Decizia nr. 2250/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, secția civilă nr. 1227/119/2019 la data de 28.11.2018, reclamantul Orașul Baraolt, prin primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, obligarea acestuia la plata sumei de 404.355,53 RON, reprezentând debit restant născut în urma încheierii Protocolului de colaborare nr. 3740/13.06.2007. Ulterior, prin cererea depusă pentru termenul de judecată din data de 06.06.2019, reclamantul și-a redus pretențiile la suma de 386.612,53 RON.

Sentința pronunțată de Tribunalul Covasna Prin sentința nr. 509/20.06.2019, Tribunalul Covasna, secția civilă a admis în parte acțiunea; a obligat pârâtul la plata, către reclamant, a sumei de 386.607,53 RON, reprezentând debit restant născut în urma încheierii Protocolului de colaborare nr. 3740/13.06.2007; a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin decizia nr. 1583/Ap/13.11.2019, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâtului împotriva sentinței.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Ministerul Educației și Cercetării, formulând următoarele critici: - În mod greșit instanța de apel face trimitere la soluțiile pronunțate în dosarul nr. x/2012, întrucât suma de 386.607,53 RON nu are ca temei Protocolul de colaborare nr. 3740/13.06.2007, ci culpa reclamantului, prin nevirarea la termen a sumelor alocate și pasivitatea acestuia prin faptul că, nealocând mai devreme, din propriul buget, acele sume care, ulterior, urmau a fi recuperate, a condus la stabilirea de noi penalități; - Dacă s-ar considera că prezentul debit are ca temei Protocolul de colaborare nr. 3740/13.06.2007, ar trebui avute în vedere și prevederile art. 4 alin. (2) din acesta care stabilesc că nerespectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice necesare, așa cum au fost ele aprobate prin OMECT nr. 1265/08.06.2007, atrage după sine obligativitatea returnării fondurilor transferate și retragerea obiectivului de investiții. Or, așa cum rezultă din actele dosarului, aceste grafice și etape de elaborare a documentațiilor tehnice nu au fost respectate de către intimate, lucru ce a condus la sistarea plăților; - Prețul contractului de execuție a lucrărilor este acoperit de plățile efectuate de Ministerul Educației și Cercetării și Ministerul Finanțelor Publice, sursa pretențiilor solicitate nu este reprezentată de Protocolul de colaborare nr. 3740/13.06.2007, ci de culpa reclamantului.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 16.09.2020 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 04.11.2020.

Apărările formulate în cauză La data de 07.04.2020, intimata UAT Orașul Baraolt a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de tardivitate a recursului raportat la faptul că decizia atacată a fost comunicată la data de 04.02.2020 către intimat, iar cel târziu la 05.02.2020 a ajuns și la recurent, iar calea de atac a fost înregistrată la data de 06.03.2020, în afara termenului reglementat de art. 485 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În drept, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere casarea când hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită al legii. Dispozițiile art. 969 și art. 1082 din vechiul C. civ., reținute a fi incidente raportului juridic dedus judecății, prevăd următoarele: Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, respectiv Debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată. În speță, potrivit constatărilor de fapt ale instanțelor de fond, prin Memorandumul din data de 28 februarie 2007, partea pârâtă Ministerul Educației și Cercetării și Tineretului a aprobat Programul "Campusuri Școlare și Școli de Artă și Meserii". În baza memorandumului, în vederea realizări investiției de la pct. 33, Grupul Școlar "A." din Orașul Baraolt, jud. Covasna, fost încheiat Protocolul de colaborare nr. 3916/2007 între partea pârâtă, prin Inspectoratul Școlar Județean Covasna, și partea reclamantă Primăria orașului Baraolt. Protocolul de colaborare s-a încheiat în baza H.G. nr. 454/2007 privind repartizarea unor sume din transferuri din bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului, pentru finanțarea în anul 2007 a unor cheltuieli de capital ale unităților de învățământ preuniversitar de stat. Potrivit art. 4 din Protocolul de colaborare încheiat, fondurile necesare realizării obiectivelor noi de investiții - campusuri școlare și școli de arte și meserii sunt transferate de la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în bugetele locale, prin intermediul Inspectoratului Școlar Județean, pe măsura executării lucrărilor și sunt utilizate cu respectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice necesare. (…). În scopul realizării lucrărilor, partea reclamantă a încheiat cu executantul S.C. B. S.R.L. contractul de lucrări x/20.12.2007 având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea obiectivului campus școlar "A.". Neînțelegerile dintre părțile litigante în legătură cu transferul sumelor de bani, au generat întârzieri în plata lucrărilor, motiv pentru care executantul S.C. B. S.R.L. a acționat în judecată, în baza contractului de execuție, partea reclamantă Orașul Baraolt. La rândul său, partea reclamantă a acționat în judecată partea pârâtă, în dosarul nr. x/2012, pentru obligarea acesteia la transferarea sumelor de bani necesare plății lucrărilor executate de S.C. B. S.R.L., dosar