ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1169/2022

Ședința publică din data de 1 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 6 septembrie 2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară și Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență Sibiu, solicitând anularea Deciziei medicale nr. A 6243/41 din 24.07.2018, cu consecința admiterii contestației sale, în sensul anulării Deciziei medicale nr. A/3188/1 din 26.06.2018, cu privire la aptitudinea pentru îndeplinirea obligațiilor militare din INAPT în APT, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 190/CA/2019 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară și Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență Sibiu.

Împotriva sentinței civile nr. 190/CA/2019 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamantul reiterează o parte a argumentelor din cuprinsul cererii de chemare în judecată, arătând în raport de sentința recurată următoarele:

Judecătorul fondului a interpretat greșit prevederile Ordinului M55/107/2.587/C/10.357/210/496/831/2014, care în Anexa (A) XII - afecțiuni oftalmologice, pct. 200 - discromatopsie se referă la candidații pentru examenul de admitere în instituții de învățământ pentru arma infanterie, unde indicatorul *2 inapt precizează că nu sunt admiși candidați pentru anumite arme, printre care și infanterie.

Cu alte cuvinte, nu poate fi impusă situația reglementată de Baremul medical M55/2014 reclamantului, care a fost admis ca și candidat pentru arma infanterie în cadrul Academiei Forțelor Terestre "Nicolae Bălcescu" Sibiu, admitere care s-a făcut prin supunerea sa prealabilă la verificarea realizării cerinței de apt sau inapt, prin analize medicale realizate de instituția abilitată în acest sens, agreată de instituția de învățământ.

În concret, judecătorul fondului a aplicat unui student admis și în derularea studiilor, cu rezultate meritorii, ce au dus la acordarea titlului onorific de "fruntaș", o normă de considerată doar pentru admiterea ca și candidat pentru arma infanterie.

Este adevărat faptul că la art. 1 din Ordinul nr. 55/2014 se precizează că se aprobă baremele medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în un învățământ militar și cele pe perioada școlarizării elevilor și studenților în unitățile de învățământ militar, după cum la art. 2 din același ordin se stabilește că pe perioada școlarizării, înainte de absolvire, studenții se expertizează după criteriile specifice instituției beneficiare de către comisiile de expertiză medico-militare, fără însă ca aceste reglementări să poată fi rupte din contextul Notei din Anexa A XII- boli oftalmologice, unde se precizează clar și fără loc de interpretare că baremele indicate privesc doar persoanele care optează pentru a fi admise ca și candidate pentru arma infanterie.

În situația studenților instituțiilor de învățământ militar, conform art. 2 din Ordinul nr. 55/2014, expertizarea se face de comisiile de expertiză medico-militare aparținând instituțiilor din care fac parte unitățile de învățământ, după criteriile specifice instituției beneficiare. Cu alte cuvinte, atâta timp cât Comisia de expertiză medico-militară nu a făcut dovada activității sale conform unor cerințe prestabilite instituția din care face parte unitatea de învățământ, ci în considerarea Ordinului nr. 55/2014, este evident că instanța de fond trebuia să sesizeze și să sancționeze acest aspect.

Omisiunea legii de a preciza asupra aptitudinii sau inaptitudinii studenților de a continua studiile, ca și consecința a diagnosticării cu discromatopsie, urmare a supunerii lor, pe perioada școlarizării, expertizării de către comisiile de expertiză medico-militară nu poate fi suplinită prin adăguarea la lege, chiar și atunci când vorbim de o instanță judecătorească. Judecătorul are abilitatea de a interpreta si aplica legea și nu pe aceea de a legifera.

Pe de altă parte, diagnosticul din Decizia medicală nr. A 6243/41/2018, așa cum a fost stabilit prin Decizia medicală nr. x, nu a fost confirmat de expertiza efectuată în cauză de Institutul de medicină Legală Cluj Napoca, fiind evident că diagnosticul de discromatopsie nu este identic cu cel de discromatopsie parțială, presupunând constatarea unei percepții diferite a vederii colorate.

Potrivit celor două comisii, recurentul-reclamant ar fi inapt să continue studiile militare pe motiv că afecțiunea sa oftalmologică îl face să vadă doar în alb, negru și nuanțe de gri, ceea ce nu corespunde realității.

Potrivit Comisiei de expertiză medico-militară și Comisiei centrale de expertiză medico-militare, reclamantul a fost diagnosticat cu discromatopsie, or diagnosticul corect era cel de discromatopsie parțială. Este evident faptul că această diferență de diagnostic trebuie considerată de judecătorul fondului, atâta timp cât discromatopsia presupune o lipsă totală a vederii colorate, în timp ce discromatopsia parțială privește doar lipsa capacității de a distinge axa verde-roșu sau galben-albastru, ceea ce nu presupune că persoana cu această afecțiune nu distinge culorile verede, roșu, galben sau albastru.

