ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3601/2025

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2023, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Apărării Naționale a solicitat:

- Anularea deciziei medicale nr. A 7678/12 din data de 19.09.2023, emisă de Comisia Centrală de Expertiză Medico - Legală din cadrul Ministerului Apărării Naționale, ca fiind netemeinică;

- Obligarea pârâtei la resoluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei medicale nr. A 8119/18 din data de 03.08.2023, eliberată de Comisia de Expertiză Medico - Militară de pe lângă Spitalul Universitar De Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" - București, în limitele stabilite prin contestația formulată, prin lege și prin hotărârea pronunțată asupra prezentei cauze, în termen de 45 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate în prezenta cauză;

- Obligarea pârâtei la plata de despăgubiri materiale în cuantum de 1800 de RON, reprezentând contravaloarea ședințelor de terapie susținute, urmare a deciziei medicale atacate;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul demers judiciar (taxă de timbru, onorariu avocat și orice alte cheltuieli similare).

Prin sentința civilă nr. 159/F-CONT din 12 iunie 2024 Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a Ministerului Apărării Naționale.

A anulat Decizia medicală nr. A 7678/12 din 12.09.2023 și a obligat pârâta să reia soluționarea contestației în termen de 45 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. A respins capătul de cerere privitor la plata despăgubirilor.

Împotriva sentinței a declarat recurs principal recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivare, recurentul-pârât a invocat următoare argumente:

Recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a susținut că reclamanta a fost declarată inaptă pentru a urma instituții militare de învățământ superior prin Decizia nr. 8119/18 din 03.08.2023, decizie menținută ulterior prin reexpertizarea realizată la solicitarea Comisiei centrale, în baza evaluărilor psihiatrice și psihologice efectuate la Spitalul de Urgență "Prof. Dr. Dimitrie Gerota" București, care au relevat diagnostice de tulburare anxioasă în context somatic (remisă) și sincope repetate în antecedente.

Pe baza acestor concluzii și raportându-se la pct. 136 pct. 2 (categoria II) din Baremul medical aprobat prin Ordinul M.194/2022, Comisia Centrală a emis Decizia medicală nr. A-7678/12 din 19.09.2023, stabilind în mod justificat inaptitudinea reclamantei.

Recurentul a arătat că această decizie s-a întemeiat exclusiv pe documentele medicale prevăzute de lege, raportul de expertiză medico-militară, foaia de observație clinică, raportul psihodiagnostic și procesul-verbal de unitate întocmit conform Ordinului M.66/2016, iar instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile H.G. nr. 56/2012, care privesc evaluarea capacității de muncă și stabilirea gradelor de invaliditate pentru personal militar sau polițienesc, și care nu sunt aplicabile candidaților ori studenților aflați în procedură de evaluare pentru școlarizare militară. Recurentul a mai arătat că aptitudinea de a urma instituții militare este reglementată exclusiv de Ordinul M.194/2022 și de Ordinul M.66/2016, iar aceste acte normative prevăd numai clasificările APT sau INAPT, fără posibilitatea acordării unor categorii intermediare precum "apt limitat" sau "inapt pace, apt la război", reglementate numai în legătură cu aptitudinea pentru serviciul militar, nu cu școlarizarea.

Recurentul a mai susținut că instanța a analizat selectiv documentele medicale, reținând doar elemente favorabile reclamantei și ignorând concluziile privind existența unor trăsături accentuate de personalitate, anxietate și vulnerabilități cu potențial ridicat de a afecta adaptarea la mediul educațional și profesional militar, concluzii care au fundamentat decizia de inaptitudine.

De asemenea, recurentul a criticat modul de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată, invocând lipsa motivării și încălcarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ., întrucât acțiunea a fost admisă doar în parte, iar instanța nu a redus proporțional cuantumul cheltuielilor solicitate de reclamantă și nici nu le-a compensat.

Pentru aceste motive, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precum și respingerea acordării cheltuielilor de judecată în măsura în care procedura recursului generează asemenea cheltuieli.

