ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2446/2023

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 31.01.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE MEDICO-MILITARĂ CANTACUZINO, contestație împotriva Avizului nr. x/2022, precum și împotriva Raportului Anexă nr. x/31.12.2021, solicitând admiterea excepției nulității absolute a Avizului nr. x/2022 și a Raportului Anexă nr. x/31.12.2021, iar pe fondul cauzei, anularea acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului muncii, în special, art. 39, ale Legii nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, ale Statutului profesiei de consilier juridic, ale Constituției României, revizuită și republicată în anul 2003, ale Noului C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3714 din 27 mai 2022, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE MEDICO MILITARĂ CANTACUZINO, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 2640 din 03 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A..

Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei civile nr. 2640 din 03 mai 2023 și, după caz, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 1098/17.02.2022, devenită definitivă ca urmare a deciziei nr. 7042/2022 din 14.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la 24.07.2023, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 5.

În motivarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după prezentarea raportului juridic de muncă și redarea parcursului litigios, revizuenta a susținut, în esență, că, prin respingerea apelului formulat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 3714/27.05.2022, în dosarul nr. x/2022, a fost încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 1098/17.02.2022, ca urmare a respingerii apelului intimatului ca nefondat, prin decizia nr. 7042/14.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În susținerea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 1098/17.02.2022, urmare a pronunțării deciziei nr. 7042/14.12.2022, ca apărare de fond, a arătat că apelul formulat de intimat în dosarul nr. x/2021, a fost unul intenționat și prezintă o veritabilă legătură de cauzalitate cu amânările de pronunțare din dosarul nr. x/2022, care s-a soluționat prin respingerea acțiunii acesteia ca neîntemeiată, deși fapta materială invocată de pârât nu există.

Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, a învederat că sunt întrunite, cumulativ, condițiile, întrucât: atât hotărârea nr. 1098/17.02.2022 cât și hotărârea nr. 3714/27.05.2022 sunt definitive; nu este necesară tripla identitate: părți, obiect și cauză; hotărârile definitive au fost pronunțate în dosare diferite (nr. x/2021 și nr. y/2022); nu a invocat excepția autorității de lucru judecat în dosarul nr. x/2022; solicită anularea hotărârii nr. 3714/27.05.2022 pentru încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al hotărârii nr. 1098/17.02.2022.

A mai precizat revizuenta că între cele două dosare există identitate de părți, iar ceea ce s-a constatat și statuat prin sentința civilă nr. 1098/17.02.2022, respectiv că "fapta materială invocată de către pârât nu există", nu trebuie contrazis prin sentința civilă nr. 3714/27.05.2022.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE MEDICO-MILITARĂ CANTACUZINO a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, solicitând admiterea excepției și respingerea cererii, ca inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.".

Rațiunea reglementării motivului de revizuire prevăzut de textul legal redat, ce se constituie în temeiul juridic al căii extraordinare de atac promovată, o reprezintă necesitatea de a se înlătura acele situații în care se înfrânge autoritatea de lucru judecat, respectiv atunci când, printr-o hotărâre ulterioară, prin care nu sa analizat o eventuală autoritate de lucru judecat generată de o hotărâre anterioară pronunțată între aceleași părți, se statuează în sens contrar față de ceea ce s-a tranșat deja în procesul anterior derulat între aceleași părți.

În alte cuvinte, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate habetur).

În conformitate cu prevederile art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.

Dacă primul alineat al articolului sus-menționat dă expresie funcției negative a lucrului judecat potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză, alin. (2) al aceluiași articol reglementează prezumția legală absolută de adevăr a lucrului judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorității de lucru judecat, în acest caz nefiind necesar să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, fiind suficient ca în judecata ulterioară între aceleași părți să fie adusă în discuție o chestiune litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluționat anterior, așa încât aceasta să nu poată fi contrazisă, indiferent dacă rezolvarea a fost dată prin dispozitiv sau numai în considerente (date fiind dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă).

În oricare dintre cele două manifestări ale sale (funcția negativă, care oprește un al doilea proces, sau cea pozitivă, care presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței), cu privire la admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe acest motiv, incidența autorității de lucru judecat se apreciază, pe de o parte, din perspectiva relativității efectelor sale (ce se produce între părțile ce au stat în judecată în ambele procese), iar pe de altă parte, a necesității ca aceasta să nu fi fost invocată, analizată și tranșată în cel de-al doilea litigiu.

Cu alte cuvinte, pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea, în mod cumulativ, a următoarelor condiții: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

În cauză, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Astfel, hotărârea judecătorească invocată de revizuentă (nr. 1098/17.02.2022) nu conține considerente decisive care să fi avut legătură cu litigiul finalizat cu hotărârea supusă revizuirii (nr. 3714/27.05.2022), și nici considerente prin care s-a dezlegat o chestiune litigioasă incidentală, care să fi fost pusă în discuție, din nou, în litigiul intervenit între părțile din prezenta cauză.

Înalta Curte reține că, în cauză, revizuenta a solicitat instanței să constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită, respectiv sentința civilă nr. 3714 din 27 mai 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2640 din 03 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ar nesocoti autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare, respectiv sentința civilă nr. 1098 din 17 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2021, rămasă definitivă prin decizia nr. 7042/2022 din 14 decembrie 2022, a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că în cele două cauze se contestă aspecte diferite, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanțele de judecată.

