ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 525/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 26.03.2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, UM 01512 Sibiu și Spitalul de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila, a solicitat anularea Deciziei de declarare ca inapt nr. 6397/50 din data de 31.7.2018 și suspendarea efectelor acestei decizii până la soluționarea acțiunii prin hotărâre definitivă.

Prin sentința nr. 79 din 20 septembrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., domiciliată în orașul Bălan, județul Harghita, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Militară 01512 Sibiu(cu datele de identificare) și Spitalul Universitar De Urgență Militar Central Dr. Carol Davila(cu datele de identificare), ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., domiciliată în orașul Bălan, județul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale-Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, cu sediul în București.

Dispune anularea Deciziei nr. A 6397/50/31.07.2018, emise de Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de expertiză medico-militară.".

Împotriva sentinței nr. 79 din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate.

În motivarea recursului se arată că în judecarea prezentei cauze a fost încălcat dreptul la un proces echitabil dar și dreptul la apărare al Comisiei Centrale de Expertiză Medico - Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Astfel, arată recurentul, la termenul din data de 07.06.2019, instanța de fond a acordat un nou termen de judecată, la data de 20.09.2019, pentru administrarea probei cu expertiza medico - legală solicitată de către intimată. La acest următor termen, din data de 20.09.2019 (dată la care instanța de fond a și pronunțat hotărârea atacată, fără a ne mai da dreptul cel puțin la depunerea de concluzii scrise), reprezentantul convențional al Ministerului Apărării Naționale a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru ca partea pe care o reprezintă, respectiv Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară București, să își expună punctul de vedere cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză având în vedere că există o diferență foarte mare între ceea ce a constatat Institutul de Medicină Medico - Legală Târgu Mureș, respective Scolioză toracală dextroconvexă ușoară (unghi Cobb de 7 grade) fără hernia discale sau conflicte disco-radiculare toraco-lombare (extras din Raportul de expertiză medico-legală) și ceea ce a constatat Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, respectiv diagnosticul clinic și funcțional de Scolioză dorso- lombară echilibrată dextroconvexă accentuată (cu unghi Cobb de 26 grade) și îngustare spațiu intervertebral L5- SI (extras din Raportul de expertiză medico- militară nr. 540 din 23.07.2018 și din Decizia medicală nr. 6397/50 din 31.07.2018).

Cu toate că reprezentantul convențional al intimatei nu s-a opus acestei cereri, arată recurentul, instanța de fond a respins cererea de amânare, formulată de către reprezentantul convențional al Ministerului Apărării Naționale, motivând că " ... raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 17.07.2019, având astfel la dispoziție o perioadă de două luni pentru a formula un punct de vedere."

Contrar celor afirmate, arată recurentul că reprezentantul convențional al Ministerului Apărării Naționale nu are competența de a formula un atare punct de vedere, pe linie de specialitate, cu privire la un raport de expertiză medico-legală, precum cel întocmit în prezenta cauză. Singura instituție abilitată, din cadrul Ministerului Apărării Naționale, să formuleze un punct de vedere și eventuale obiecțiuni, să solicite experților lămuriri sau completări la raportul de expertiză medico-legală este chiar Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, parte în proces. Pe de altă parte, raportul de expertiză medico-legală întocmit în prezenta cauză nu a fost comunicat Comisiei Centrale de Expertiză Medico -Militară nici pană la această dată.

Faptul că acesta a fost depus la dosarul cauzei nu echivalează cu faptul comunicării raportului de expertiză către recurenta-pârâtă, respectiv Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, pentru a da posibilitatea acesteia să-și expună punctul de vedere și să formuleze eventuale obiecțiuni.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 170 alin. (1) din C. proc. civ.: partea prezentă în instanță personal, prin avocat sau prin alt reprezentant este obligată să primească actele de procedură și orice înscris folosit în proces, care i se comunică în ședință." Prin urmare, dacă partea este obligată să primească orice înscris, care i se comunică în ședință, apreciem că există și obligația corelativă a instanței de judecată să comunice părții orice înscris folosit în proces.

În al doilea rând, la același termen de judecată din data de 20.09.2019, observând diferența mare de unghi Cobb (aproximativ 19 grade între cel stabilit de I.M.L. Târgu Mureș - 7 grade și cel stabilit de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară - 26 grade), reprezentantul convențional al Ministerului Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară a solicitat efectuarea unei noi expertize medico - legale în cadrul Institutului Național Medico - Legal "Mina Minovici" București, potrivit dispozițiilor art. 338 din C. proc. civ., solicitând în același timp și participarea unui expert din partea Ministerului Apărării Naționale la efectuarea acestei noi expertize, având în vedere suspiciunile rezonabile cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei, mai susține recurentul.