Prin întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondată.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, argumentele prezentate prin cererea de recurs și apărările evocat prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Înalta Curte reține în ceea ce privește situația de fapt dedusă judecății că prin Decizia nr. 8119/18/3.08.2023 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Dr. Carol Davila, intimata-reclamantă A. a fost clasată "inapt pentru a urma instituții militare de învățământ superior".

În etapa procedurii administrative intimata a contestat această deciziei la Comisia Centrală de Expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naționale, care la finalul procedurilor a emis Raportul de expertiză medico-militară nr. 615/935 din 4.09.2023, Foaia de observație clinică nr. 369844/7085 din 14.09.2023, Raportul de psiho-diagnostic nr. x din 13.09.2023, din care au rezultat diagnosticele: Tulburare anxioasă în context somatic - la data examinării remisă și Sincope repetate în antecedente.

În urma acestei reexaminari, prin Decizia medicală nr. A 7678/12 din 12.09.2023, reclamanta a fost declarat "inapt pentru a urma instituții militare de învățământ superior conform prg. 136 pct. 2 (categoria a II-a) din Baremul medical nr. M 194 din 2022. Împotriva acestui act administrativ, intimata-reclamantă a formulat cerere de chemare în judecată solicitând anularea sa și reobligarea pârâtei la soluționarea contestației fomrulate împotriva deciziei medicale nr. A 8119/18 din data de 03.08.2023, în limitele contestației fomrulate.

Instanța de fond a apreciat că apărările reclamantei sunt întemeiate și prin sentința recurată a dispus obligarea pârâtei la reluarea soluționării contestației în termen de 45 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sale.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât Ministerul Apărării Naționale în reprezentarea Comisiei de Expertiză Medico-Militară susține, în esență, că instanța de fond ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile H.G. nr. 56/2012, întrucât aptitudinea de a urma instituții militare de învățământ ar fi guvernată exclusiv de baremul medical prevăzut în Ordinul nr. M.194/2022, coroborat cu Ordinul nr. M.66/2016. Totodată, recurentul a susținut că instanța ar fi analizat selectiv înscrisurile medicale și că nu ar fi motivat corespunzător soluția privind cheltuielile de judecată.

Cu privire la aceste susțineri, Înalta Curte reține în primul rând, instanța de fond a reținut corect că Baremul medical aprobat prin Ordinul M.194/2022, act normativ cu caracter secundar, nu poate fi interpretat izolat, ci trebuie aplicat în corelare cu dispozițiile superioare din H.G. nr. 56/2012, care reglementează criteriile și normele de diagnostic clinic, diagnostic funcțional și evaluare a capacității de muncă, aplicabile expres și studenților unei instituții de învățământ din sistemul de apărare națională (art. 2 alin. (1) lit. c) din acest act normativ). Contrar susținerilor recurentului, această trimitere legală este directă și neechivocă, iar instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor incidente.

Prin urmare, recurentul nu poate restrânge aplicarea H.G. nr. 56/2012 doar la cadrele militare active sau rezerviste, câtă vreme actul normativ însuși prevede că metodele de evaluare a deficienței funcționale sunt aplicabile și studenților din instituțiile militare de învățământ, categorie în care se încadra intimata-reclamantă la momentul examinării.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut pe deplin justificat că simpla existență a unui diagnostic psihiatric, în speță tulburare anxioasă în context somatic nu este, în sine, suficientă pentru stabilirea aptitudinii sau inaptitudinii, în lipsa evaluării deficienței funcționale produse de această tulburare. H.G. nr. 56/2012 instituie obligația expresă a comisiilor medico-militare de a cuantifica deficiența funcțională și incapacitatea adaptativă, printr-un sistem procentual (0-100%), condiție indispensabilă pentru stabilirea aptitudinii pe scala prevăzută în același act normativ.

