ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1801/2014

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Obiectul litigiului

1.1. Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 29 august 2013,

reclamanta R.E.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H.

București și Ministerul Educației Naționale să se dispună:

-

obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea absolvirii

studiilor superioare a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul

Universității "S.H." București de către reclamanta R.E.Z.;

-

obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea diplomei de licență

și a foilor matricole și a titlului de licențiat în filologie, obținut ca

urmare a susținerii examenului de licență susținut de reclamanta la Facultatea

de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "S.H."

București, specializare limba și literatura engleză - limba și literatura

franceză;

-

obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea drepturilor

reclamantei ce decurg din absolvirea acestei instituții de învățământ superior;

-

constatarea valabilității diplomei de licență și a foilor matricole și a

titlului de licențiat în filologie, în favoarea Curții de Apel Brașov, obținut

ca urmare a susținerii examenului de licență susținut de reclamanta la

Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității

"S.H." București, specializare limba și literatura engleză - limba și

literatura franceză.

În

motivare, reclamanta a arătat că, în prezent, este profesor suplinitor de limba

engleză, însă, în luna iunie 2013 nu a fost acceptată la concursul de

titularizare, pe motiv că studiile absolvite sunt neacreditate/neautorizate

provizoriu, așa cum rezultă din adresa nr. 2724 din 24 mai 2013.

Reclamanta

consideră că, în acest fel, nu i-a fost recunoscută diploma de licență de către

pârâta Ministerul Educației Naționale, deși această diplomă este valabilă legal

și corect emisă.

La

solicitarea instanței, reclamanta a precizat că Universitatea S.H. are calitate

procesuală în cauză, întrucât este necesar ca sentința să-i fie opozabilă.

La primul

termen de judecată din 14 noiembrie 2013, Tribunalul Covasna a declarat închise

dezbaterile asupra fondului cauzei și a reținut cauza în pronunțare atât pe

excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtul Ministerul Educației

Naționale, cât și pe fondul cauzei.

La data

de 21 noiembrie 2013, cauza a fost repusă pe rol, instanța apreciind că se

impune punerea în discuția părților a excepției necompetenței materiale a

tribunalului.

Pentru termenul

de judecată din data de 12 decembrie 2013, reclamanta a arătat că pârâta

Universitatea S.H. are calitate procesuală pasivă, conform celor arătate

anterior.

De

asemenea s-a arătat că Tribunalul Covasna este competent să soluționeze această

cauză în contencios administrativ deoarece parte în proces este Universitatea

S.H. care nu este o instituție publică centrală ci o autoritate publică locală.

La

termenul de judecată din data de 12 decembrie 2013, instanța a invocat din

oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna.

2.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1. Prin

Sentința nr. 2917 din 16 decembrie 2013, Tribunalul Covasna a dispus admiterea

excepției necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a

pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a

solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea

absolvirii studiilor superioare la Facultatea de Limbi Străine din cadrul

Universității S.H., a Diplomei de Licență, Foilor matricole și Titlului de

licențiat în Filologie.

A reținut

tribunalul că, în cauză, nu s-a contestat legalitatea unui act administrativ

emis de Minister ori de către pârâta Universitatea S.H., ci s-a invocat faptul

că nu s-a permis reclamantei înscrierea la examenul de titularizare și la

examenul pentru ocuparea posturilor conform diplomei de licență, pe motiv că

studiile absolvite sunt necorespunzătoare, neacreditate.

Prin

urmare, a apreciat tribunalul, cererea formulată de reclamantă este în

realizarea drepturilor acesteia izvorâte din emiterea diplomei de licență.

În raport

de obiectul cererii și având în vedere prevederile art. 10 teza I din Legea

554/2004, în speță, competența se determină doar în funcție de calitatea

pârâtului Ministerul Educației Naționale de autoritate publică central, față de

care reclamanta urmărește realizarea drepturilor sale.

Deși,

reclamanta a chemat în judecată și Universitatea S.H., care nu poate fi

asimilată unei instituții publice centrale ci locale, nu a formulat pretenții

împotriva acestei pârâte, fiind chemată în judecată doar pentru opozabilitate.

Având în

vedere obiectul cererii și rangul avut de autoritatea pârâtă față de care

reclamanta urmărește recunoașterea unor drepturi, tribunalul a apreciat că este

de competența Curții de Apel Brașov soluționarea acesteia.

2.2.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 32 din

4 martie 2014 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența

soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, a constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a

pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, prin prisma calității de

autoritate publică centrală a pârâtului Ministerul Educației, raportat la

dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II din Legea nr. 554/2004 și față de

precizările reclamantei referitoare la calitatea procesuală a Universității

S.H., competența materială ar fi revenit în primă instanță curții de apel.

Cu toate

acestea, prin neinvocarea excepției de necompetență materială în condițiile

art. 130 alin. (2) C. proc. civ., republicat, adică la primul termen de

judecată la care părțile au fost legal citate, Tribunalul Covasna a devenit în

mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu, nefiind posibilă invocarea

de către instanță a excepției de necompetență materială ulterior închiderii

dezbaterilor, cu ocazia repunerii cauzei pe rol.

În optica

Curții de apel, necompetența materială a instanței nu mai putea fi invocată

nici ca motiv de recurs, întrucât motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin.

(1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, are în vedere "încălcarea

competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile

legii", adică în condițiile art. 130 alin. (2) din același act normativ,

la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în

același sens fiind și Decizia nr. 137 din 17 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Secția a II-a civilă.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

1.

Argumente de fapt și de drept relevante

Verificând

hotărârile pronunțate de Tribunalul Covasna și Curtea de Apel Brașov prezentate

anterior, din care rezultă că cele două instanțe s-au declarat reciproc

necompetente să soluționeze cauza de față, ipoteză prevăzută de art. 133 alin.

(2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze

conflictul negativ, în calitate de instanță ierarhic superioară acestora.

Obiectul

demersului judiciar inițiat de reclamantă vizează obligarea pârâtului

Ministerul Educației Naționale la recunoașterea diplomei de licență și a

drepturilor izvorâte din emiterea acesteia.

Având în

vedere obiectul cauzei, rangul central al autorității pârâte față de care

reclamanta și-a îndreptat pretențiile și norma de competență prevăzută de art.

10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că

soluționarea pricinii este de competența Curții de Apel Bacău, secția de

contencios administrativ.

Într-adevăr,

raționamentul judecătorului de la Tribunalul Covasna, care a stabilit

competența materială, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr.

554/2004, în funcție de calitatea pârâtului Ministerul Educației Naționale de

autoritate publică centrală, reținând totodată precizările referitoare la

motivul atragerii în proces a pârâtei Universitatea S.H., este la adăpost de

orice critică.

Cât

privește soluția de dezînvestire pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Înalta

Curte apreciază că este greșită, deoarece curtea de apel s-a poziționat ca

instanță de control judiciar în privința sentinței tribunalului, ceea ce

contravine dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., republicat, care

stabilesc că aceasta "nu este supusă niciunei căi de atac".

2.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în

vedere considerentele expuse, în temeiul 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta

Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.E.Z., în

contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. București și Ministerul Educației

Naționale în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2014.

Procesat

de GGC - GV