ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2044/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul București), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Direcția Medicală din Cadrul M.AP.N. și Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară din Cadrul M.AP.N., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea parțială a certificatului – decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995, în sensul înlăturării necesității revizuirii cuprinsă la art. VI din decizia contestată.

Prin sentința civilă nr. 768 din 11 noiembrie 2019, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii, și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Direcția Medicală din cadrul Ministerului Apărării Naționale și Comisia Centrală de Expertiză Medico Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, recurentul – reclamant a arătat că prin Certificatul - decizie medicală A2006/21/11.10.1994 a fost declarat inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență raportat la aptitudinile de îndeplinire a obligațiilor militare, stabilindu-se totodată gradul de invaliditate II, precum și faptul că boala a fost contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare, fiind recomandat concediu medical până la apariția ordinului de trecere în rezervă.

Prin OZU nr. 5/09.01.1995 în baza art. 47 lit. a) din Statutul corpului ofițerilor, pe data de 05.01.1995, cpt. A., comandant al Companiei 296 Logistică a Brigăzii 22 Tancuri, se trece direct în retragere prin aplicarea articolului 46 lit. b) din același statut.

În conformitate cu disp. art. 28 (3) din Decretul 214/1977 privind pensiile militare de stat, în vigoare la data trecerii în rezervă, legiuitorul a stabilit că nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care beneficiază de pensie în condițiile art. 15 lit. b) din același decret, respectiv cei care au fost trecuți în rezervă sau direct în retragere ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru îndeplinirea obligațiilor militare ori ca urmare a unor afecțiuni datorită cărora nu pot îndeplini obligațiile militare. În cazul său, trecerea în rezervă s-a făcut cu scoatere din evidență, ceea ce presupune o imposibilitate de îndeplinire a vreunor obligații militare și neobligativiatea revizuirii certificatului medical.

Întrucât în cursul anului 1996 i-au fost încetate plățile cuvenite pensiei lunare, a formulat o cerere de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 la Tribunalul București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care am solicitat obligarea casei de pensii la recalcularea pensiei datorate. În cadrul acestui dosar, la termenul din data de 20.02.2019, Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale a depus mai multe înscrisuri, care nu i-au fost comunicate niciodată până în prezent, respectiv Certificatul - decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995 emis de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară și Certificatul - decizie medicală nr. A2684/26 din 01.10.1996 emis de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Central București.

A considerat că Certificatul - decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995 emis de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a fost întocmit eronat întrucât s-a dispus la art. VI "Cu revizuire la 01-15 luna septembrie 1996", în condițiile în care diagnosticul a condus la trecerea direct în retragere (hepatită cronică activă Ag Hbs pozitivă, boală contractată în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare), fiind încadrat în Gradul de invaliditate II.

Împotriva acestui Certificat - decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995 a formulat plângere prealabilă adresată Ministerului Apărării Naționale, expediată la data de 22.03.2019 și primită de către pârât la data de 27.03.2019, sub semnătură de confirmare de primire.

În opinia recurentului, instanța de fond a dat a pronunțat hotărârea cu încălcarea normelor de drept material referitoare la obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile cu intimații-pârâți, instanța neavând în vedere plângerea prealabilă depusă la Ministerul Apărării Naționale la data de 22.03.2019, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință de existența actului contestat.

Astfel, deși legea prevedea un termen de 60 de zile în care se putea contesta certificatul - decizie medicală, plângerea prealabilă a fost depusă înaintea împlinirii acestui termen.

Mai mult decât atât, deși intimații - pârâți au susținut la fondul cauzei că actul contestat i-a fost adus la cunoștință "acesta prezentându-se la evaluarea/revizuirea capacității de muncă anul următor, fiind internat la Spitalul Militar Central București în perioada 12.09.1996 -01.10.1996...", nu au făcut vreo dovadă în acest sens (semnătură de primire, proces-verbal de aducere la cunoștință etc).

Este evident că într-un cadru militarizat orice document se aduce la cunoștință sub semnătură, iar dacă intimații - pârâți ar fi îndeplinit această procedură ar fi putut proba acest fapt.

