ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6248/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2021, pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2021, reclamanta A. - asistată legal de B., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Militară 02525 Breaza, Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe Lângă Spitalul Militar Universitar de Urgență "Carol Davila" și Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, a solicitat anularea Deciziei Medicale nr. A9349/26 din 19.11.2020 emise de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Universitar de Urgență Militar "Carol Davila" și de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale prin care a fost declarată inaptă pentru a urma instituții militare de învățământ potrivit pg. 190, categ. I din Ordinul nr. 55/2014. De asemenea, reclamanta a solicitat ca până la soluționarea definitivă a cauzei să se dispună suspendarea actului prin care a fost declarată inaptă pentru a urma instituțiile militare de învățământ.

Prin încheierea din data de 15.02.2021, instanța de fond a pus în vedere apărătorului ales al reclamantei să precizeze în drept cererea ce vizează suspendarea în materie de contencios administrativ, iar ca urmare a precizărilor depuse la 17.02.2021, s-a reținut că, până la judecarea pe fond a contestației, în baza dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004, reclamanta a solicitat instanței de judecată suspendarea deciziei medicale contestate.

Prin sentința civilă nr. 102/2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea efectelor deciziei nr. A9349/26/19.11.2020 emise de către Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Universitar de Urgență "Carol Davila" și menținute la 08.12.2020 de către Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, până la soluționarea cauzei pe fond.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Unitatea Militară 02525 Breaza reprezentată de Ministerul Apărării Naționale și Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale reprezentată de Ministerul Apărării Naționale, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, recurentele au arătat că, în ceea ce privește cazul bine justificat, instanța de fond a luat în considerare susținerile reclamantei, potrivit cărora afecțiunea oftalmologică de care suferă este reversibilă, în acest sens fiind deja programată o intervenție chirurgicală. Însă, pentru diagnosticul reclamantei, pe care aceasta nu îl contestă, încadrarea este "inapt", conform Baremului medical.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, au susținut recurentele că în mod greșit a apreciat instanța de fond că este îndeplinită, reținând că, în situația executării actului, consecința ar consta în exmatricularea reclamantei și întreruperea studiilor, împrejurări ce ar prejudicia reclamanta prin imposibilitatea reluării studiilor militare.

Au arătat recurentele că reclamanta a formulat contestație la Comisia centrală de expertiză medico-militară a Ministerului Apărării Naționale împotriva Deciziei medicale nr. A9349/19.11.2020, astfel că executarea acestei decizii nu este iminentă, în condițiile în care poate aștepta răspunsul și apoi poate ataca în instanță decizia acestei comisii.

Totodată, calitatea de elev la Colegiul Național Militar "Dimitrie Cantemir" nu presupune beneficii materiale, astfel că instanța de fond în mod greșit a apreciat existența unui posibil prejudiciu material care s-ar produce reclamantei în cazul în care aceasta ar fi exmatriculată. În situația declarării "inapt" există posibilitatea transferului într-o unitate de învățământ din rețeaua Ministerului Educației și Cercetării. Obligația de plată a cheltuielilor de întreținere în colegiu nu se aplică elevilor care se transferă/retrag din motive medicale, astfel că reclamanta nu ar fi obligată nici la plata cheltuielilor de școlarizare în colegiul militar.

Intimatul-pârât Spitalul Universitar de Urgență Militar Central "Dr. Carol Davila" a formulat întâmpinare, solicitând admiterea recursului formulat de recurentele-pârâte.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea Deciziei Medicale nr. A9349/26 din 19.11.2020 emise de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Militar Universitar de Urgență Militar "Carol Davila" și de Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Aparării Naționale prin care a fost declarată inaptă pentru a urma instituții militare de învățământ potrivit pg. 190, categ. I din Ordinul nr. 55/2014.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conform dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiții cumulative, și anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumția de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existența unui caz bine justificat și iminența producerii pagubei.

Înalta Curte apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că, în speță, având în vedere circumstanțele de fapt ale cauzei, sunt îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și condiția referitoare la paguba iminentă.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat, identificarea elementelor de nelegalitate a actului administrativ ce pot fi subsumate acestei condiții trebuie să se facă în urma unei analize sumare a legalității actului administrativ, soluționarea unei cereri de suspendare a executării nepermițând examinarea legalității actului, pentru că aceasta ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

În speță, se constată că, în argumentarea condiției cazului bine justificat, prima instanță a reținut că aparența dreptului este în favoarea reclamantei și că prin modul de expunere al circumstanțelor de fapt și drept s-a creat un dubiu asupra legalității actului administrativ, urmând însă ca aceste aspecte să fie analizate pe fond în cadrul acțiunii în anulare.

Astfel, a reținut prima instanță că reclamanta este elevă în anul III de studiu al Colegiului Național Militar Dimitrie Cantemir din Breaza (U.M.02525 Breaza) și că, anterior susținerii examenului de admitere, a participat la probele eliminatorii printre care și la examenele medicale obligatorii în urma cărora a fost declarată aptă din punct de vedere medical.

