ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3018/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.02.2019, reclamantul A., a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară și Ministerul Apărării Naționale - Spitalul Universitar de Urgență Militar Central " Dr. Carol Davila" București - Comisia de expertiză medico-militară, suspendarea executării Deciziei medicale nr. A 730/30 din data de 22.01.2019, emisă de către Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, comunicată în data de 06.02.2019, precum și a Deciziei medicale nr. A 8545/25 din data de 13.12.2018, emisă de Ministerul Apărării Naționale - Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" București, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea a acestor decizii medicale.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 143 din 8 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, și Ministerul Apărării Naționale - Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" București - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, s-a dispus suspendarea executării Deciziei medicale nr. A 730/30/22.01.2019, emisă de Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiza Medico - Militară și a Deciziei medicale nr. A 8545/25/13.12.2018, emisă de Ministerul Apărării Naționale - Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila București, până la pronunțarea instanței de fond.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 143 din 8 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Generală Juridică, Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Carol Davila și Comisia Centrală de expertiză medico-militară din Ministerul Apărării Naționale a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu consecința respingerii cererii de suspendare.

În ceea ce privește competența instanței de a soluționa cauza, susține recurentul că, în mod greșit Curtea de Apel a respins excepția invocată de instituția militară, fără a ține cont de noua orientare jurisprudențială statuată de instanța supremă prin Decizia nr. 10/2018 privind admiterea recursului în interesul legii, formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 536 din 28 iunie 2018.

Apreciază recurentul că prin decizia amintită anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, aplicabilitatea prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 1 si art. 4-6 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, care determină competența tribunalului ca instanță de contencios administrativ competentă în soluționarea speței. În plus, față de domiciliul reclamantului raportat la prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, susține recurentul că Tribunalul Ilfov prin completul specializat de contencios administrativ și fiscal este instanța competentă să soluționeze cauza.

Pe fondul cauzei, recurentul solicită admiterea recursului și casarea hotărârii ținând cont de neîndeplinirea cumulativă a condițiilor privind cazul bine justificat și paguba iminentă, astfel cum sunt prevăzute de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

În opinia recurentului, în mod greșit instanța de fond a reținut că "(...) reclamantul a expus o serie de împrejurări legate de starea de fapt și de drept, apte să creeze o îndoiala serioasă în privința legalității actului litigios (...)", apreciind în mod eronat că "din cuprinsul deciziilor medicale contestate nu rezultă cu claritate dacă au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. p) și art. 9 alin. (1) din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico - militare aprobat prin Ordinul nr. 8966/2016".

Recurentul învederează că, intimatul-reclamant face parte din categoria personalului la care fac referire dispozițiile art. 2 alin. (1), lit. a) din H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor, normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă, pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare potrivit cărora "Sunt supuse evaluării capacității de muncă, în vederea stabilirii aptitudinii sau, după caz, a gradului de invaliditate de către comisiile de expertiză medico-militară prevăzute la art. 1, (...) cadrele militare în activitate, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare (...) ".

În aceste condiții, în opinia recurentului, nu pot fi reținute considerentele instanței de fond pe baza raportului de expertiză medicală extrajudiciară nr. 1067/13.02.2019, emis de către cabinetul medical individual Dr. B. în baza prevederilor H.G. nr. 155/2011 privind baremul medical pentru stabilirea capacității de muncă pentru personalul civil, fiind contrare prevederilor aplicabile în speță, reglementate de H.G. nr. 56/2012 pentru aprobarea criteriilor, normelor de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și de evaluare a capacității de muncă pe baza cărora se stabilește aptitudinea și încadrarea în grade de invaliditate pentru cadrele militare, soldații și gradații voluntari, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare.

Un alt motiv de nelegalitate a hotărârii recurate este reprezentat de înlăturarea procedurii reglementată de Ordinul menționat, prin care se evaluează capacitatea de muncă a militarilor și încadrarea în normele și baremurile specifice cerute în mod expres pentru desfășurarea activităților militare în exercitarea atribuțiilor funcționale.