Cu toate că reprezentantul convențional al intimatei a arătat că se va pronunța asupra acestei cereri doar după ce Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară își va exprima punctul de vedere asupra raportului de expertiză efectuat deja în cauză, instanța de fond a respins " ... cererea de efectuare a unei noi expertize întrucât apreciază că nu există un motiv temeinic, pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară având posibilitatea solicitării încuviințării unui expert parte la momentul la care instanța a încuviințat expertiza la termenul de judecată din 7.06.2019", susține recurentul.

Apreciază recurentul că fiind vorba de efectuarea unei noi expertize, de către un alt expert, în conformitate cu dispozițiile art. 330 din C. proc. civ., aceasta ar fi trebuit efectuată fără nicio restricție din punct de vedere legal.

În același timp, arată recurentul pârât că i s-a încălcat și dreptul de a solicita experților o eventuală lămurire sau o eventuală completare a raportului de expertiză, solicitare care se face la primul termen după depunerea raportului, potrivit dispozițiilor art. 337 din C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, arată acesta că la același termen de judecată din data de 20.09.2019, reprezentantul convențional al Ministerului Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară a subliniat și faptul că, pe lângă scolioza diagnosticată inițial, intimata a mai fost diagnosticată și cu inegalitatea membrelor inferioare cu scurtarea membrului inferior drept 1,2 cm" conform F.O. 3418 din 25.06.2018 și a Biletului de ieșire din spital din aceeași dată emise de către Spitalul Militar de Urgență Sibiu, diagnostic care ar putea fi confirmat sau infirmat prin efectuarea unei noi expertize, pentru aflarea adevărului în prezenta cauză.

Cu toate acestea, instanța de fond a respins din nou, în cadrul aceleiași ședințe de judecată, solicitarea privind efectuarea unei noi expertize " ... reținând că nu se invocă critici efective cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei de către Institutul de Medicină Legală Tărgu Mureș, ci nemulțumirile vizează concluziile la care s-a ajuns în cuprinsul raportului de expertiză".

Totuși, în urma efectuării expertizei medico-legale, recurentul a apreciat că s-au adus chiar critici concrete cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei în prezenta cauză și de aceea a solicitat efectuarea unei noi expertize în cauză cu participarea unui expert din partea Ministerului Apărării Naționale, având suspiciuni rezonabile cu privire la modalitatea de expertizare a intimatei în condițiile în care, așa cum am mai arătat, există o diferență foarte mare între mărimea unghiului Cobb constatată de recurenta-pârâtă și mărimea unghiului Cobb constatată de I.M.L. Târgu Mureș.

În concluzie, apreciază recurentul că în prezenta cauză au fost încălcate dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare al Ministerului Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară, având în vedere faptul că instanța de fond nu a comunicat recurentei - pârâte Raportul de expertiză medico - legală emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș, privând-o pe aceasta de dreptul de a-și expune punctul de vedere pe linie de specialitate, de dreptul de a solicita experților lămuriri sau completări ale raportului de expertiză dar și de dreptul să formuleze eventuale obiecțiuni cu privire la același raport de expertiză. In același timp, apreciem că instanța de fond a respins prea ușor solicitarea de efectuare a unei noi expertize, în condițiile în care există suspiciuni rezonabile privind modalitatea de efectuare a expertizei medico - legale, așa cum s-a arătat anterior.

Intimata-reclamantă și intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței recurate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurentul-pârât nu și-a întemeiat în drept recursul declarat, criticile sale se subsumează cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanțe faptul că a încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin aceea că nu a admis cererea de amânare formulată de către reprezentantul convențional al Ministerului Apărării Naționale în vederea depunerii unui punct de vedere cu privire la raportul de expertiză întocmit în cauză, că nu a dispus comunicarea raportului de expertiză, Comisiei Centrale de Expertiză Medico -Militară și a respins, deopotrivă, solicitarea de efectuare a unei noi expertize medico - legale în cadrul Institutului Național Medico - Legal "Mina Minovici" București, potrivit dispozițiilor art. 338 din C. proc. civ. și participarea unui expert din partea Ministerului Apărării Naționale la efectuarea acestei noi expertize, având în vedere suspiciunile rezonabile cu privire la modalitatea de efectuare a expertizei.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate prevederile art. 221 alin. (1), art. 13 și art. 14 C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanță la soluționarea fondului cauzei.

