 lit. h) și art. 536 din Codul administrativ conduce la excluderea din competența instanțelor de contencios administrativ a litigiilor având ca obiect drepturile bănești solicitate de personalul militar din cadrul Jandarmeriei Române.
Astfel, conform art. 536 din Codul administrativ, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Art. 382 lit. h) din Codul administrativ statuează că prevederile prezentului titlu nu se aplică următoarelor categorii de personal bugetar: personalul militar.
Art. 382, precum și art. 536 sunt înscrise în titlul II al Codului administrativ, motiv pentru care, în privința personalului militar, competența instanței de contencios administrativ nu mai poate fi reținută, chiar dacă intrarea în vigoare a Codului administrativ nu a schimbat natura juridică a raporturilor dintre părți, care rămân raporturi de serviciu, specifice funcționarilor publici cu statut special."
Având în vedere dispozițiile redate mai sus, Înalta Curte reține că stabilirea competenței de soluționare a cauzei se realizează și prin raportare la dispozițiile Codului Muncii, respectiv: art. 231: "Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă."; art. 278 alin. (2): "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."; art. 266: "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."; art. 269: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii." și art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit căruia: "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".
În acest sens, Înalta Curte constată că, în cauză, secțiile de conflicte de muncă și asigurări sociale ale tribunalelor sunt competente a soluționa în primă instanță cauzele privind raporturi de serviciu ale persoanelor ce au calitatea de militar.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Academia Tehnică Militară "Ferdinand" (UM 02648 București) și Ministerul Apărării Naționale în favoarea Tribunalului București – secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.