ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 553/2016

Decizia nr. 553/2016

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele;

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la dala de 11 septembrie 2014 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscul, sub nr. x/54/2014

f

reclamanta SC A. SA, pnn lichidator judiciar SC B. SPRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., repunerea în termen pentru continuarea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005, anularea adresei din 12 februarie 2014, emisă de pârâta D.; eliberarea titlului de plată și/sau de conversie pensru suma de 46.000 lei, urmare emiterii titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 de către pârâta E., acordarea despăgubirii în cuantum de 46.000 lei și vira. ca acesteia în contul său.

Potrivit ari. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 200 lei, cu titlu de penalități pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data rămânerii definitive a sentinței, până la executarea efectiv.t a acesteia, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat în esență, că, la data de 14 august 2014, pârâta D., prin adresa din 12 februarie 2014, i-a comunicat că nu poate soluționa cererea privind emiterea titlului de plată, deoarece titlul de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009, emisă de E., nu a fost valorificat în termenul legal de 3 ani de la comunicarea acestuia.

În susținerea refuzului său, pârâta a invocat prevederile art. 18

1

alin. (4) din cap. V al Titlului VIl din Legea nr. 247/2005.

Reclamanta a susținut că a luat cunoștință de emiterea titlului de despăgubire mai sus menționat cu ocazia soluționării Dosarului nr. x/54/2012 al Curții de Apel Craiova și nu la data de 20 aprilie 2010. cum eronat a afirmat pârâta D.

De asemenea, a menționat că cererea privind emiterea titlului de plată a ibsi formulată în termenul legal, considerând că se impune obligarea pârâtei D. la eliberarea titlului de piață aferent sumei de 46.000 lei, stabilit prin Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 a G.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, eu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 165/2013 și ale art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin sentința nr. 357 din 15 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/54/2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Pentru a dispune astfel, a reținut că demersul judiciar al reclamantei are ca scop emiterea titlului de plată, în baza Deciziei nr. 7143 din 18 noiembrie 2009, emisă de E.

Instanța a apreciat că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, era în vigoare Legea nr. 165/2013, care a abrogat unele dispoziții ale Legii nr. 247/2005, inclusiv pe cele privind valorificarea titlului de despăgubire.

Astfel, art. 41 din Legea nr. 165/2013 a atribuit D. competența de a emite titlul de plată, iar Ministerului Finanțelor Publice obligația de a efectua plata.

Curtea de Apel Craiova a reținut că art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevede că entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivii Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează; a) în termen de 12 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri; h) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri. (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entitățile învestite ele lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluțtonatr, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica D. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pe pagina de internet a D. (4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor ia entitățile prevăzute la alin. (1).

Entitatea învestită de lege este definită la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în care sunt menționate mai multe structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii; a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic aî unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) enfitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România:

D., organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică; g) E., înființată potrivit prezentei, în speță, reclamantul a solicitat emiterea titlului de plată ca urmare a eliberării Deciziei nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 de către G., care reprezintă titlul de despăgubire aferent suinei de 60.540,44 lei.

Așadar, față de stadiul procedurii, respectiv faza de emitere a titlului de plată, Curtea de Apel Craiova a reținut că entitatea învestită este cea menționată la lit. f) din Legea nr. 165/2013, respectiv D., care arc, de altfel, calitatea de pârâtă în litigiul pendinte.

De asemenea, această instanță a arătat că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 statuează ca deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pol fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului in a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar, la alin. (2) din același act normativ statuează că, in cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.

Din conținutul articolelor anterior menționate instanța a concluzionat că Legea nr. 165/2013 se referă la două proceduri distincte; una care vizează cererile formulate în baza Legii nr. 10/2001, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentelor reglementări și cu privire la care trebuie să se emită decizia de admitere sau de respingere (art. 33) de către entitatea notificată, caz în care competența teritorială aparține tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acesteia (art. 35 alin. (1)) și o procedură care vizează existența unei decizii a entității notificate. în sensul acordării despăgubirilor persoanei îndreptățite șî înregistrarea dosarului la Secretariatul G. (art. 34), situație în care competența teritorială aparține tribunalului în circumscripția căruia se află sediul acestuia (art. 35 alin. (1)).

Astfel, a reținut ca, în speță, este incidență ipoteza prevăzută de art. 34 din Legea nr. 165/2013. deoarece reclamanta a soluționai, în contradictoriu cu D., emiterea titlului de plată.

Prin urmare, a apreciat că instanța în a cărei rază teritorială se află entitatea notificată nu mai are competența de a se pronunța în etapa în care se află în prezent procedura de acordare a despăgubirilor.

Astfel, a opinat că dispozițiile legale mai sus menționate au caracter imperativ și nu sunt susceptibile de o altă interpretare decât cea privind existența unor norme de competență teritorială exclusivă, incidente în acele categorii de litigii avute în vedere de legiuitor.

Constatând că pârâta D. are sediul în municipiul București, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

La rândul său, prin sentința nr. 1/SC din 4 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivare, a reținut că primul capăt de cerere vizează anularea adresei din 2 februarie 2014, emisă de D., în care pârâta a menționat că nu poate soluționa cererea privind emiterea unui titlu de plată, deoarece reclamanta nu a valorificat titlul de despăgubire, reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 în termenul legal de 3 ani de la comunicarea acestuia. în condițiile art. 18

1

alin. (4) cap. V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cum de acest petit depinde soluționarea celorlalte capete de cerere, a apreciat că instanța competentă să soluționeze litigiul trebuie determinată în funcție de acest aspect.

