ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 317/2016

Decizia nr. 317/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Cererea de chemare în judecată;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. obligarea acestuia din urmă la recunoașterea validității Diplomei de licență obținută sub numele A., eliberată la data de 31 august 2009, de către Universitatea B. București; obligarea C. de a-i permite înscrierea la examenul de Definitivat în învățământul preuniversitar și posibilitatea de participare la examenul de definitivat în învățământul preuniversitar, cu repunerea în termenul prevăzut la art. 241 alin. (5) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, de la data rămânerii sentinței definitive și irevocabile.

În subsidiar, a solicitat obligarea C. să îi permită înscrierea și participarea la concursurile/examenele de titularizare/angajare în învățământul preuniversitar.

Hotărârea primei instanțe;

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința civilă nr. 446 din 11 noiembrie 2013, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului C. la recunoașterea validității diplomei de licență obținută de reclamantă și a respins acest capăt de cerere ca inadmisibil.

A admis capetele de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să îi permită reclamantei înscrierea la examenul de „Definitivat”, respectiv de a-i permite reclamantei să se înscrie la concursurile de titularizare și în consecință:

A obligat pârâtul să îi permită reclamantei să se înscrie la examenul de „Definitivat” în învățământul preuniversitar, cu repunerea în termenul prevăzut de art. 241 alin. (5) din Legea nr. 17/2011, de la data rămânerii definitive a prezentei sentinței, precum și să se înscrie și să participe la examenele de Titularizare/angajare în învățământul preuniversitar.

Cererea de recurs;

Împotriva sentinței civile nr. 446 din 11 noiembrie 2013, a declarat recurs pârâtul C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Recurentul nu a indicat în drept niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., republicat, arătând însă că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței.

Reluând practic apărările formulate a instanța de fond, în esență, recurentul a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală, având în vedere prevederile Legii nr. 84/1995, art. 103 alin. (2), prin care se stipulează că formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.

Apărările formulate în cauză;

Intimata - reclamantă A., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței atacate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea acesteia.

Reclamanta este absolventă a Universității „B. din București a obținut titlul de licențiat în filologie în domeniul limbă și literatură, specializarea în limba și literatura franceză și engleză, aspect atestat prin Diploma din 31 august 2009, eliberată de C. (filele 8 - 11 dosar).

În cuprinsul Diplomei eliberate de pârât se specifică împrejurarea că se conferă toate drepturile legale titularului diplomei.

Recurentul - pârât, în apărările sale, susține că sunt recunoscute numai diplomele și adeverințele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților de diplomă care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditată/autorizată prevăzută în nomenclator.

Sub acest aspect, din actele depuse la dosar, rezultă că reclamanta-intimată deține diplomă de licență eliberată de Universitatea B., specializarea în limba și literatura franceză și engleză.(fila 8 dosar fond), diplomă care atestă promovarea examenului de finalizare a studiilor, sesiunea iunie 2008.

În baza acestui act administrativ oficial, eliberat de Universitatea B. și necontestat, în condiția în care anularea lui nu a fost solicitată până la această dată, reclamanta-intimată a solicitat D. Caraș-Severin înscrierea la susținerea examenului de definitivat.

Prin adresa din 26 februarie 2013, recurentul-pârât răspunde însă intimatei că cererea sa a fost respinsă, deoarece forma de învățământ pe care a absolvit-o la Universitatea „B. nu a fost acreditată să funcționeze (fila 14 dosar fond).

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât diploma de licență nu a fost anulată, se prezumă că aceasta a fost eliberată în condiții de legalitate, producând efecte juridice sub aspectul drepturilor ce decurg din ea, inclusiv cel al susținerii examenului de definitivat.

Curtea urmează a reține că diploma de licență este un atestat oficial, care până la anularea sa atestă faptul că reclamanta-intimată este licențiata unei instituții de învățământ superior.

Mai mult decât atât, nu pot fi reținute argumentele pârâtului în sensul că sunt recunoscute numai diplomele și adeverințele eliberate în conformitate cu prevederile legale de către instituțiile de învățământ superior acreditate, absolvenților de diplomă care au urmat un program de studii la o formă de învățământ acreditată/autorizată prevăzută în nomenclator.

Ținând seama de împrejurările menționate, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că refuzul de a i se permite reclamantei participarea la susținerea examenului de definitivat precum și înscrierea și participarea la examenele de titularizare/angajare în învățământul preuniversitar în baza adresei sus menționate, constatată ca fiind nelegală, are caracter nejustificat în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) și n) din Legea nr. 554/2004 cu atât mai mult cu cât refuzul a fost exprimat după ce etapa procedurală a verificării dosarelor candidaților fusese finalizată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs;

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul C. împotriva sentinței civile nr. 446 din 11 noiembrie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2016.