în care au fost pronunțate sentința civilă nr. 857/05.11.2015 a Tribunalului Covasna, definitivă prin decizia nr. 553/2016 a Curții de Apel Brașov și irevocabilă prin Decizia nr. 2045/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În raport de probatoriile administrate, instanțele de fond au stabilit că partea pârâtă, în baza Protocolului de colaborare nr. 3916/2007, avea obligația de a transfera părții reclamante, sumele de bani cuvenite executantului S.C. B. S.R.L., pe măsura executării lucrărilor și, în consecință, tot acesteia, părții pârâte, îi incumbă obligația de a suporta contravaloarea penalităților de întârziere solicitate de executant de la partea reclamantă, ca urmare a plății cu întârziere a sumelor datorate conform contractului de execuție. Subsumat criticii de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea pârâtă, Ministerul Educației și Cercetării, a pretins că hotărârea recurată este nelegală, întrucât clauzele stipulate în Protocolul de colaborare nr. 3740/13.06.2007 încheiat cu partea reclamantă, Primăria orașului Baraolt, nu puteau constitui temei de drept pentru obligarea sa la plata sumei de 386.607,53 RON, reprezentând penalități de întârziere. Aceasta, întrucât, în opinia sa, penalitățile de întârziere din procesul pendinte sunt datorate executantului din culpa părții reclamante, care nu a înțeles să vireze la termen sumele alocate și a dat dovadă de pasivitate, întrucât, ar fi putut plăti din propriul buget sumele datorate executantului pentru a nu se mai calcula penalități de întâziere, cunoscând că avea posibilitate să le recupereze ulterior din bugetul său. Critica este nefondată. Cu titlu prealabil, este de observat că partea pârâtă nu contestă că avea obligația de a trasfera în bugetul părții reclamante sumele de bani necesare pentru plata lucrărilor executate de S.C. B. S.R.L., astfel cum s-a stipulat prin Protocolul de colaborare nr. 3740/13.06.2007. Ceea ce pretinde partea pârâtă este de a fi exonerată de la plata penalităților de întârziere, sub motiv că partea reclamantă ar fi putut plăti din bugetul propriu contravaloarea lucrărilor de execuție la timp, spre a se evita plata penalităților de întârziere pretinse de executantul lucrărilor. Ori, împrejurarea că partea reclamantă ar fi putut să plătească din bugetul propriu anumite sume de bani pentru a nu mai fi calculate penalități de întârziere, nu se constituie într-o cauză exoneratoare de răspundere, astfel cum eronat pretinde partea pârâtă. Penalitățile de întârziere sunt daune-interese la care creditorul are dreptul ca urmare a întârzierii debitorului de a executa obligația la termen. Ori, debitorul sumelor de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor executate de S.C. B. S.R.L., în baza contractului de execuție lucrări încheiat cu partea reclamantă în condițiile statuate prin Protocolul de colaborare nr. 3740/13.06.2007, este partea pârâtă. Așa fiind, în mod corect instanțele de fond au reținut că partea pârâtă are obligația de a plăti părții reclamante toate penalitățile de întârziere la care, la rându-i, a fost îndatorată de executantul lucrărilor. În acest context al analizei, este de observat că la judecata în fond a cauzei nu s-a pretins și nu s-a probat plata cu întârziere de către partea reclamantă a unor sume de bani care i-ar fi fost virate în cont de către partea pârâtă, astfel cum s-a invocat prin recurs. În acest context al analizei, este de menționat că trimiterile instanțelor de fond la considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/2012, prin care partea pârâtă a fost obligată să plătească părții reclamante suma de 976.309.03 RON, reprezentând datorii față de executantului S.C. B. S.R.L., contrar susținerilor părții pârâte, sunt justificate și necesare, cât timp prin aceste hotărâri au fost tranșate chestiuni litigioase ivite între părți în legătură cu executarea clauzelor stipulate prin Protocolul de colaborare nr. 3916/2007 ori prin contractul de esxecuție încheiat cu S.C. B. S.R.L.. De altminteri, verificările se impuneau în considerarea apărării părții pârâte potrivit căreia a plătit în integralitate sumele datorate părții reclamante, anume prețul contractului de execuție și suma de 976.309.03 RON, stabilită prin hotărârile judecătorești menționate cu titlu de datorii față de S.C. B. S.R.L., motiv pentru care nu mai datorează suma din litigiul pendinte. Prin recurs, partea pârâtă a mai susținut că instanțele de fond au ignorat prevederile art. 4 alin. (2) din protocol, potrivit cărora nerespectarea graficelor și etapelor de elaborare a documentațiilor tehnice necesare așa cum au fost ele aprobate prin OMECT nr. 1265/08.06.2007, era de natură să atragă retragerea obiectivului de investiții și obligativitatea returnării fondurilor transferate. Lucrările dosarului nu evidențiază însă învestirea de către partea pârâtă cu judecată unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 4 alin. (2) din protocolul de colaborare, motiv pentru care această apărare nu poate fi supusă examinării instanței de recurs. Așa fiind, constatând că partea pârâtă nu a făcut dovada unei cauze exoneratoare de răspundere și că acesteia îi revine obligația de a acoperi în integralitate prejudiciul cauzat executantului S.C. B. S.R.L. pentru plata cu întârziere a lucrărilor, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de partea pârâtă, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,