Au fost interpretate și aplicate greșit și prevederile Ordinului nr. 66/2016, deoarece art. 5 alin. (1) lit b din Ordinul nr. 66 reglementează, cu privire la Comisia de expertiză medico-militară că are următoarele atribuții: propune tipurile de aptitudine pentru a urma instituții de învățământ/similare din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională pentru categoriile de personal prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c), pe timpul școlarizării în instituțiile menționate, înainte de absolvire sau până la obținerea primului grad, fiind evident că nu vorbește de gradul militar despre care reglementează art. 1 și urm. din Legea nr. 80/1995, deoarece, pe de o parte, această lege reglementează statutul cadrelor militare, statut care nu poate fi considerat față de un student la o instituție de învățământ militar și, pe de altă parte, pentru că, în cadrul instituției de învățământ militare competența Comisiei este limitată la perioada urmării studiilor, înainte de absolvire sau până la obținerea primului grad.

Primul grad, despre care reglementează art. 5 alin. (1) lit. b) nu se referă la gradul militar de ofițer ce trebuie acordat ca urmare a absolvirii cu diplomă de licență a unei instituții de învățământ, deoarece acest din urmă grad se acordă după finalizarea studiilor și nu pe cursul urmării lor, de autoritatea desemnată prin lege cu acordarea gradelor militare și nu de instituția de învățământ. Obținerea nu este sinonim cu acordarea, deoarece obținerea privește gradele pe care studentul le poate dobândi, pentru activitatea sa meritorie în însușirea informațiilor și aptitudinilor conferite de sistemul de învățământ, cel care-1 vor distinge, pentru aceasta, de studenții, care nu au avut aceleași performanțe.

Susținerea instanței de fond, conform căreia este realizată condiția legalității deciziei nedicale față de competența Comisiei și față de faptul că activitatea acesteia este conformă atunci când este constituită din 5 din cei 6 membri numiți, respectiv că ea poate funcționa și decide legal dacă sunt prezent cel puțin 4 membri cu drept de vot, nu se întâlnește cu prevederile art. 4 alin. (1) lit. b) și art. 10 din Ordinul nr. 66/2016, deoarece aceste norme reglementează componența Comisiei de Expertiză Medicală Militară și nu nu ce a Comisiei Centrală de expertiză medico-militară.

In egală măsură, nu este consecința interpretării și aplicării corecte a legii afirmația judecătorului fondului, aceea că legalitatea deciziilor medicale emise se realizează prin prezența minimului de membri pentru a fi asigurată conformitatea expertizei făcute, deoarece Ordinul nr. 66/2016 nu reglementează în acest fel, fiind practic o adăugare la lege din partea primei instanțe.

De altfel, nelegalitatea soluției instanței de fond, din perspectiva motivului de asare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se impune a fi analizată de instanța de control judiciar si din perspectiva faptului că judecătorul primei instanțe nu a verificat legalitatea actelor atacate fața de prevederile Ordinul nr. M 69/2017 privind numirea Comisiei centrale de expertiză medico-militară, atâta timp cât regula suficientei prezențe a 4 din membrii comisiei la luarea hotărârii nu poate fi suficientă, deoarece Decizia Comisiei centrale de expertiză medico-militară este emisă în soluționarea unei contestații, ca si primă etapă a procesului civil, în procedura administrativ-jurisdictională.

Internarea contestatorului și realizarea unei expertize elaborate și de laborator este o condiție a realizării indirecte a accesului la justiție, a dreptului la un proces echitabil, atât timp cât, față de decizia medicală a Comisiei de expertiză medicală, a fost reglementată ca și etapă prealabilă accesului, la justiție, o refacere a expertizării, iar această reexaminare a avut ca și rezultat anularea Deciziei medicale nr. A 3188/1 din 26.06.2018 a SMU SIBIU.

Pentru toate aceste aspecte, recurentul-reclamant solicită admiterea căii de atac și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamant, prin care a solicitat respingerea lui ca fiind nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate de reclamant și a apărărilor formulate de către intimatul-pârât, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În ceea ce privește situația de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părți, Înalta Curte reține că, recurentul-reclamant A. a deținut calitatea de student al Acedemiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu, iar prin Decizia Medicală nr. A3188/1 din 26.06.2018, privind evaluarea capacității de muncă de către Comisia de expertiză medico militară de pe lângă Spitalul Militar de Urgență Sibiu, a acestuia, s-a stabilit pentru acesta diagnosticul discromatopsie și astigmatism miopic 0,5 D compus. În urma acestei concluzii medicale, recurentul-reclamant a fost declarat inapt pentru a urma instituțiile militare de învățământ.

Împotriva acestei decizii medicale, recurentul-reclamant a formulat contestație, soluționată prin Decizia Medicală nr. A 6243/41 din 24.07.2018.

Prin Decizia Medicală nr. A 6243/41 din 24.07.2018, în baza Raportului de expertiză medico militară nr. 541/935 din 23.07.2018, s-a concluzionat că examinările medicale susțin diagnosticul menționat, recurentul-reclamant având discromatopsie și astigmatism miopic compus și este inapt pentru a urma instituțiile militare de învățământ.

Decizia Medicală nr. A 6243/41 din 24.07.2018, a fost emisă în baza Raportului de expertiză medico militară nr. 541/935 din 23.07.2018 .

