ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4759/2024

Ședința publică din data de 24 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a la data de 11.09.2023, sub număr de dosar x/2023, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Colegiul Medicilor din Romania și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 31/24.02.2023.

2.1. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2147 din data de 16 aprilie 2024 pronunțată de Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea este formulată în contradictoriu cu autorități ale administrației publice centrale, CMR, astfel că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei aparține instanței de contencios administrativ a curții de apel în primă instanță, și nu tribunalului, în conformitate cu dispozițiile art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2001.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1132 din data de 25 iunie 2024, Curtea de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În considerentele acestei sentințe, s-a reținut că, având în vedere caracterul de normă specială al prevederilor art. 459 din Legea nr. 95/2006, nu sunt incidente în speță normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Conflictul negativ de competență s-a născut în raport cu cererea reclamanților de anulare a Deciziei nr. 31/24.02.2023, prin care s-a dispus respingerea contestației formulate de reclamantă și menținerea deciziei nr. 889/2019 a Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor din Municipiul București.

Potrivit art. 450 din Legea nr. 95/2006: "(1) Medicul răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor și regulamentelor profesiei medicale, a Codului de deontologie medicală și a regulilor de bună practică profesională, a Statutului Colegiului Medicilor din România, pentru nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale CMR, precum și pentru orice fapte săvârșite în legătură cu profesia, care sunt de natură să prejudicieze onoarea și prestigiul profesiei sau ale CMR.

(2) Răspunderea disciplinară a membrilor CMR, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravențională sau civilă, conform prevederilor legale."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 459 din Legea nr. 95/2006: "Împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea."

Secțiunea a VI-a din Legea nr. 95/2006 reglementează unitar și exhaustiv procedura răspunderii disciplinare a medicului, epuizând toate ipotezele, atât cu privire la condițiile în care poate fi stabilită această răspundere, cât și în ceea ce privește soluțiile care se pot da într-o procedură de cercetare a faptelor săvârșite de medic în legătură cu profesia sa.

Înalta Curte constată că, deși textul art. 459 din Legea nr. 95/2006 se referă la medicul sancționat, în ceea ce privește competența de soluționare a acțiunii în anulare a actului administrativ emis de către aceeași autoritate pârâtă, acesta se impune a fi aplicat în toate situațiile, indiferent de calitatea persoanei care sesizează instanța, atâta timp cât legea specială cuprinde o normă specială de competență în acest sens, neputându-se reține stabilirea unei competențe materiale diferite pentru soluționarea acțiunii în anularea aceluiași act, în funcție de persoana care a sesizat instanța.

Așadar, aceeași rațiune a legii – aceea de a reglementa toate ipotezele de soluționare a plângerii împotriva medicului - va face aplicabilă aceeași dispoziție a legii, pe baza argumentului de analogie care permite, în situația de față, completarea unei lacune a legii, fără a-i afecta unitatea.

Ca urmare, Înalta Curte, analizând dispozițiile art. 459 din Legea nr. 95/2006, constată că ele pot fi și trebuie interpretare extensiv, întrucât în înțelesul lor literal nu acoperă și ipoteza în care persoana a cărei plângere a cauzat cercetarea disciplinară a medicului formulează acțiune în anulare împotriva deciziei de respingere a cercetării disciplinare.

Un alt argument în favoarea acestei soluții reiese din intenția legiuitorului care, în articolul 456 alin. (4) din același act normativ, a înțeles să creeze un regim unic al contestației la decizia comisiei de disciplină, prevăzând, de principiu, că: "În termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat, persoana care a făcut sesizarea, Ministerul Sănătății, președintele colegiului teritorial sau președintele CMR poate contesta decizia pronunțată de comisia de disciplină a colegiului teritorial".

Deci, același regim unic se impune și cu privire la celelalte etape ale procedurii de soluționare a acțiunii în anulare, oricare ar fi titularul ei.

Ca urmare, identitatea de rațiune a legii impune identitatea de tratament procedural față de titularii acțiunii în cadrul aceleiași legi, cu atât mai mult cu cât, prin dispozițiile art. 459 legiuitorul însuși a înțeles ca, la stabilirea instanței competente, să nu dea relevanță calității de "autoritate centrală" a emitentului deciziei care se atacă.

Prin urmare, în considerarea caracterului de normă specială a prevederilor art. 459 din Legea nr. 95/2006, derogatorie de la dispozițiile generale ale art. 10 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul în raza căruia își desfășoară activitatea medicul împotriva căruia este îndreptată acțiunea disciplinară, respectiv Tribunalul București.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzeu privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Colegiul Medicilor din România și C. în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâții Colegiul Medicilor din România și C. în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.