În ceea ce privește motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. invocat de către Ministerul Apărării Naționale, reprezentat prin Direcția Generală Juridică, potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, nu poate fi reținut în considerarea următoarelor argumente.

Prin cererea de suspendare de față, intimatul-reclamant a învestit instanța cu un singur capăt de cerere, având ca obiect suspendarea executării Deciziei medicale nr. A 730/30, din data de 22.01.2019, emisă de către Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară precum și a Deciziei medicale nr. A 8545/25, din data de 13.12.2018 emisă de Ministerul Apărării Naționale - Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" București, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea a acestor decizii medicale.

Se observă că, ambii pârâți, respectiv Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară și Ministerul Apărării Naționale - Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" București - Comisia de expertiză medico-militară sunt structuri centrale ale Ministerului Apărării Naționale, subordonate nemijlocit Ministrului Apărării Naționale, astfel cum prevede Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale la art. 7 alin. (1) lit. 1 și alin. (2), astfel că, se apreciază ca fiind competentă să judece prezenta cauză din punct de vedere material Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În acest context, în mod corect, instanța de fond a respins ca neîntemeiată excepția necompetențeî materiale invocate de către recurentul-pârât, întrucât în raport de dispozițiile art. 10 din Legea 554/2004 și față de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv suspendarea unei decizii medicale emise de Ministerul Apărării Naționale, respectiv de o autoritate publică centrală, singura instanță competentă să judece prezenta cauză este Curtea de Apel București.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ. și invocat de către Ministerul Apărării Naționale, reprezentat prin Direcția generală juridică, potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material și acesta este nefondat.

Instanța de fond în mod corect a reținut că, din cuprinsul deciziei medicale nr. A 730/30 din 22.01.2019 rezultă că intimatul-reclamant a fost supus unor examinări paraclinice, fără a se arăta în concret în ce constau aceste examinări și nici cum s-a stabilit gradul de 80% de deficiență funcțională și incapacitate adaptivă. O expertizare aprofundată a recurentului-reclamantul se impunea cu atât mai mult cu cât prin Decizia medicală nr. 3448/28/24.05.2018, în urma unor examinări clinice și paraclinice, s-a stabilit că reclamantul este apt limitat în timp de pace și război.

Prin urmare, corect s-a apreciat că, existența celor două concluzii diferite prin cele două decizii medicale, fără ca în cadrul deciziei ulterioare să se specifice care sunt aspectele care au dus la stabilirea unei concluzii diferite este în sine suficientă pentru a da naștere unei îndoieli în ceea ce privește legalitatea deciziilor medicale contestate. Această îndoială se impune a fi reținută cu atât mai mult cu cât prin raportul de expertiză medicală nr. 1067/13.02.2019 efectuat de Cabinetul medical individual "dr. B." s-a stabilit că reclamantul este apt să lucreze muncă de birou.

Astfel, corect s-a constatat că este îndeplinită în cauză cerința referitoare la existența unui caz justificat.

În ceea ce privește cea de-a doua cerință, referitoare la paguba iminentă, și aceasta este îndeplinită în cauză. În urma deciziilor medicale menționate, recurentul-reclamant a fost declarat inapt pentru serviciu medical, efectul imediat al unei astfel de decizii fiind trecerea în rezervă. Or, o astfel de măsură este de natură a-l prejudicia grav intimatul-reclamant, care și-ar pierde locul de muncă, urmând a fi pensionat pe motiv de boală, ceea ce ar avea ca efect o scădere drastică a veniturilor și terminarea unei cariere militare.

2.1. Temeiul legal al soluției adoptată în recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de către recurentul-pârât, prevăzute de art. 488 pct. 3) și 8) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat de Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Generală Juridică, Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Carol Davila și Comisia Centrală de expertiză medico-militară din Ministerul Apărării Naționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Apărării Naționale prin Direcția Generală Juridică, Comisia de expertiză medico-militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Carol Davila și Comisia Centrală de expertiză medico-militară din Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 143 din 8 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 mai 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.