Astfel, prin încheierea de ședință din data de 7 iunie 2019 instanța de fond a încuviințat pentru reclamantă proba cu expertiză medico-legală, având următorul obiectiv: "Să se stabilească dacă reclamanta suferă de scolioză lombară așa cum se arată în decizia contestată în cauză, să se indice cât este gradul de deviație a coloanei vertebrale.".

La data de 17 iulie 2019 raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei dosar fond, iar la data de 20 septembrie 2019, instanța a reținut în practicaua sentinței recurate că reportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei cu respectarea dispozițiilor art. 336 alin. (1) C. proc. civ., părțile având posibilitatea de a-l studia la dosar.

Actele dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Târgu-Mureș demonstrează că participanții la proces au fost legal citați și prezenți în sala de ședință, încă de la primul termen de judecată instanța încuviințând pentru reclamantă proba cu expertiza medico-legală.

În contextul în care reprezentantul convențional al pârâtului a participat la judecată, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, nefondat se reclamă încălcarea dreptului de apărare, neexistând nicio prevedere legală care să impună comunicarea tuturor înscrisurilor atașate la dosar, către litiganți, aceștia având obligația de a depune diligențe în a studia dosarul cauzei și piesele sale și, în eventualitatea în care probele nu au fost produse în termen util raportat la cel stabilit pentru dezbateri, de a uza de dreptul procedural de a solicita amânarea judecății pentru a putea lua cunoștință de noile acte și a formula apărări în consecință.

Instanța de judecată, contrar punctului de vedere susținut de recurentă, nu se poate erija nicicând în avocatul vreunui litigant.

Pe de altă parte nu există nicio dispoziție legală care să impună instanței de judecată obligația de a comunica litiganților câte un exemplar al raportului de expertiză întocmit în cauză, dispozițiile art. 201-214 C. proc. civ. fiind neechivoce.

Cu referire la afirmația recurentului pârât potrivit căreia raportul de expertiză nu i-a fost comunicat, aceasta fiind astfel împiedicată să formuleze un punct de vedere cu privire la raport, Înalta Curte arată că nu o poate valida.

Or, din această perspectivă o eventuală nulitate relativă nu a fost invocată la fond de către autoritatea pârâtă la temenul de judecată la care s-a săvârșit neregularitatea.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 170 alin. (2) C. proc. civ. "Partea are dreptul să ridice și între termene, sub semnătură, actele de procedură și înscrisuri prevăzute la alin. (1)".

Așadar, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală De Expertiză Medico-Militară a avut la dispoziție o perioadă de două luni pentru a formula un punct de vedere, având în vedere că raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 17.07.2019, iar termenul de judecată a fost stabilit pentru data de 20.09.2019.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Totodată, în mod just a procedat instanța de fond atunci când în temeiul dispozițiilor art. 338 C. proc. civ., a respins cererea de efectuare a unei noi expertize întrucât pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a avut posibilitatea solicitării încuviințării unui expert parte la momentul la care instanța a încuviințat expertiza la termenul de judecată din 7.06.2019.

Astfel, lecturând încheierea de din data de 7 iunie 2019 și practicaua sentinței nr. 79 din 20 septembrie 2019 se constată că instanța a pus în discuția contradictorie a părților solicitările de administrare a probelor de către ambele părți.

Faptul că instanța a apreciat solicitarea pârâtului de încuviințare a unei noi probe cu expertiză medico - legală ca nefiind necesară în condițiile prevăzute de lege, nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca și o încălcarea a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, față de dispoziții art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanței, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât și în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanța va putea înlătura anumite probe în funcție de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părților, manifestată cu privire la proba în cauză.

Totodată, astfel cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ținându-se seama și de refuzul nejustificat al unei părți de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Revenind la dispozițiile art. 338 C. proc. civ., text ce consacră posibilitatea efectuării unei noi expertize, se poate constata că legea nu determină motivele ce pot justifica efectuarea unei noi lucrări și instituie doar posibilitatea, nu obligația instanței de a dispune în acest sens, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului, ori de câte ori se declară nelămurit de explicațiile date de experții desemnați anteriori.

Contrar aserțiunilor recurentului, nu există niciun argument care să determine casarea ori modificarea sentinței pronunțată de prima instanță, nefondat reclamându-se incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., de vreme ce instanța de fond a respectat formele de procedură impuse de lege în derularea litigiului; actul juridic dedus judecății a fost corect interpretat, nesubzistând nici ipoteza încălcării dreptului la apărare sau a dreptului la un process echitabil, iar hotărârea recurată este consecința unei minuțioase examinări a probelor produse și a unei judicioase aplicări a dispozițiilor legale ce reglementează restituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară împotriva sentinței nr. 79 din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară împotriva sentinței nr. 79 din 20 septembrie 2019 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.