În ceea ce privește prima critică susținută prin cererea de recurs, conform căreia instanța de fond a interpretat greșit prevederile Ordinului M55/107/2.587/C/10.357/210/496/831/2014, care în Anexa (A) XII - afecțiuni oftalmologice, pct. 200 - discromatopsie se referă la candidații pentru examenul de admitere în instituții de învățământ pentru arma infanterie, unde indicatorul *2 inapt precizează că nu sunt admiși candidați pentru anumite arme, printre care și infanterie și nu la situația recurentului care este deja admis la școala militară, Înalta Curte apreciază că reprezintă o critică neîntemeiată.

În mod corect instanța de fond a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 din Ordinul nr. 66/2016, "(...) sunt supuse evaluării capacității de muncă, în vederea stabilirii aptitudinii față de îndeplinirea serviciului militar/în poliție/în sistemul administrației penitenciare/pentru a urma instituții de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională sau, după caz, a gradului de invaliditate de către comisiile de expertiză medico-militară de la art. 1 următoarele categorii de persoane: ... c) candidații pentru admiterea în unitățile/instituțiile de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, după caz, elevii liceelor militare și ai școlilor militare/școlilor de agenți de poliție/de penitenciare sau studenții unei instituții de învățământ din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională pentru formarea cadrelor militare, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare; (...)"

Iar în conformitate cu prevederile art. 1 din Ordinul nr. 55/2014 acest ordin vizează aprobarea baremelor medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în unitățile de învățământ militar și cele pe perioada școlarizării elevilor și studenților în unitățile de învățământ militar.

Cum în cauză, recurentul-reclamant avea la data emiterii Deciziei Medicale nr. A3188/1 din 26.06.2018 calitatea de student al Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu, emiterea deciziilor contestate s-a făcut în considerarea calității acestuia și în raport de baremele medicale stabilite prin Ordinul nr. 55/2014, infirmă critica recurentului astfel că aceasta este neîntemeiată.

În ceea ce privește modalitatea greșită în care a interpretat instanța de fond compunerea Comisiei de Expertiză Medicală Militară, Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) din Ordinul MAPN nr. 66/2016 pentru aprobarea Regulamentului privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară:,,(1) Comisia de expertiză medico-militară își desfășoară activitatea o dată sau de două ori pe săptămână, în prezența a cel puțin 4 membri, iar hotărârile se iau cu votul majorității membrilor, urmând ca în procesul-verbal de ședință să se consemneze situația în care hotărârea nu a fost luată cu unanimitate de voturi, menționându-se opinia separată în cadrul procesului-verbal. Procesul-verbal de ședință se înregistrează la spitalul în care funcționează comisia. În situații speciale, comisia se poate întruni și în ședințe extraordinare ce sunt consemnate în ordinul/dispoziția de zi pe unitate."

Cât privește competența și activitatea Comisiei Centrale de expertiză medico-militară, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (5) din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcționarea și atribuțiile comisiilor de expertiză medico-militară (Anexa Ordinului nr. 66/2016) se reține că:,,(5) Comisia centrală de expertiză medico-militară își desfășoară activitatea o dată sau de două ori pe săptămână, în prezența a cel puțin 4 membri, iar hotărârile comisiei se iau cu acordul majorității membrilor. Opiniile separate se consemnează în procesul-verbal al ședinței și pe decizia medicală. În situații speciale, comisia se poate întruni și în ședințe extraordinare ce sunt consemnate în ordinul/dispoziția de zi pe unitate al/a fiecărei direcții medicale, după caz."

În raport de temeiurile care au stat la baza constituirii celor două comisii de expertiză medico-militară și la faptul că din înscrisurile utilizate în probatoriu rezultă că în cadrul acestor comisii au făcut parte numărul minim de specialiști stabilit de regulament, Înalta Curte constată că și această critică privitoare la nelegalitatea modalității de constituire a celor două comisii este neîntemeiată.

În ceea ce privește apărarea emisă în cuprinsul cererii de recurs privitoare la faptul că instanța de fond nu a interpretat legalitatea actelor contestate în raport de prevederile Ordinului nr. 69/2017 privind numirea Comisiei Centrale de expertize medico-militară, nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs, în condițiile în care această poziție procesuală a fost exprimată pentru prima dată în fața instanței de recurs.

Critica recurentului-reclamant conform căreia pentru o soluționare justă a cauzei se impunea internarea sa și efectuarea unei experitze medicale elaborate este deasemenea o critică neîntemeiată, în condițiile în care instanța de fond a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale, care a fost efectuată de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a asigurat părților un proces echitabil prin încuviințarea probei cu expertiza medico-legală, iar concluziile Raportului de expertiză medico legală nr. 4003/II/m/26 din 26.06.2019 emis de Institutul de Medicină Legală Cluj Napoca, din care a rezultat că recurentul-reclamant prezintă diagnosticul miopie mică și discromatopsie parțială prezintă relevanță în cauză. Astfel, nici această critică invocată de recurentul-reclamant nu poate fi primită din perspectiva evoluției procesuale și a probelor încuviințate și administrate în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, și nici un alt motiv de casare, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 190/CA/2019 din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 martie 2022.