ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 972/2024

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la emiterea ordinului de trecere în rezervă, în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) lit. c) și lit. i)

l

) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, cu acordarea dreptului la portul uniformei militare, în temeiul art. 27 din același act normativ, ca urmare a constatării nelegalității avizului de medicina muncii emis în mod abuziv/nelegal de către dr. B. și menținerii deciziilor medicale emise de Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgentă Militar și Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul aceleiași unități spitalicești.

- chemarea în judecată a medicului de medicina muncii dr. B., ca fiind funcționarul public emitent al avizului emis în mod arbitrar și nelegal, în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La data de 15 noiembrie 2022 reclamantul a formulat cerere în anulare a Ordinului Ministrului apărării naționale nr. M(S)-65/2021 pentru modificarea și completarea Instrucțiunilor privind aplicarea unitară a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării Naționale nr. M(S)-42/2011.

În motivare, reclamantul a susținut că prin ordinul contestat se stabilește o procedură paralelă, nelegală, de evaluare medicală a cadrelor militare în activitate de către medicul de medicina muncii de pe lângă spitalele militare, care să valideze deciziile medicale ale comisiilor de expertiză medico-militare, norme juridice profund nelegale, în raport de actele administrative cu caracter normativ (H.G. nr. 56/2012 și Ordinul comun nr. M. 66/98/3005/8966/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară) și față de actul normativ de nivel superior (Legea nr. 80/1995), în executarea căruia a fost emis și a cărui aplicare se realizează prin normele metodologice/ordinele amintite.

Prin sentința civila nr. 613 din 7 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucuresti, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, complet specializat în materia conflictelor de muncă.

În argumentarea soluției, curtea a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea unor acte emise în baza raporturilor de serviciu ale reclamantului, fiind de natură a produce consecințe juridice cu privire la exercitarea sarcinilor și atribuțiilor privind funcția deținută.

În continuare, instanța a reținut cele statuate prin deciziile nr. 10/2018 și 19/2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Complet competent să soluționeze recursul în interesul legii, precum și decizia Curții Constituționale a României nr. 34/2016 și a stabilit că în privința personalului militar, instanța de contencios administrativ nu mai este competentă potrivit art. 382 lit. h) din Codul administrativ. Așadar, litigiilor privind raporturile de serviciu ale militarilor li se aplică jurisdicția generală a muncii, fiind de competența Tribunalului Bucuresti, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, complet specializat în materia conflictelor de muncă.

La primul termen de judecată din 7 decembrie 2023, instanța a invocat excepția necompetentei materiale privind soluționarea cererii având ca obiect anularea Ordinului Ministrului apărării naționale nr. M(S)-65/2021.

Prin încheierea din 18 ianuarie 2024, tribunalul a dispus disjungerea cererii privind anularea Ordinului nr. MS65/2021.

Prin sentința nr. 132 din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII - a litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că cererea adițională, care are ca obiect anularea Ordinului nr. M(S)65/2021, are caracterul unei cereri principale, fiind incidente dispozițiile art. 99 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, tribunalul a motivat că Ordinului nr. M(S)65/2021 pentru modificarea și completarea Instrucțiunilor privind aplicarea unitară a unor prevederi ale Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, se încadrează în condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, singura instanță competentă să analizeze legalitatea acestui act administrativ cu caracter normativ fiind instanța de contencios administrativ.

În considerarea dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, curtea a stabilit competența instanței Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel București și Tribunalul București, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale de soluționare a capătului principal de cerere, disjuns, privind anularea Ordinului Ministrului apărării naționale nr. MS65/2021.

Problema de drept care a determinat ivirea conflictului negativ de competență a fost generată de interpretarea diferită a instanțelor aflate în conflict asupra obiectului acțiunii, respectiv dacă se subsumează actelor administrative ce pot fi atacate în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004 sau este de competența jurisdicției conflictelor de muncă și de asigurări sociale.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554 din 2004 este definit actul administrativ ca fiind "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice", iar la art. 2 alin. (1) lit. f) din același act normativ este definit contenciosul administrativ "ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În considerarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantul s-a adresat instanței de contencios administrativ în calitate de persoană vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ, solicitând anularea acestuia.

Obiectul litigiului pendinte îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a Ordinului Ministrului apărării naționale nr. MS65/2021, act administrativ cu caracter normativ, prin care este reglementată procedură de evaluare medicală a cadrelor militare.

Înalta Curte reține că, prin natura sa, cererea în anularea ordinului de ministru atrage competența instanței de contencios administrativ, deoarece conflictul a fost generat de un act normativ emis de către o autoritate publică, respectiv de către un organ de specialitate al administrației publice centrale, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, în termenii prevăzuți de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, efect care se produce indiferent de natura raporturilor de muncă vizate de act, contrar celor reținute de curtea de apel.

Totodată, în justificarea naturii litigiului, reclamantul a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, formulând plângere prin care a solicitat anularea Ordinului Ministrului apărării naționale nr. M(S) 65/2021.

Pentru stabilirea competenței materiale funcționale, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv criteriul valoric, în cauză, fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ contestat.

Prin urmare, fiind contestat un act administrativ emis de conducătorul unei autorități publice centrale, respectiv Ministrul apărării naționale, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cererii revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 aprilie 2024.