Or, din analiza raportului de expertiză medico-militară nr. 615/935/4.09.2023, precum și din Decizia medicală nr. A 7678/12/12.09.2023, în mod just a concluzionat instanța de fond că aceste rubrici esențiale au rămas necompletate, nefiind cuantificat nici gradul deficienței funcționale, nici procentul incapacității adaptative.

În acord cu raționamentul-instanței de fond, Înalta Curte apreciază că această omisiune afectează însăși valabilitatea concluziei de inaptitudine, întrucât baremul special din Ordinul M.194/2022 nu poate suplini lipsa analizei funcționale impuse de H.G. nr. 56/2012, aplicabilă reclamantei.

În mod corect instanța de fond a reținut că, în lipsa acestei cuantificări, nu se poate determina dacă intimata-reclamantă se încadrează în limitele normalului (0-19%), în deficiență ușoară (20-49%), situație în care pot exista multiple tipuri de aptitudine (AL sau IPALR), ori în grade superioare de afectare ce ar putea justifica inaptitudinea. Așadar, simpla invocare a diagnosticului nu poate suplini analiza concretă cerută de lege.

În ceea ce privește susținerile recurentului privind inexistența unor astfel de categorii pentru studenți, Înalta Curte apreciază că, clasificările precum AL/IPALR privesc aptitudinea pentru serviciul militar, nu pentru școlarizare. Instanța de recurs apreciază în acord cu instanța de fond că reglementarea privind evaluarea deficienței funcționale este comună și prealabilă, în toate situațiile în care se pune problema aptitudinii psihologice sau medicale. În acest context, instanța de fond nu a dispus încadrarea reclamantei într-o categorie de aptitudine, ci a constatat corect absența elementelor obligatorii pentru o astfel de încadrare, motiv care a impus anularea deciziei și reluarea procedurii administrative.

Cât privește, critica potrivit căreia instanța ar fi analizat selectiv înscrisurile medicale aceasta este de asemenea neîntemeiată.

Instanța de fond a expus detaliat elementele reținute, a prezentat rezultatele evaluărilor psihologice, a analizat atât note de relații, cât și evoluția reclamantei, și a explicat de ce anumite documente, precum raportul nr. x/20.11.2023, nu au fost avute în vedere, deoarece chiar autorul lor apreciază că rezultatele nu sunt stabile sau valide.

În schimb, instața de recurs constată că documentele pe care recurentul își întemeiază decizia nu conțin analiza impusă de lege, astfel încât critica acestuia nu poate fi primită.

Referitor la criticile privitoare la modul de acordare a cheltuielilor de judecată, în lumina deciziei Decizia RIL nr. 3/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, se impune precizarea că, în materia cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului, orice critică îndreptată spre cuantumul acestora sau spre proporționalitatea în raport cu valoarea, complexitatea cauzei ori activitatea desfășurată de avocat, vizează o chestiune de temeinicie, și nu o chestiune de legalitate, astfel că nu poate fi analizată în recurs, nereprezentând critici circumscrise motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin urmare, în speța de față, critica recurentului-pârât cu privire la cuantumul sau repartizarea cheltuielilor de judecată nu poate fi valorificată pe calea recursului, întrucât nu se operează o încălcare a normelor de drept material, aplicabile în mod eronat ori omiterea motivării exigibile de drept, ci o rediscutare a aprecierii judecătorești cu privire la proporționalitate ceea ce este exclus în acest cadru procesual.

În consecință, instanța este îndreptățită să respingă aceste critici fără a mai intra în examinarea cuantumului sau a proporționalității cheltuielilor de judecată, pe motivul inadmisibilității lor în recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară împotriva sentinței nr. 159/F-CONT din 12 iunie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind nefondat.

În ceea ce privește cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă, prin raportare la prevederile art. 451 - 453 C. proc. civ., ca efect al respingerii recursului, Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata către intimata-reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, în cuantum de 2000 RON, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară împotriva sentinței nr. 159/F-CONT din 12 iunie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind nefondat.

Obligă recurentul-pârât la plata sumei de 2000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.