După promovarea examenului de admitere, a urmat cursurile anului I de învățământ, perioada în care, în urma unui examen medical efectuat la Centrul Oftalmologic OCULUS, a fost diagnosticată cu Astigmatism Miotic Compus Mediu și Ambliopie Mica, întocmindu-se în acest sens mai multe rapoarte medicale.

În urma stabilirii acestui diagnostic, S.U.U.M.C. București a emis Decizia Medicala nr. A3836 din 30.05.2019, prin care a fost clasată aptă pentru a urma instituțiile militare de învățământ.

Ca urmare a reexpertizării medico-militare, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale a emis Decizia Medicală nr. A6284/30 din 23.07.2019, prin care s-a dispus anularea Deciziei Medicale nr. A3836 din 30.05.2019 a S.U.U.M.C București și a fost declarată inaptă pentru a urma instituțiile militare de învățământ.

Instanța de fond a mai reținut faptul că reclamanta a contestat decizia mai sus menționată, procesul aflându-se încă pe rol în recurs, și a apreciat că în decizia contestată nu se precizează motivele care au dus la formarea convingerii Comisiei Centrale de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale, decizia conținând la capitolul IV o mențiune lapidară astfel: -Inaptă pentru a urma instituțiile militare de învățământ-conform paragrafului 190 categoria din baremul medical nr. x din 2014.

Ulterior, în urma reexaminării anuale, s-a emis o altă decizie, cea contestată prin prezenta cauză, prin care a fost declarată inaptă pentru a urma instituții militare de învățământ potrivit pg. 190, categ. I din Ordinul nr. 55/2014.

S-a solicitat instanței să constate că, sub aspectul încadrării în normele invocate atât de lapidar nu exista concordanță între diagnosticul constatat, respectiv Astigmatism Miotic Compus Mediu și Ambliopie Mică, cu paragrafului 190 categoria din baremul medical nr. x din 2014.

Instanța de fond a mai avut în vedere și faptul că reclamanta a arătat că, potrivit modului de evoluție a afecțiunii oftalmologice, aceasta este reversibilă, poate fi tratată medicamentos și chirurgical, în acest sens fiind deja programată pentru intervenție în următoarea perioadă de timp.

Fără a proceda așadar la o analiză aprofundată a acestor argumente, în acord cu prima instanță, instanța de control judiciar reține că, la prima vedere, acestea se circumscriu noțiunii de îndoială serioasă care să afecteze legalitatea actului administrativ.

Astfel, modalitatea de decizie a pârâților în ceea ce o privește pe reclamantă, în contextul factual expus de aceasta, constituie o împrejurare suficientă pentru a concluziona în sensul existenței cazului bine justificat - susținerile acesteia, precum și argumentele juridice prezentate și sumar probate fiind de natură a crea o îndoială asupra legalității actului contestat.

Înalta Curte apreciază că este relevantă în context Recomandarea Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei nr. R(89)8 din 13.09.1989, care menționează că "trebuie evitată pe cât posibil executarea imediată, deplină a actelor administrative care au fost contestate sau sunt pe cale a fi contestate în acele circumstanțe în care executarea ar prejudicia iremediabil interesele persoanelor".

Printre principiile menționate în Recomandare referitoare la suspendarea executării unui act administrativ, ca măsură de protecție jurisdicțională provizorie, se regăsește și cel conform căruia autoritatea jurisdicțională chemată să decidă o atare măsură trebuie să aprecieze ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente, adică să efectueze o evaluare comparativă a intereselor părților în cadrul cererii de suspendare, cu analiza implicațiilor pe care le-ar aduce respingerea acelei cereri.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Înalta Curte reține că examinarea acesteia implică analizarea efectelor produse asupra situației reclamantei minore prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită.

În această privință, se constată că sunt întemeiate concluziile instanței de fond în sensul că, în situația executării actului, consecința ar consta în exmatricularea reclamantei minore și în întreruperea studiilor militare, or în eventualitatea anulării actelor administrative contestate aceste împrejurări ar prejudicia grav reclamanta prin imposibilitatea reluării studiilor militare.

Condiția pagubei iminente presupune producerea unui prejudiciu material viitor și previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminența prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul și în situația dedusă prezentei judecăți.

Astfel fiind, criticile invocate de către recurentele-pârâte nu sunt în măsură să conducă la reformarea hotărârii de primă instanță, soluția pronunțată de aceasta fiind legală.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Unitatea Militară 02525 Breaza reprezentată de Ministerul Apărării Naționale și Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale reprezentată de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 102/2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Militară 02525 Breaza reprezentată de Ministerul Apărării Naționale și Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul Ministerului Apărării Naționale reprezentată de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 102/2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021.