Astfel, a reținut Tribunalul București că numai dacă se dispune anularea adresei din 12 februarie 2014, emisă de D., se poate trece Ia soluționarea cererii privind emiterea titlului de plată, urmare a Deciziei nr. 7143/2009 privind acordarea despăgubirilor.

Adresa din 2 februarie 2014 eliberată de pârâta D. reprezintă un act administrativ, întrucât cuprinde refuzul privind emiterea titlului de plată, pârâta fiind un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțata de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

Or, prin adresa mai sus menționată, pârâta a informat-o pe reclamantă că nu poate da curs cererii de emitere a titlului de plată, deoarece nu a valorificai titlul de despăgubire în termenul legal de 3 ani de la comunicarea acestuia. În acest context, a arătat că termenul până la care exista posibilitatea valorificării acestuia, respectiv 20 aprilie 2013, a fost depășit.

A mai arătat această instanță că pârâta D. are în atribuții și emiterea titlului de plată, în condițiile Legii nr. 165/2013.

Astfel, potrivit art. 10 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

În contextul în care se solicită, anterior emiterii titlului de plată, anularea unei adrese prin care s-a comunicat reclamantei motivul pentru care nu poate îi eliberat documentul solicitat, Tribunalul București a apreciat că este competentă să soluționeze cauza secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauzu, competența soluționării, pricinii revine Tribunalului București, secția civilă, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11 septembrie 2014. reclamanta SC A. SA, prin lichidator judiciar SC B. SPRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C., D., E. și F., repunerea în termen pentru continuarea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005; anularea adresei din 12 februarie 2014, emisă de pârâta D.; eliberarea titlului de plată și/sau de conversie pentru suma de 46.000 Iei, urmare emiterii titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009; acordarea despăgubirii în cuantum de 46.000 lei și virarea acesteia" în contul său.

În temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a solicitau de asemenea, obligarea pârâților la plata sumei de 200 lei, reprezentând penalități pentru licoare zi de întârziere, calculată de ia data rămânerii definitive a sentinței, până la executarea efectivă a acesteia.

Prin

urmare

, scopul demersului juridic inițiat de reclamantă constă în obligarea pârâților la emiterea titlului de plată și/sau conversie, aferent Deciziei nr. 7143 din 18 noiembrie 2000, eliberată de E. în temeiul Legii nr. 247/2005, care reprezintă titlul de despăgubire.

În cauză, procedura privind acordarea masurilor reparatorii a fost declanșată în anul 2001, prin formularea notificării în temeiul Legii nr. 10/2003, de către numita H., deținătoarea inițială a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în aplicarea actului normativ menționat. Conform contractului de cesiune autentificat din 30 martie 2005 de B.N.P., I. aceasta a cedat titlurile de valoare nominală către SC J. SRL. La rândul său, această societate a transmis titlurile reclamantei SC A. SA prin actul de dare în plată din 2005, legalizat de același birou notarial. Titlul de despăgubire în cuantum de 60.540,44 lei a fost emis de pârâta E. prin Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009, în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare.

La data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, respectiv 11 septembrie 2014, era în vigoare Legea nr. 165/2013, care a abrogat dispozițiile cuprinse în cap. VI din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementau modul de valorificare a titlurilor de despăgubire,

Astfel, Legea nr. 165/2013, adoptată în scopul eflcientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă sau a acordării despăgubirilor aferente acestora, prevăzut de Legea nr. 10/2001 și de Legea nr. 247/2005, stabilește modul de acordare a despăgubirilor compensatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv de stat și care nu pot fi restituite în natură.

Aplicarea în timp a dispozițiilor actului normativ menționat este prevăzută în art. 4, care stipulează că acestea sunt incidente cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a actului normativ al cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării hi vigoare.

Din interpretarea normei mai sus enunțate rezultă că litigiile înregistrate pe rolul instanțelor de judecată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 urmează a fi soluționate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul nașterii raportului juridic.

Or, așa cum s-a arătat, în speță, raportul juridic s-a născut la 11 septembrie 2014, când reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, dată la care era în vigoare Legea nr. 165/2013 a cărei incidență de constată în cauză.

Prin art. 41 a acestui act normativ s-a stabili! în sarcina D. obligația de emitere a titlului de plata cu privire la despăgubirile acordate în dosarele aprobate de E. înainte de intrarea în vigoare a legii, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile iu data intrării în vigoare a acesteia.

Or, scopul urmărit de reclamantă prin litigiul dedus judecății constă tocmai în emiterea titlului de plată și/sau conversie, la baza titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 18 noiembrie 2009, eliberată de E. în procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 247/2005, înainte de adoptarea Legii nr, 165/2013.

Ca atare, deciziile pronunțate de D. în condițiile mai sus menționate, se încadrează în categoria prevăzută de dispozițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

De asemenea, este de reținut că D. face parte dintre entitățile prevăzute de lege, enumerate la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii.

Astfel. prin art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat s-a acordat competența de soluționare a deciziilor emise de entitățile învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității.

Aceste prevederi legale instituie o normă de competență absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entității, competența de soluționare a contestațiilor emise de aceasta cu respectarea dispozițiilor art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013.

Cum pârâții C., D., E. și F. au sediul în București, sector 1, în considerarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competența de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secției civile a Tribunalului București.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2016.