ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1801/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul litigiului 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la data de 29 august 2013, reclamanta R.E.Z. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H.

București și Ministerul Educației Naționale să se dispună: - obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea absolvirii studiilor superioare a Facultății de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "S.H." București de către reclamanta R.E.Z.; - obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea diplomei de licență și a foilor matricole și a titlului de licențiat în filologie, obținut ca urmare a susținerii examenului de licență susținut de reclamanta la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "S.H." București, specializare limba și literatura engleză - limba și literatura franceză; - obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea drepturilor reclamantei ce decurg din absolvirea acestei instituții de învățământ superior; - constatarea valabilității diplomei de licență și a foilor matricole și a titlului de licențiat în filologie, în favoarea Curții de Apel Brașov, obținut ca urmare a susținerii examenului de licență susținut de reclamanta la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității "S.H." București, specializare limba și literatura engleză - limba și literatura franceză.

În motivare, reclamanta a arătat că, în prezent, este profesor suplinitor de limba engleză, însă, în luna iunie 2013 nu a fost acceptată la concursul de titularizare, pe motiv că studiile absolvite sunt neacreditate/neautorizate provizoriu, așa cum rezultă din adresa nr. 2724 din 24 mai 2013. Reclamanta consideră că, în acest fel, nu i-a fost recunoscută diploma de licență de către pârâta Ministerul Educației Naționale, deși această diplomă este valabilă legal și corect emisă. La solicitarea instanței, reclamanta a precizat că Universitatea S.H. are calitate procesuală în cauză, întrucât este necesar ca sentința să-i fie opozabilă. La primul termen de judecată din 14 noiembrie 2013, Tribunalul Covasna a declarat închise dezbaterile asupra fondului cauzei și a reținut cauza în pronunțare atât pe excepția inadmisibilității cererii invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale, cât și pe fondul cauzei.

La data de 21 noiembrie 2013, cauza a fost repusă pe rol, instanța apreciind că se impune punerea în discuția părților a excepției necompetenței materiale a tribunalului. Pentru termenul de judecată din data de 12 decembrie 2013, reclamanta a arătat că pârâta Universitatea S.H. are calitate procesuală pasivă, conform celor arătate anterior. De asemenea s-a arătat că Tribunalul Covasna este competent să soluționeze această cauză în contencios administrativ deoarece parte în proces este Universitatea S.H. care nu este o instituție publică centrală ci o autoritate publică locală. La termenul de judecată din data de 12 decembrie 2013, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin Sentința nr. 2917 din 16 decembrie 2013, Tribunalul Covasna a dispus admiterea excepției necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat obligarea Ministerului Educației Naționale la recunoașterea absolvirii studiilor superioare la Facultatea de Limbi Străine din cadrul Universității S.H., a Diplomei de Licență, Foilor matricole și Titlului de licențiat în Filologie.

A reținut tribunalul că, în cauză, nu s-a contestat legalitatea unui act administrativ emis de Minister ori de către pârâta Universitatea S.H., ci s-a invocat faptul că nu s-a permis reclamantei înscrierea la examenul de titularizare și la examenul pentru ocuparea posturilor conform diplomei de licență, pe motiv că studiile absolvite sunt necorespunzătoare, neacreditate. Prin urmare, a apreciat tribunalul, cererea formulată de reclamantă este în realizarea drepturilor acesteia izvorâte din emiterea diplomei de licență. În raport de obiectul cererii și având în vedere prevederile art. 10 teza I din Legea 554/2004, în speță, competența se determină doar în funcție de calitatea pârâtului Ministerul Educației Naționale de autoritate publică central, față de care reclamanta urmărește realizarea drepturilor sale.

Deși, reclamanta a chemat în judecată și Universitatea S.H., care nu poate fi asimilată unei instituții publice centrale ci locale, nu a formulat pretenții împotriva acestei pârâte, fiind chemată în judecată doar pentru opozabilitate. Având în vedere obiectul cererii și rangul avut de autoritatea pârâtă față de care reclamanta urmărește recunoașterea unor drepturi, tribunalul a apreciat că este de competența Curții de Apel Brașov soluționarea acesteia. 2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 32 din 4 martie 2014 a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Covasna, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că, prin prisma calității de autoritate publică centrală a pârâtului Ministerul Educației, raportat la dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II din Legea nr. 554/2004 și față de precizările reclamantei referitoare la calitatea procesuală a Universității S.H., competența materială ar fi revenit în primă instanță curții de apel. Cu toate acestea, prin neinvocarea excepției de necompetență materială în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., republicat, adică la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, Tribunalul Covasna a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu, nefiind posibilă invocarea de către instanță a excepției de necompetență materială ulterior închiderii dezbaterilor, cu ocazia repunerii cauzei pe rol.

În optica Curții de apel, necompetența materială a instanței nu mai putea fi invocată nici ca motiv de recurs, întrucât motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., republicat, are în vedere "încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii", adică în condițiile art. 130 alin. (2) din același act normativ, la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, în același sens fiind și Decizia nr. 137 din 17 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante Verificând hotărârile pronunțate de Tribunalul Covasna și Curtea de Apel Brașov prezentate anterior, din care rezultă că cele două instanțe s-au declarat reciproc necompetente să soluționeze cauza de față, ipoteză prevăzută de art. 133 alin. (2) C. proc.

civ., Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze conflictul negativ, în calitate de instanță ierarhic superioară acestora. Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamantă vizează obligarea pârâtului Ministerul Educației Naționale la recunoașterea diplomei de licență și a drepturilor izvorâte din emiterea acesteia. Având în vedere obiectul cauzei, rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta și-a îndreptat pretențiile și norma de competență prevăzută de art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că soluționarea pricinii este de competența Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ.

Într-adevăr, raționamentul judecătorului de la Tribunalul Covasna, care a stabilit competența materială, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, în funcție de calitatea pârâtului Ministerul Educației Naționale de autoritate publică centrală, reținând totodată precizările referitoare la motivul atragerii în proces a pârâtei Universitatea S.H., este la adăpost de orice critică. Cât privește soluția de dezînvestire pronunțată de Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte apreciază că este greșită, deoarece curtea de apel s-a poziționat ca instanță de control judiciar în privința sentinței tribunalului, ceea ce contravine dispozițiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ., republicat, care stabilesc că aceasta "nu este supusă niciunei căi de atac". 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R.E.Z., în contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. București și Ministerul Educației Naționale în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2014. Procesat de GGC - GV