Or, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Astfel, în cauza finalizată cu decizia nr. 7042/2022 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, A. a formulat contestație împotriva Deciziei de sancționare cu avertisment nr. 4848/11.10.2021, contestatoarea solicitând instanței anularea acesteia, motivat de faptul că nu au fost prezentate împrejurările în care presupusa faptă a fost săvârșită, nu exista elementul descriptiv al faptei în conținutul deciziei de sancționare, nu a fost identificat gradul de vinovăție al reclamantei, precum și faptul că decizia de sancționare a fost aplicată incorect, părtinitor și în scop de răzbunare.

În această cauză, instanța de apel a respins apelul formulat de pârât, reținând că, în decizia contestată, angajatorul, pârâtul din cauză, nu a realizat o descriere adecvată a faptei, suficientă pentru a permite identificarea elementelor apte pentru a conduce la concluzia că fapta respectivă reprezintă o abatere disciplinară, respectiv o încălcare a obligațiilor de serviciu ale salariatei. A mai constatat că, deși în decizie se vorbește despre o misiune în garnizoană, aceasta nu este descrisă astfel încât instanța să poată verifica dacă era necesară procedura de dublă aprobare, atât din partea șefului nemijlocit, cât și a comandantului unității militare, mențiune esențială pentru corecta calificare juridică a faptei, fiind reținute în mod corect, de către prima instanță, neîndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul muncii. Prin urmare, anularea deciziei de sancționare sa dispus pentru nesocotirea unor dispoziții legale ce vizează unor aspecte formale ale procedurii de sancționare, cu referire la conținutul concret pe care trebuie să îl aibă în mod obligatoriu decizia emisă de unitatea angajatoare, sub sancțiunea nulității ei absolute.

În schimb, în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3714 din 27 mai 2022 a Tribunalul Bucureși, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2640 din 03 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, A. a formulat contestație împotriva Avizului nr. x/2022 și Raportului Anexă nr. x/31.12.2021, solicitând anularea acestora, motivat de faptul că au fost obținute împotriva sa la ordinul expres și personal al organului de conducere.

În această cauză, instanța a respins contestația formulată, ca neîntemeiată, soluție menținută de instanța de apel în mod definitiv, reținându-se, în esență, că fișa de aptitudine nr. 78/2022 (ce poartă antetul Ministerului Apărării Naționale - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară "Cantacuzino" și mențiunea "control medical periodic") a fost încheiată la 11.01.2022, când a fost semnată de către medicul de medicina muncii, cu înscrierea avizului medical apt condiționat, cu consiliere psihologică, conform Raportului de psihodiagnostic și evaluare clinică din 20.12.2021 Anexa nr. 111 din 21.12.2021. A mai reținut că apelanta, prin motivele de apel, a recunoscut că nu a urmat procedura prevăzută de art. 30 și 31 din H.G. nr. 355/2007, respectiv că nu a contestat rezultatul dat de medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea în muncă. De asemenea, a precizat că existența unei solicitări a comandantului structurii militare angajatoare nu îndreptățește concluzia că nu ar fi existat indicația medicului de medicina muncii, cu atât mai mult cu cât examenul medical periodic se face la solicitarea comandantului/șefului structurii militare angajatoare, planificările medicului de medicina muncii fiind făcute cu acordul angajatorului, respectiv faptul că recomandările/indicațiile medicul de medicina muncii își au suportul în datele rezultate din dosarul medical păstrat de angajator, care îi sunt transmise.

Prin urmare, se constată că soluția de admitere a cererii în primul dosar, astfel cum s-a dispus prin decizia nr. 7042/2022 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel București, a fost fundamentată pe o situație de fapt diferită de cea dedusă judecății în cauza finalizată cu decizia civilă nr. 2640 din 03 mai 2023 a aceleiași curți de apel, cele două litigii având fundament diferit, respectiv documente diferite, Decizia de sancționare cu avertisment nr. 4848/11.10.2021, pe de o parte și Avizul nr. x/2022 și Raportul Anexă nr. x/31.12.2021, pe de altă parte, în baza cărora se conturează elemente de fapt distincte în etapele succesiv avute în vedere de instanțele de judecată.

Singurele motive de apel analizate de instanța de control au vizau anularea Avizului nr. x/2022 și a Raportului Anexă nr. x/31.12.2021, nu și motivele pentru care s-a dispus anularea Deciziei de sancționare cu avertisment nr. 4848/11.10.2021, nefiind în prezența niciunui aspect tranșat prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2021 care să fi fost contrazis prin cea de-a doua hotărâre, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Noțiunea de identitate de chestiune litigioasă presupune ca problema tranșată și cea repusă în discuție să se refere la unul și același raport juridic și între aceleași părți or, în cauză, deși există identitate de părți, chestiunea litigioasă tranșată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2021 nu este repusă în discuție în dosarul nr. x/2022, neputând fi invocat, așadar, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat pentru soluționarea unui raport juridic distinct de cel dedus judecății inițiale.

Se impune a se reaminti faptul că, pe calea revizuirii, ca mijloc procedural pus la dispoziția părții, nu se produce o reformare a hotărârilor pretins contradictorii în urma exercitării controlului judiciar asupra legalității acestora, ci se verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, se procedează la anularea ultimei hotărâri.

Înalta Curte arată că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni sunt diferite, nu poate exista o legătură între acestea, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat fiind exclusă.

Așșa fiind, în condițiile în care, în cauză, nu este întrunită condiția cumulativă a identității chestiunilor litigioase rezolvate în hotărârea indicată de revizuentă cu acelea din cauza dedusă judecății, elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni civile fiind diferite, între cele două cauze, Înalta Curte reține că nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2640 din 3 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 2640 din 3 mai 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2023.