ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4239/2019

Ședința publică din data de 26 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 18.08.2015, reclamanta A. a solicitat -în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării Științifice obligarea acestuia să constate abaterile săvârșite de I.Ș.J. Covasna de la prevederile metodologiei cadru privind mobilitatea personalului didactic din învățământul preuniversitar în anul școlar 2015-2016 - anexă la OMEN nr. 4895/2014, să se dispună obligarea pârâtului să soluționeze problemele stipulate la pct. a-e din cererea sa, obligarea pârâtului să dispună retragerea acreditării pentru industrie alimentară în calificarea tehnician controlul calității produselor agroalimentare a Liceului Tehnologic "Constantin Brâncuși" - OMECTS nr. 4817/10.08.2011, acreditat nelegal de către A.R.A.C.I.P. București - școală fără titular la industrie alimentară, fără bază materială pentru industrie alimentară, obligarea pârâtului să interzică I.Ș.J. Covasna să acorde cele 11 ore/săptămână de teorie industrie alimentară și cele 7 ore/săptămână industrie alimentară nevacantate la Liceul Tehnologic Administrativ "Berde Aron" Sf. Gheorghe și obligarea pârâtului să interzică I.Ș.J. Covasna acordarea orelor la acest liceu pentru că nu are titular la industria alimentară.

Prin sentința civilă nr. 15/12.01.2016 a Tribunalului Covasna, secția Civilă a fost declinată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, dosarul fiind înregistrat la această instanță la data de 27.01.2016, sub același nr.

La termenul de judecată din data de 19.05.2016, judecarea cauzei a fost suspendată de către instanță în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și s-a dispus trimiterea dosarului în arhivă, spre conservare, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Covasna.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 20 din 7 iulie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat perimarea cererii formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și Cercetării având ca obiect obligație de a face.

Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței nr. 20 din 7 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs A. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și obligarea Curții de Apel Brașov la menținerea măsurii suspendării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Covasna, dosar care trebuia soluționat până la data de 6 ianuarie 2017.

Decizia instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Potrivit art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni; termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță; nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă că, esențial pentru constatarea perimării este stabilirea faptului că, în respectiva pricină nu s-a săvârșit niciun act de procedură din motive imputabile părții.

Prin încheierea pronunțată la data de 19.05.2016, prezenta cauză a fost suspendată în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Covasna, acesta având o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii de față.

Articolul 413 din C. proc. civ. prevede că suspendarea este lăsată la latitudinea instanței, fiind vorba de o suspendare facultativă și nu voluntară însă indiferent de temeiul legal al suspendării judecății, părțile sunt obligate să depună toate diligentele necesare soluționării cât mai rapide a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată. În cazul de față, însă dosarul din pricina căruia a fost suspendată prezenta cauză a fost suspendat la rândul său de către instanța de judecată, prin încheierea de ședință din data de 22.03.2017 "față de neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina revizuientei" - recurenta A..

Prin urmare, este evidentă culpa procesuală a recurentei în tergiversarea cauzei, hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat perimarea cauzei de față fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat de A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței nr. 20 din 7 iulie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 septembrie 2019.