Intimatul – pârât Ministerul Apărării Naționale în nume propriu și pentru Comisia Centrală de expertiză medico-militară și Direcția Medicală din cadrul MAPN a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că recursul este nefondat, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit Certificatului decizie medicală A 2006/21/11.10.1994, recurentul - reclamant a fost declarat "inapt pentru serviciul militar cu scoatere din evidență", având gradul de invaliditate II, cu revizuire în perioada 01 – 15 octombrie 1995.

Prin OZU nr. 5/09.01.1995 în baza art. 47 lit. a) din Statutul corpului ofițerilor, pe data de 05.01.1995, cpt. A., comandant al Companiei 296 Logistică a Brigăzii 22 Tancuri, se trece direct în retragere prin aplicarea articolului 46 lit. b) din același statut.

Potrivit Certificatului - decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995 emis de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a fost evaluat gradul de invaliditate al reclamantului, cu revizuire în perioada 01 – 15 septembrie 1996.

Prin demersul inițiat în fața instanței de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat anularea parțială a Certificatului – decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995, în sensul înlăturării necesității revizuirii cuprinsă la art. VI din decizia contestată.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamant, reținând neîndeplinirea procedurii prealabile.

Împărtășind soluția instanței de fond, Înalta Curte reține că potrivit Capitolului II lit. B) alin. (13) din "Normele tehnice medicale privind expertiza medico - militară în Ministerul Apărării Naționale" și "Baremul medical pentru stabilirea aptitudinii față de îndeplinirea serviciului militar obligatoriii’ aprobat prin Ordinul General al ministrului apărării naționale nr. 25 din 27.10.1993 (în vigoare la data emiterii actului contestat) "cei care se declară nemulțumiți de hotărârile luate de comisie pot face contestație la Comisia centrală de expertiză medico - militară conform prevederilor legale în vigoare".

Potrivit art. 28 din Decretul nr. 214/1977 privind pensiile militare de stat (în vigoare de la 01.07.1977 până la 09.04.2001) "Decizia privind încadrarea în grade de invaliditate poate fi contestată, în cel mult 60 de zile de la comunicare, la comisia centrală de expertiză medico-militară, de către persoana în cauză ori de Direcția medicală din Ministerul Apărării Naționale, respectiv Serviciul sanitar din Ministerul de Interne".

De asemenea, potrivit art. 49 alin. (2) din Decretul nr. 214/1977, Comisiile centrale de expertiza medico-militara "rezolvă contestațiile făcute de persoanele în cauză".

În același timp, atât Legea nr. 29/1990 cât și Legea 554/2004 au prevăzut obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile.

Ori, reclamantul a solicitat direct instanței de contencios administrativ anularea în parte a certificatului - decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995, fără a se adresa în prealabil către Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară din Ministerul Apărării Naționale.

Instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului că a luat la cunoștință de existența actului contestat la data de 20.02.2019, în cadrul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului București, secția a VIII a conflicte de muncă și asigurări sociale, având ca obiect obligarea casei de pensii la recalcularea pensiei datorate, formulând plângere prealabilă la data de 22.03.2029.

Potrivit Certificatului decizie medicală nr. A 2684/26 din 01.10.1996, reclamantul s-a prezentat la evaluarea/revizuirea capacității de muncă anul următor, fiind internat la Spitalul Militar Centra București, în perioada 12.009.1996 – 01.10.1996, acesta nemaifiind încadrat în grad de invaliditate.

Prin urmare, întrucât reclamantul a solicitat direct instanței de contencios administrativ anularea în parte a Certificatului - decizie medicală nr. 5449/12 din 26.09.1995, nefăcând dovada formulării plângerii prealabile la Comisia Centrală de Expertiză Medico - Militară din Ministerul Apărării Naționale, astfel cum prevăd dispozițiile legale anterior citate, în mod corect și legal prima instanță a admis excepția inadmisibilității, respingând acțiunea ca inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 768 din 11 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.